La 29 octombrie 2025 se împlinesc 150 de ani de la nașterea reginei Maria – diplomat, artistă, scriitoare și simbol al României moderne – moment marcat încă de la începutul anului prin numeroase evenimente.
La 15 ianuarie 2025, Institutul Național al Patrimoniului și Muzeul Național al Satului ‘Dimitrie Gusti’, cu ocazia Zilei Culturii Române, au organizat expoziția ‘Regina Maria – Un veac și jumătate’. Expoziția a adus o parte dintre cărțile reginei Maria în ediții princeps, una dintre ele fiind cu autograful acesteia. Au mai fost expuse tabachera reginei, un creion cu monogramă, un portret în peniță de la logodnă, fotografii, cărți poștale, reclame, timbre, medalii. Expoziția a fost completată de planșe cu fotografii inedite, documente, acuarele și lucrări grafice reprezentative ale reginei Maria, potrivit https://www.patrimoniu.ro/.
Filmul documentar-artistic ‘Coroana Unirii’, regizat de Zoltan Schapira, cu subtitrare în limba engleză, a fost proiectat la 6 martie 2025, la sediul Institutului Cultural Român din Stockholm, în cadrul unei eveniment organizat de Asociația ‘Cultură fără Frontiere’ din Suedia, în colaborare cu ICR Stockholm și Ambasada României în Regatul Suediei, potrivit https://www.icr.ro/.
ICR Beijing a organizat, la 26 aprilie 2025, spectacolul ‘Maria – Regina tuturor românilor’ – o adaptare scenică semnată de Liana Ceterchi, după volumele ‘Maria, regina României, Jurnal de război’ (1916, 1917, 1918), informează Agerpres.ro.
‘Armonii românești – Turneu Liric în Italia – San Marino’ a fost un eveniment-omagiu adus reginei Maria, organizat la 13 septembrie 2025, în San Marino, de Asociația Culturală Italo-Româno-Sanmarineză ‘Dacia senza Frontiere’, cu sprijinul Guvernului României – prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, cu patronajul Ambasadei României în Italia, Malta și San Marino și cu sprijinul autorităților din Republica San Marino, indică https://www.facebook.com/roma.mae.romania.
În perioada 8-24 octombrie, Biblioteca Academiei Române a organizat la sala ‘Theodor Pallady’, expoziția ‘Regina Maria – 150 de ani de la naștere’, se arată pe https://biblacad.ro/. Cabinetul de Stampe și Cabinetul de Manuscrise – Carte Rară au expus fotografii, lucrări de grafică, manuscrise și lucrări olografe.
Institutul Cultural Român de la Madrid, în colaborare cu Universitatea ‘Dunărea de Jos’ din Galați (UDJG), sub auspiciile Ambasadei României în Regatul Spaniei, a organizat la 16 octombrie 2025, conferința ‘Repere istorice în viața și activitatea Reginei Maria a României’, conform https://www.icr.ro/.
Evenimentul ‘Regina Maria – Ecoul unui destin care a scris România modernă/Regina Maria – 150 de ani de frumusețe, credință și patrimoniu’, organizat de Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, este organizat în perioada 27 – 29 octombrie 2025, la Palatul Parlamentului.
***
Regina Maria, pe numele său Maria Victoria Alexandra, s-a născut la 29 octombrie 1875, în localitatea Eastwell, comitatul Kent din Anglia, fiind cea de-a doua fiică a lui Alfred, duce de Edinburgh și Saxa-Coburg Gotha, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii, ofițer în marina britanică, și a ducesei Maria Alexandrova, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, potrivit ‘Dicționarului personalităților feminine din România’ (Ed. Meronia, 2009). A primit o educație aleasă, având înclinații către desen și pictură, și și-a petrecut copilăria și adolescența atât în Anglia, cât și la Curtea țarului, bunicul său, dar și în Malta, unde a fost delegat tatăl său, pentru o perioadă de timp, conform https://casamajestatiisale.ro/.
