Totuși, este pur și simplu nedrept. Lumea este formată din rândunici matinale și bufnițe de noapte – din Jules și Jim, dacă vreți – și niciunul nu își poate controla tendința. Precum orientarea sexuală, nu este ceva ce ține de alegere. Totuși, de la Coreea până în California, oamenii au o tendință de a favoriza persoanele matinale.
Așadar, sunt aici să-i reprezint pe Jim-ii din lume. Nu voi iniția niciodată o întâlnire la ora 8.00 dimineața, iar cel mai bun (și poate singurul) mod de a mă ofensa este să programezi un mic dejun de lucru. Undeva în jurul orei 11.00 este momentul în care voi prelua un apel. Dar, pe de altă parte, sunt disponibil cam 16 ore pe zi și mi s-a întâmplat să lucrez și la 3.00 dimineața. Numește-mă leneș, dar atunci vom avea câte ceva de discutat. Spune-mi că sunt neproductiv, iar istoria va dovedi că ai greșit.
Totuși, când spun că sunt ofensat de un mic dejun de afaceri, cei mai mulți oameni nu vor respecta asta. Când oamenii matinali spun că ar prefera să nu fie sunați la ora 22.00, asta se numește echilibru între viața personală și cea profesională.
Într-o societate egalitaristă, toți indivizii ar trebui să aibă oportunități egale de a prospera, fără discriminare bazată pe inclinații biologice precum crono-tipul. Presiunea de a te conforma ritmurilor circadiene care pentru unii nu sunt naturale creează un mediu în care oamenii păsări de noapte sunt defavorizați și pot suferi de stres, privare de somn și diminuarea stării de bine.
Așadar, aș dori să apelez la programele de Diversitate, Echitate și Incluziune din întreaga lume să-i recunoască pe oamenii păsări de noapte ca mine și Jim drept un grup protejat. Un grup a cărui identitate este ceva ce nu ține de alegere, precum rasa. Un grup a cărui oprimare pe baza acelei identități ar fi la fel de îngrozitoare. Un grup care merită nu doar respect, ci și reprezentare.
Angajatorii ar trebui să adopte ore flexibile de lucru care să satisfacă atât persoanele matinale, cât și cele de noapte. O astfel de flexibilitate poate îmbunătăți productivitatea generală permițându-le indivizilor să lucreze în timpul orelor de vârf, beneficiind în cele din urmă atât angajații, cât și angajatorii.
Astfel, dincolo de justiție, cred că greșite sunt asumpțiile lor despre productivitate. Nu există îndoială că unii excelăm la orele dimineții, iar alții mai târziu. Oamenii de noapte tind să fie mai creativi și mai alerți la orele serii, ceea ce poate duce la o productivitate mai mare. Am scris două cărți pe care le veți găsi și pe care cu siguranță ar trebui să le cumpărați de pe Amazon; niciun cuvânt nu a fost scris înainte de miezul nopții.
Simt că există un pic de rezistență. Recent am fost încântat să citesc un articol în Wall Street Journal, intitulat: Is it ever OK to have an 8 a.m. meeting? Articolul explorează motivele pentru a fi precauți în legătură cu această plagă, și acesta este cu siguranță un progres, dar se abține să adopte o poziție puternică. Putem face mai bine.
Îi rog pe toți să mi se alăture în îndrăzneața de a-și imagina o lume în care valoarea ta nu este măsurată după ora la care te trezești, ci după conținutul caracterului tău! Într-o astfel de societate ideală, fiecare ar avea o șansă egală, indiferent de ora potențială de trezire. Tirania Matinalului a călcat prea mult timp pe acest ideal.
De aceea scriu aceste lucruri în numele tuturor Jim-ilor care se zbat să se scoale și să-și înceapă ziua. Momentul în care o fac nu este deloc întâmplător. Marchez Ziua Mondială a Somnului, care cade pe 15 martie. Organizată de Societatea Mondială a Somnului, își propune să promoveze cunoștințele despre sănătatea somnului, ritmurile circadiene și altele asemenea.
Pariez că nici măcar nu ați auzit de această minunată comemorare. Dacă te gândești cu atenție sau cel puțin conspirativ, vei găsi în însăși suprimarea ei dovada supremă pentru teoria mea. Tirania Matinalului este pe cât de reală pe atât de ticăloasă.
Atenție la Idele lui Martie
