Strategia Industrială a României 2023-2027 a fost publicată în transparenţă decizională, anunţă Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (MEAT). Documentul prezintă câteva obiective generale şi specifice, enumerî strategii mai vechi elaborate de alte ministere şi punctează indicatori importanţi din anii anteriori, notează News.ro.
”Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (MEAT) a publicat în dezbatere publică Proiectul Strategiei Industriale a României, pentru perioada 2023 – 2027. Documentul programatic are dublu scop, respectiv definirea viziunii naţionale asupra politicii industriale, prin raportare la contextul european şi internaţional şi propunerea de intervenţii de sprijin pentru sectorul industrial, ca urmare a procesului de adaptare al acestuia la dubla tranziţie, digitală şi verde”, precizează ministerul.
Totodată, planul de acţiune al strategiei propune priorităţi şi acţiuni care să răspundă schimbărilor structurale din domenii precum: tehnologii avansate, inteligenţă artificială sau industrie 4.0. Prin urmare, Strategia industrială a României reuneşte măsurile şi răspunsurile pe care autorităţile cu responsabilităţi şi atribuţii cu impact asupra industriei naţionale le pot adopta pentru a răspunde ameninţărilor sau oportunităţilor identificate în document.
”Prin această strategie, MEAT trebuie să ghideze transformarea industriei României în următorii 5 ani printr-un proces de retehnologizare, adaptare la procesele de digitalizare şi de tranziţie la o economie verde şi sustenabilă. Scopul strategiei este cel de dezvoltare a unui sistem industrial eficient, competitiv şi orientat spre viitor, prin retehnologizare şi inovaţie, contribuind astfel la dezvoltarea economică şi prosperitatea ţării”, mai arată ministerul.
Ministerul Economiei subliniază că pentru elaborarea acestei strategii a consultat principalele organizaţii şi asociaţii de profil din ţară, dintre care: Alro SA, Asociaţia Constructorilor de Automobile din România – ACAROM, Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România – APMR, Asociaţia Producătorilor de Ţevi din România, Azomureş, Azur SA, Brenntag SRL, Chimcomplex SA, Federaţia Patronală din Industria Materialelor de Construcţii – PATROMAT, Liberty Steel Galati, Patronatul din Industria Cimentului şi Altor Produse Minerale pentru Construcţii din România – CIROM, ROMCHIMICA – Asociaţia Companiilor Chimice din Romania, Saint Gobain, Societatea Română de Metalurgie, Tenaris Silcotub, Uniunea Producătorilor de Oţel din România – UNIROMSIDER, Uniunea Romana a Producătorilor de Cosmetice şi Detergenţi – RUCODEM.
”Astfel, documentul a fost îmbunătăţit graţie contribuţiilor aduse de acestea în cadrul procesului de elaborare”, arată Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.
Persoanele şi entităţile interesate pot consulta proiectul publicat pe site-ul ministerului şi pot transmite propuneri, sugestii şi opinii privind proiectul de act normativ, în termen de 10 zile de la data publicării.
Obiectivele Strategiei
Obiectivul general 1 al Strategiei Industriale a României se concentrează pe modernizarea industriei prin adoptarea unei abordări multidimensionale. Aceasta include tehnologizarea avansată, cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa şi competitivitatea în toate ramurile industriale şi eficientizarea produselor şi proceselor prin reducerea consumului de resurse şi a impactului asupra mediului. De asemenea, obiectivul include promovarea inovaţiei sustenabile, accelerând tranziţiile verzi şi digitale şi adoptând principii de durabilitate. Accentul pe trecerea la economia circulară subliniază necesitatea unei abordări care să minimizeze deşeurile şi să maximizeze utilizarea resurselor, în scopul unui viitor mai sustenabil şi ecologic pentru industria românească.