Principesa Maria s-a căsătorit cu principele moștenitor al României, Ferdinand, la 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, în cadrul unei ceremonii organizate la Sigmaringen. Regele Carol I a salutat ”unirea ce s-a săvârșit și s-a sfințit, ca o asigurare pentru viitorul României”, notează volumul ”Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) – Ferdinand I” (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004). Cei doi principi au sosit la București, în ziua de 23 ianuarie/4 februarie 1893. Trenul princiar a fost întâmpinat cu salve de tun în Gara de Nord, unde s-au aflat și regele Carol I, membrii guvernului și alți demnitari. A doua zi, cortegiul regal s-a îndreptat spre Mitropolie, unde s-a oficiat serviciul divin. Ferdinand și Maria au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, până la moartea acestuia la 10 octombrie 1914. Perechea moștenitoare a tronului României a avut șase copii: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Maria (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991) și Mircea (1913-1916). A fost numită, în 1897, comandant onorific al Regimentului de cavalerie 4 Roșiori, prin decizia regelui Carol I și a lui Ferdinand, notează https://casamajestatiisale.ro/.
Principesa Maria a fost un exemplu pentru toate femeile din societatea românească, în timpul celui de-al doilea război balcanic (1913), când s-a remarcat prin energie și curaj dar și prin capacitatea organizatorică și calitatea de a alina suferințele oamenilor. Epidemia de holeră izbucnită în Bulgaria, în rândurile unităților militare românești, amenința să se extindă și la nord de Dunăre. Principesa Maria a obținut de la regele Carol I permisiunea de a se ocupa de tabăra de la Zimnicea unde erau aduși bolnavii de holeră. A înființat, cu acest prilej, ‘organizația pentru ajutorarea spitalelor și a familiilor celor care pleacă pe front’ (iulie 1913), se arată în volumul ‘Bătălia lor: femeile din România în Primul Război Mondial’ (Alin Ciupală, Ed. Polirom, 2017).
La 28 septembrie/11 octombrie 1914, principele Ferdinand a devenit rege al României, în urma decesului regelui Carol I. Urcarea pe tron a avut loc într-un moment crucial, în care întreaga societate românească, atât familia regală cât și clasa politică erau profund divizate în tabere ce susțineau fie neutralitatea, fie intrarea în război de partea uneia sau alteia dintre cele două alianțe aflate în conflict. Încă de la început, regina Maria s-a implicat în viața politică, susținându-și cu tenacitate punctele de vedere: purta discuții cu regele, avea inițiative, primea miniștri și diplomați, participa la festivități. În acest context, regina s-a opus de la început participării la război a României alături de Puterile Centrale, susținând alianța cu țările Antantei în vederea eliberării provinciilor românești aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și făurirea statului național unitar român. Acest fapt a atârnat greu în decizia regelui Ferdinand de a intra în război împotriva patriei sale de origine, regina pledând cauza României în corespondența cu verii ei primari, regele George al V-lea al Marii Britanii și țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, notează https://casamajestatiisale.ro/.
Regina Maria începuse să pregătească, încă din perioada neutralității (1914-1916), o bază de susținere a efortului de război din punct de vedere medical, sanitar și logistic. Pe fondul relațiilor cu Rusia, diplomatice și de familie (mama sa, Maria Alexandrovna Romanova era unica fiică în viață a țarului Alexandru al II-lea), regina cerea și primea medicamente, aparatură medicală, produse sanitare necesare spitalelor militare. De asemenea, o prioritate a reprezentat-o activitatea de organizare a spitalelor de campanie și de susținere a efortului de îngrijire a răniților, atât în zona frontului, cât și în spatele acestuia. Au fost continuate astfel practicile inițiate de regina Elisabeta în timpul Războiului de independență (1877-1878). Organizarea activității Crucii Roșii Române, procurarea de medicamente, participarea directă la ajutorarea răniților devenise partea esențială a existenței sale.
