Netanyahu și generalii sunt în dezacord cu privire la modul de a lupta împotriva Hamas, notează The Economist.
<< Pe 24 octombrie, militarii israelieni de lângă granița cu Gaza au fost surprinși să vadă o figură cunoscută în vizită la kibbutzurile devastate de atacul Hamas. Arye Deri, liderul partidului ultra-ortodox Shas, unul dintre cele mai mari din coaliția condusă de prim-ministrul Benjamin Netanyahu, a vizitat și el unități militare care pregătesc pentru un război în Gaza. Cu o zi înainte, Deri îi înfuriase pe liderii militari israelieni prin faptul că a scurs detalii despre o întâlnire cu membrii partidului său, în care afirmase că Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) „nu sunt pregătite”.
Deri nu are nicio funcție oficială în guvern și nici experiență militară semnificativă. Cu toate acestea, prim-ministrul l-a invitat în mod neoficial la unele dintre ședințele cabinetului de război. Calificarea sa constă în faptul că este un important aliat politic al lui Netanyahu.
Războiul este politică dusă prin alte mijloace, iar acest război devine tot mai politizat. În timp ce sondajele arată un sprijin larg printre israelieni pentru o ofensivă terestră în Gaza, ele mai arată și că sprijinul pentru Netanyahu a scăzut semnificativ. Aproximativ 40% dintre alegătorii care îi susținuseră partidul, Likud, cu mai puțin de un an în urmă spun acum că ar vota pentru altcineva. Se aud tot mai multe apeluri la înființarea unei comisii naționale de anchetă după încheierea conflictului.
Pe data de 25 octombrie, oficialii israelieni au declarat că au convenit să amâne invazia în Gaza pentru a permite Statelor Unite să-și consolideze apărarea aeriană în regiune. Cu toate acestea, Netanyahu se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea bazei sale de extremă dreapta de a-și dovedi disponibilitatea să distrugă Hamas. Grupurile proxy ale prim-ministrului i-au informat pe jurnaliști că IDF nu este complet pregătit pentru campania terestră și că, în loc să pună în pericol viețile soldaților israelieni printr-o invazie rapidă, așa cum sugerează generalii Israelului, sunt necesare chiar mai multe atacuri aeriene devastatoare pentru a distruge rețeaua de tuneluri a Hamas. Aceasta a dus la reacții furioase din partea IDF care susține că este, de fapt, pregătită. Totodată, în media israeliană au apărut titluriurâte și precise cu privire la dezacordul din cabinetul de război dintre Netanyahu și ministrul Apărării, Yoav Gallant.
Diviziunile în cadrul acestui guvern nu sunt noi. În martie, Netanyahu a încercat să-l concedieze pe Gallant după ce acesta criticase public planul guvernului de a slăbi puterile Curții Supreme. Prim-ministrul a fost forțat să se retragă, confruntat fiind cu ample proteste publice. Dar sporirea neîncrederii dintre cei doi împiedică planificarea războiului Israelului. Înființarea unui „guvern de unitate” cu liderii unuia dintre partidele de opoziție, Benny Gantz și Gadi Eisenkot – ambii foști șefi de stat major ai IDF și, de asemenea, parte a cabinetului de război – nu a reușit să aducă vreo unitate reală.
Relația lui Netanyahu cu generalii din Israel a fost multă vreme una tensionată. O tensiune ce a fost amplificată de reacțiile acestora la atacul Hamas din 7 octombrie. „IDF și comunitatea de informații au fost grav afectate de eșecul lor de a detecta și preveni atacul Hamas”, spune un oficial superior al Apărării. „Dar s-au pus pe picioare și acum așteaptă doar o idee clară de la guvern [despre] ce să facă”. În contrast, politicienii din Israel, în special prim-ministrul, par să se împotmolească în continuare.
Șeful Statului Major al armatei, locotenent-generalul Herzi Halevi, a recunoscut deja public eșecul din 7 octombrie, la fel au făcut și Ronen Bar, directorul Shin Bet, serviciul de securitate al Israelului, și șeful direcției de informații militare, generalul maior Aharon Haliva. Se așteaptă ca toți să demisioneze odată ce războiul se va fi încheiat. Cu toate acestea, prim-ministrul nu a acceptat nicio responsabilitate în acest sens, dincolo de a spune vag, pe 25 octombrie, că „doar după război” vor fi puse întrebări „și despre mine”.
„Există mulți care poartă vina pentru faptul că crezuseră că Hamas nu ar îndrăzni să facă așa ceva”, spune un membru al Knesset-ului din coaliția lui Netanyahu. „Clar, Bibi este mai vinovat decât toți ceilalți, dar nu așteptați să recunoască asta”. În schimb, în ultimele zile, atunci când nu era în ședințe cu cabinetul său de război sau nu primea lideri străini, Netanyahu și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în ședințe cu consilierii săi politici și oferind informații jurnaliștilor. De asemenea, a format un cabinet în umbră alcătuit din foști generali și oficiali de securitate pentru a evalua acțiunile lui Gallant și ale generalilor IDF.
Prim-ministrul nu este singurul concentrat asupra politicii. Coaliția de partide de extremă dreapta și ultra-religioase, care îl susține pe Netanyahu, știe că ar putea să nu dureze mult: furia publică și un alt scrutin i-ar putea îndepărta. Dar ei sunt nerăbdători să se agațe cât mai mult posibil și să-și valorifice puterea. Itamar Ben-Gvir, ministrul securității naționale și liderul partidului de extremă dreapta „Puterea Evreiască”, a făcut spectacol din înmânarea de arme către civili, aparent pentru a preveni alte atacuri teroriste. Dar el a încercat să stârnească tensiuni între evreii israelieni și arabo-israelieni. Cel puțin până acum, nu a avut succes (el nu a fost inclus în mod intenționat în cabinetul de război). Alți parteneri din coaliție au blocat eforturile de a obține bani pentru a ajuta mii de familii israeliene dezrădăcinate de război, deoarece se tem că banii vor fi redirecționați de la finanțarea intereselor speciale ale propriilor comunități.
Toată discuția este despre următorul stadiu al luptelor din Gaza, nu despre ce ce-i urmează. Establishment-ul de securitate din Israel preferă să vadă Autoritatea Palestiniană, care a fost alungată din Gaza de Hamas printr-o lovitură de stat sângeroasă în 2007, revenind și preluând controlul asupra zonei. Dar un oficial superior recunoaște că nu se fac planuri în acest sens. Timp de peste un deceniu, Netanyahu a izolat și neglijat Gaza, crezând că poate fi lăsată în paragină în siguranță. Atacul din 7 octombrie a arătat cât de tragic a eșuat această politică. faptul că politizează războiul acum și reticența sa de a planifica pentru viitor ar putea costa chiar mai mult Israelul. >>
Avantajul secret al teroriștilor a fost „idiocrația” Israelului