Obiectivul general 2 al Strategiei Industriale a României se axează pe consolidarea poziţiei ţării pe piaţa internaţională, punând accent pe două direcţii principale. În primul rând, se urmăreşte creşterea volumului exporturilor industriale, prin îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea produselor româneşti, explorând noi pieţe şi capitalizând pe sectoarele existente. În al doilea rând, se vizează creşterea rezilienţei lanţurilor de aprovizionare, adaptându-le la provocările globale şi regionale, şi îmbunătăţind capacitatea de a răspunde rapid şi eficient la schimbările din mediul de afaceri internaţional. Această abordare duală vizează nu doar extinderea exporturilor, ci şi asigurarea unei baze solide pentru stabilitatea şi adaptabilitatea industriei româneşti în context global.
Obiectivul general 3 al Strategiei Industriale a României se concentrează pe sprijinirea creării de locuri de muncă de înaltă calitate şi pe calificarea forţei de muncă. Acest obiectiv implică dezvoltarea de programe educaţionale şi de formare profesională care să răspundă nevoilor industriei moderne, punând accent pe competenţe digitale şi tehnologice, precum şi pe principiile sustenabilităţii. De asemenea, se urmăreşte atragerea investiţiilor în sectoarele cu valoare adăugată ridicată şi promovarea antreprenorialului, pentru a crea un mediu propice inovaţiei şi dezvoltării economice durabile. Prin aceste iniţiative, se doreşte asigurarea unei forţe de muncă bine pregătite, capabilă să susţină şi să contribuie la creşterea industriei româneşti şi să se adapteze uşor multiplelor provocări create de tranziţia industrială.
Obiectivul general 4 al Strategiei Industriale a României se concentrează pe facilitarea accesului la finanţare pentru companiile din sectorul industrial. Acest obiectiv este crucial pentru a asigura resursele necesare dezvoltării şi inovării în industrie. Prin implementarea de măsuri şi programe care sprijină accesul la capital, se urmăreşte stimularea creşterii economice, sprijinirea investiţiilor în tehnologii noi şi sustenabile, şi încurajarea dezvoltării antreprenoriale.
Această abordare include nu doar facilitarea accesului la finanţări tradiţionale, cum ar fi creditele bancare şi investiţiile de capital, dar şi promovarea finanţărilor alternative, precum capitalul de risc, fondurile de investiţii şi programele de finanţare europeană. Înlesnirea accesului la finanţare va permite companiilor din industrie să investească în modernizare, să adopte tehnologii noi, să crească eficienţa operaţională şi să dezvolte produse şi servicii inovatoare. Aceasta va contribui la creşterea competitivităţii industriei româneşti pe piaţa internaţională şi la promovarea unei dezvoltări economice durabile.
Obiectivul general 5 vizează sprijinirea şi consolidarea potenţialului competitiv al sectoarelor industriale energo-intensive. Acest obiectiv este esenţial în contextul creşterii preţurilor la energie şi a necesităţii de a menţine competitivitatea acestor sectoare esenţiale. O serie de acţiuni specifice sunt planificate pentru a susţine aceste sectoare, inclusiv oferirea de avantaje fiscale pentru investitorii interesaţi să investească în companii industriale energointensive şi oferirea de garanţii de stat pentru instrumente financiare destinate susţinerii sectorului industrial. Această abordare include şi măsuri compensatorii concepute pentru a atenua efectele negative ale creşterii preţurilor la energie şi pentru a ajuta aceste companii să menţină o poziţie competitivă pe piaţă.
În plus, strategia prevede crearea unui cadru favorabil pentru atragerea de investiţii în sectorul industrial energointensiv, cu accent pe inovare şi eficienţă energetică şi susţinerea cercetării şi producţiei de cipuri şi semiconductori, esenţiale în domeniul microelectronicii, şi de investiţii în dezvoltarea capacităţilor de stocare a energiei electrice, cum ar fi bateriile. Aceste măsuri sunt menite să stimuleze creşterea economică, să promoveze tehnologii sustenabile şi să asigure o tranziţie echitabilă către o economie verde, fără a compromite capacitatea de producţie şi competitivitatea industriei româneşti. Implementarea acestor acţiuni va contribui la rezilienţa sectorului industrial energointensiv şi la adaptarea sa la schimbările din mediul economic şi energetic global.