În urma bombardamentelor lansate asupra Capitalei de către aviația germană, în noiembrie 1916, care au făcut numeroase victime, regina a organizat, în camerele palatului regal, un spital provizoriu necesar îngrijirii răniților. De altfel, întregul palat regal fusese transformat. În urma ocupării Bucureștiului, spitalul a fost evacuat în Moldova. În timpul refugiului la Iași, regina Maria, cu un curaj nedezmințit, vizita spitalele militare sau pe cele înființate de ea, mergând la căpătâiul soldaților răniți și al celor bolnavi de tifos. Simplul fapt că încerca să le spună câteva cuvinte de încurajare arăta implicarea sa și dorința de a le ușura suferința. A continuat această activitate, conștientizând rolul ei în acele împrejurări grele pentru țară, și în vara lui 1917, în timpul luptelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, o serie de bătălii eroice în urma cărora trupele româno-ruse au reușit să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război.
Pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front, în spitale de campanie, și a coordonat activitatea unei fundații de caritate, regina Maria, îmbrăcată în uniforma albă de soră medicală a Crucii Roșii, avea să fie numită în popor ‘mama răniților’ și ‘regina soldat’. Mai târziu, conform http://peles.ro/personalitati/regina-maria/, regina Maria scria în ‘Memoriile’ sale: ‘multe zile am rămas în mijlocul soldaților mei și Dumnezeu mi-a îngăduit să pot fi de vreun ajutor; zile de strașnică trudă, zile de întuneric, când ce vedeam erau lucruri pe care niciodată nu voi mai putea să le uit’. Pentru recunoașterea meritelor femeilor implicate în efortul de război, fie ele medici, infirmiere, surori de caritate sau asistente medicale, s-a instituit ordinul ”Crucea Regina Maria”, care avea trei clase și care a fost conferit între anii 1917-1918.
Basarabia, la 27 martie/9 aprilie 1918, și Bucovina, la 15/28 noiembrie, s-au unit cu România. În ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Marea Adunarea Națională de la Alba Iulia proclama Unirea cu patria-mamă a provinciilor românești de peste Carpați. În aceeași zi se întorceau de la Iași regele Ferdinand și regina Maria, Bucureștiul redevenind capitala țării. Trenul a oprit în gara Mogoșoaia (mai târziu Băneasa), unde regele și regina au fost întâmpinați de generalul Constantin Coandă și ceilalți membri ai guvernului, de generalul Berthelot și generalul Constantin Presan, precum și de mai mulți ofițeri români, francezi și englezi. Urcați pe cai, regele, regina, principele Nicolae și generalul Berthelot au mers în fruntea oștirii române și a detașamentelor aliate (engleze și franceze), au trecut pe sub Arcul de Triumf, improvizat la intrarea în București. Regina Maria, care își agățase de șa un buchet de crizanteme galbene, îi saluta pe cei care aclamau cortegiul regal, potrivit volumului ”Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) – Ferdinand I” (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004).
Principala preocupare a diplomației românești, în cursul anului 1919, a fost ratificarea, prin tratatele de pace, a actelor de Unire din 1918. Șeful delegației române la Paris, Ion I.C. Brătianu, întâmpina multe greutăți ca urmare a faptului că România, ca și alte țări mici, fusese trecută în categoria ”statelor cu interese limitate” și nu era acceptată la elaborarea tratatelor de pace. Regina Maria, având acordul lui Ferdinand, a decis să plece la Paris pentru a susține cauza României, în contextul relațiilor pe care le avea cu lumea occidentală. La 7 martie 1919, a fost primită de Georges Clemenceau, președintele Conferinței de Pace; a doua zi a fost primită la Palatul Elysee de președintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decorație care se conferea șefilor de stat în exercițiul funcțiunii. La Paris, regina a avut discuții cu Albert Thomas, Herbert Hoover, Aristide Briand, Eleutherios Venizelos, Raymond Poincare, Lloyd George, Robert Cecil și alți lideri politici. A făcut o deplasare la Londra, unde a fost primită de regele George la Palatul Buckingham, apoi a revenit la Paris pentru a-l întâlni pe președintele american Woodrow Wilson, în 10 aprilie 1919. Regina nota: ‘I-am vorbit despre speranțele țărilor mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, țările mici vor beneficia de Liga Națiunilor’, consemnează volumul ‘Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Carol I’ (vol. I, Editura Enciclopedică, Ioan Scurtu, 2004).
Regele Ferdinand și regina Maria au întreprins o vizită amplă în Transilvania, în 1919, oprindu-se la Brașov, Făgăraș, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Țebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistrița, Careii Mari, Baia Marea, Oradea. S-au bucurat de o primire călduroasă, adesea entuziastă. Regina consemna: ‘În multe sate, calde primiri loiale, iar în final am ajuns la Alba Iulia, micul orășel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român’. Pe parcursul întregii sale călătorii, regina a purtat costumul popular românesc.
Tot la Alba Iulia, la Catedrala Reîntregirii Neamului, Maria și Ferdinand au fost încoronați suverani ai României Mari, la 15 octombrie 1922. Coroana regelui Ferdinand a fost realizată din oțel provenit dintr-un tun turcesc capturat la Plevna, în timpul Războiului de Independență din 1877-1878, în timp ce coroana reginei Maria a fost făcută din aur masiv, în Franța, fiind încrustată cu pietre prețioase, iar pe lateral, cu două pandantive. Coroana a fost executată special pentru încoronarea din 1922, iar modelul a fost inspirat din iconografia bisericească și din coroana soției domnitorului Neagoe Basarab, pe baza picturii de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș.
Regina Maria a efectuat, în perioada octombrie-noiembrie 1926, o serie de vizite oficiale în Europa de Vest, dar și un turneu triumfal în Statele Unite ale Americii. La New York a fost întâmpinată de primarul orașului; la Washington a avut o discuție cu președintele Coolidge, care a oferit un dineu în onoarea sa. Turneul a fost întrerupt din cauza stării de sănătate a regelui Ferdinand care se înrăutățea. Regele Ferdinand I a murit la 20 iulie 1927, la Sinaia, și a fost înmormântat la Curtea de Argeș. Mihai I a devenit rege al României la 20 iulie 1927, la vârsta de 5 ani și 9 luni, în condițiile în care prințul Carol, tatăl său și moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune. Din cauza vârstei, prerogativele demnității regale au fost asumate, între 1927-1930, de o Regență formată din patriarhul Miron Cristea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan, și principele Nicolae, fratele lui Carol. În 1930, Carol al II-lea a revenit, inopinat, în țară. Guvernul a preluat puterile și prerogativele constituționale și, în virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, aflat sub regență. La 9 iunie, Parlamentul l-a proclamat pe Carol rege, sub numele de Carol al II-lea. Din acel moment acesta a urmărit sistematic îndepărtarea reginei Maria de la implicarea în problemele politice ale țării, interzicându-i să mai desfășoare vreo acțiune publică sau să aibă discuții cu liderii politici. Totodată, i-a stabilit reginei domiciliul în localitatea Balcic, din Cadrilater, unde regina își construise o vilă, o grădină aranjată în stil englezesc, dar și o bisericuță, ‘Stella Maris’.
În 1938, starea de sănătate a reginei Maria s-a agravat, medicii recomandându-i să se interneze într-o clinică din Dresda. Tratamentul s-a dovedit a fi inutil, regina luând hotărârea de a reveni în țară. A călătorit cu trenul și a ajuns la Sinaia la 17 iulie. A încetat din viață a doua zi, la Castelul Pelișor, la vârsta de 62 de ani, după o suferință cumplită la care s-au adăugat izolarea la care o obligase fiul său, Carol al II-lea, și indiferența acestuia față de degradarea ei fizică, potrivit https://casamajestatiisale.ro/.
Credincioșii se pot închina în Sfântul Altar al Catedralei Naționale până pe 5 noiembrie