Obiectivul general 6 este axat pe consolidarea şi modernizarea cadrului de politici de sprijin pentru dezvoltarea sectorului industrial. Acest obiectiv include acţiuni strategice cum ar fi extinderea ponderii naţionale a lanţurilor valorice în sectoare considerate strategice şi de înaltă tehnologie pentru economia românească, ce presupune identificarea şi promovarea sectoarelor cu potenţial ridicat de creştere şi inovaţie, cum ar fi tehnologia avansată, industria digitală şi sectoarele sustenabile, cu scopul de a amplifica impactul lor asupra economiei naţionale.
De asemenea, obiectivul include operaţionalizarea Comitetului Interministerial pentru Competitivitate (CIC), o iniţiativă esenţială pentru coordonarea implementării Planului de Gestionare a Tranziţiei Industriale. CIC va colabora strâns cu parteneri instituţionali relevanţi, inclusiv Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE), Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (MCID), Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii, pentru a asigura o abordare integrată şi eficientă în implementarea strategiilor industriale şi acţiunea corelată cu celelalte strategii relevante şi programele aferente.
Strategia industrială pentru Europa subliniază faptul că industria trebuie să declanşeze schimbări ca să răspundă nevoii dublei tranziţii: neutralitatea climatică şi digitalizarea proceselor. Scopul acestei strategii este cel de obţinere a unei autonomii industriale a continentului european prin reducerea dependenţei de alte state în ce priveşte: materiale şi tehnologii critice, alimente, infrastructură, securitate şi alte domenii strategice. Dubla tranziţie – ecologică şi digitală – va afecta toate segmentele economiei, ale societăţii şi ale industriei. Va fi nevoie de noi tehnologii şi investiţii în inovare pentru crearea de noi produse, servicii, pieţe şi modele de afaceri. De aici, vor apărea noi tipuri de locuri de muncă care necesită competenţe inexistente astăzi care să faciliteze trecerea de la producţia liniară la economia circulară.
Piaţa mondială a principalelor tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete fabricate în masă se va tripla până în 2030, ajungând la o valoare anuală de aproximativ 600 de miliarde euro. Valoarea ecosistemului Uniunii Europene axat pe tehnologiile cu zero emisii nete a fost de peste 100 de miliarde euro în 2021, dublă faţă de 2020. Principalele sectoare industriale europene, în special industriile mari consumatoare de energie, cum ar fi industriile îngrăşămintelor, oţelului şi cimentului, au fost grav afectate de criza energetică. Pentru a rămâne competitive şi circulare şi aşi atinge în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare şi de reducere la zero a poluării, aceste industrii au nevoie de acces la tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete, precum baterii, pompe de căldură, panouri solare, electrolizoare, pile de combustie, turbine eoliene şi sisteme de captare şi stocare a dioxidului de carbon.
În comparaţie cu anul 2007, al intrării României în Uniunea Europeană, cu anul 2008, când s-a declanşat criza mondială a datoriilor suverane, cu anul 2012, când efectele crizei financiare au început să se atenueze, poziţia României s-a îmbunătăţit substanţial în anul 2020, primul an pandemiei de COVID-19 îndeosebi în sectoarele produselor electronice, al maşinilor şi echipamentelor diverse şi al vehiculelor rutiere. Performanţe ridicate s-au înregistrat şi în sectoarele textilelor, îmbrăcămintei şi produselor din piele, ori în cele ale produselor chimice şi farmaceutice şi al produselor din cauciuc şi mase plastice. Sectorul industriei alimentare, al băuturilor şi produselor din tutun are cel mai mic procent de integrare dintre toate sectoarele, maximul de 13,1% fiind atins în anul 2014. Aceste sectoare, care sunt şi cele care conţin cea mai mare proporţie de importuri în exporturile lor, reprezintă punctul forte al industriei României, care necesită în continuare sprijin pentru creşterea capacităţii de adaptare la condiţiile tot mai competitive ale pieţelor internaţionale, prin inovare, tehnologii performante şi personal calificat.
La ora actuală economia UE se confruntă cu uriaşe provocări datorate a 2 ani de pandemie Covid 19. Doar în 2020, PIB-ul European a scăzut cu 6,3% în timp ce 60% dintre IMM-uri au raportat scăderi ale cifrei de afaceri ceea ace a condus la pierderea a 1,4 milioane locuri de muncă. În plus, războiul ruso-ucrainean va adăuga o presiune suplimentară asupra lanţurilor de valoare industriale, în special în ceea ce priveşte costurile cu energie şi pierderea unor nişe de piaţă.
Criza curentă nu a făcut decât să evidenţieze problema de durată a dependenţei lanţurilor de furnizori europene, unde 137 produse in ecosisteme industrial sensibile sunt dependenţe de furnizori terţi, în special în relaţie cu China.
În acest sens, Strategia Industrială revizuită a UE (2021) şi-a propus redresarea economică rezilientă bazată pe dubla tranziţie (verde şi digital) în cadrul a 14 ecosisteme industriale, ceea ce va conduce la o autonomie crescută a unor lanţuri de valoare strategice. De menţionat este rolul clusterelor drept generatori ai lanţurilor de valoare industriale bazate pe inovare şi internaţionalizare. În ceea ce priveşte România, conform Eurostat, în luna aprilie 2020 – luna cea mai afectată de criză – producţia industrială a României a scăzut cu 9,4% în domeniul electronicii (faţă de -7,5% Germania şi -6,2 UE) , 34,5% în domeniul producţiei de mobilă (faţă de -8% Germania şi -35,5% UE), 57,8% în domeniul textil (faţă de -13,5% Germania şi 22,4 % UE) şi 73,4% în domeniul automotive (faţă de -76,1% Germania şi -74,7% UE).
România a avut cea mai mare scădere a exporturilor de bunuri în luna aprilie 2020 din întreaga Uniune Europeană ( -40,2% faţă de martie 2020, conform Eurostat).
Sectorul industrial al României însuma 79.152 de întreprinderi active în anul 2022, în creştere cu 1,5% faţă de anul 2021, dintre care aproape 78.000 erau în industria prelucrătoare. În total, în industrie lucrau 1.100.669 de persoane, în scădere cu 3,5% faţă de anul precedent, care reprezentau 23,5% din persoanele ocupate în întreaga economie.
Numărul întreprinderilor a crescut constant în ultimii ani în majoritatea sectoarelor, cu excepţia celui al calculatoarelor, produselor electronice şi optice, de la circa 1.000 la jumătatea deceniului trecut, la aproximativ 780 în ultimii ani.
Sectoarele industriei cu un nivel tehnologic scăzut şi mediu (industria alimentară, a textilelor, îmbrăcămintei şi încălţămintei, produselor din lemn şi mobilă ori de construcţii metalice şi produse din metal) deţin peste 60% din numărul total al întreprinderilor şi aproximativ 44% din numărul total de personal. Mărimea medie a întreprinderilor s-a înjumătăţit între 2005 şi 2022, de la 31 la 14. Cele mai mari întreprinderi activează în industria tutunului, a prelucrării petrolului şi în industria vehiculelor rutiere (între 260 şi 300 de persoane), urmate de cele din industria chimică, a echipamentelor electrice şi în industria metalurgică (între 70 şi 80 de persoane).
Investiţiile în active corporale din industria extractivă şi prelucrătoare au ajuns în anul 2021 la 8,8 miliarde euro, sub vârful de 9,2 miliarde euro din anul 2019 şi cu circa 14% peste nivelul din anul 2020.
Rata investiţiilor din industria extractivă şi prelucrătoare, calculată ca raport între valoarea investiţiilor corporale şi valoarea adăugată brută, a fost în anul 2021 de 31,7%, în scădere cu 2,6 pp faţă de anul 2020, respectiv 5,4 pp comparativ cu anul 2019. Pe sectoare industriale, cu câteva excepţii, rata investiţiilor din ultimii cinci ani este sub media perioadei 2008-2017.
Documentul integral poate fi consultat AICI
