Războiul declanșat de SUA și Israel contra Iranului nu împlinise nici măcar două săptămâni atunci când 11 țări ceruseră deja ajutorul Ucrainei pentru a-și dezvolta apărarea anti-dronă – anunțul fiind făcut la acea vreme de însuși președintele Volodimir Zelenski.
Printre acele state s-a numărat și America, dar, cum în universul trumpist imaginea publică a președintelui contează mai mult decât siguranța militarilor americani, Donald Trump a replicat imediat, în stilul său sfidător și pompos: “Nu, nu ne ajută. Nu avem nevoie de ajutorul lor. Ştim mai multe despre drone decât oricine altcineva. De fapt, avem cele mai bune drone”.
Cu alte cuvinte, narcisistul lider de la Casa Albă, care, pe deasupra, tocmai luase cea mai nesăbuită decizie din istoria președinției lui (cea de a ataca Iranul), nu își putea permite să pară dependent de o țărișoară, pe deasupra tocmai una pe care o urăște din toți rărunchii.
Faptul că Donald Trump minte cum respiră chiar și când e pus în fața evidenței nu mai generează demult breaking news. Faptul că a făcut-o chiar și în toiul unui război de o asemenea amploare, nu a mai surprins pe nimeni.
Dar cert este faptul că președintele SUA a făcut-o: a mințit în cazul sprijinului ucrainean pentru operațiunile din Golf cu aceeași lipsă de scrupule cu care recent a amenințat că va șterge de pe fața pământului nu doar Iranul de azi, ci însăși milenara civilizație persană.
Iar faptul că Trump a mințit atunci când spunea că nu are nevoie de ajutorul lui Zelenski în Golf e ilustrat azi magistral:
- Sute de militari ucraineni au fost totuși trimiși în Golf și primiți acolo ca o gură vitală de aer.
- Liderul de la Kiev a făcut un tur de forță al țărilor-cheie din Orientul Mijlociu, iar după toate aparențele, discuțiile au fost de substanță.
- De altfel, la capătul turneului, rezultatul anunțat vorbește de la sine: Ucraina va primi petrol și motorină în schimbul sprijinului militar, potrivit lui Volodimir Zelenski armata sa având astfel asigurate stocurile pentru anul viitor; totodată, negocierile continuă pentru cantități suplimentate și dincolo de acest orizont.
- În plus, pentru disponibilitatea sa de a împărtăși din experiența proprie de luptă cu Rusia, acordurile încheiate de Ucraina cu unele dintre țările aflate în bătaia tirului iranian vor include și livrări, către Kiev, de rachete de interceptare, precum și asistență financiară.
La o privire superficială, poți fi tentat să spui că Donald Trump nu ar fi mințit cu privire la dependența SUA de sprijinul Ucrainei, iar asta din două motive:
- Fie pentru că el s-ar fi referit la un ajutor direct pentru America.
- Fie pentru că, inclusiv din ceea ce a anunțat recent Zelenski, rezultă că Ucraina a încheiat acorduri cu alte țări decât America.
Dar asta ar fi doar o amărâtă de privire superficială, dintr-un motiv foarte simplu:
- America lui Trump nu o fi încheiat acorduri de sprijin cu Ucraina lui Zelenski, dar Ucraina lui Zelenski a compensat o parte semnificativă din obligațiile pe care America lui Trump le are în ceea ce privește apărarea aliaților săi din Golf; iar asta, într-un război pe care America lui Trump l-a declanșat unilateral, din impulsul președintelui său lipsit de discernământ și în disprețul intereselor economice și de securitate ale aliaților SUA din regiune.
Prin urmare, atunci când Ucraina intră în joc, punând la dispoziția celor din Golf experiență, cunoaștere, militari plus produse avansate ale industriei sale de apărare, practic Ucraina ajută nu doar statele din Golf, ci și în egală măsură și America.
Kievul facilitează astfel efortul de război al unui Washington deja copleșit de amploarea ripostei Teheranului, a unui Washington care, în mod realist, nu are nici suficiente resurse materiale și nici suficiente resurse know-how pentru a susține deopotrivă ofensiva, propria defensivă plus defensiva unei salbe de aliați prinși pe picior greșit de către un Iran infinit mai potent și mai rezilient decât îl prezentase limitatul președinte al SUA.
Prin inițierea războiului cu Iranul, Donald Trump a creat o vulnerabilitate strategică pentru aliații săi din regiunea Golfului, iar la nivel global a creat o criză energetică fără precedent.
De asemenea, a plasat Iranul într-o poziție de forță în care nu fusese înainte de război, căci regimul de la Teheran e astăzi monopolistul traficului prin Strâmtoarea Ormuz.
Mai mult, Trump l-a ajutat pe Putin să facă bani pe care, în lipsa acestui război, nu i-ar mai fi făcut. După cum, Iranul însuși face azi mai mulți bani din petrol decât înainte de război – și obține deja sume colosale și din taxarea ad-hoc a traficului naval prin regiune.
Iar pe chinezi i-a ajutat să inventarieze, cu o precizie la care nu visaseră, capacitatea de luptă a armatei americane, ca și capacitatea de reacție a industriei americane de apărare.
Pe plan intern, Trump a fracturat până și ecosistemul fundamentalist numit MAGA, a pus în pericol șansele Partidului Republican la alegerile din noiembrie și a fragilizat economia Americii.
Dar mai presus de toate astea, prin războiul sinucigaș cu Iranul, Donald Trump a marcat un autogol de cea mai mare frumusețe: a demonstrat el însuși că America are nevoie de o “țărișoară” că Ucraina – și direct, și indirect.
Totodată, după ce un an și ceva se chinuise să distrugă Ucraina, pentru a-i facilita astfel lui Putin misiunea, Trump i-a deschis Kievului, via Iran, oportunități de a accesa resurse prețioase care să îl ajute să răzbească în lupta cu Moscova. Adică a obținut în câteva săptămâni fix contrariul a ceea ce a urmărit peste un an.
Faptul că, în doar o lună și jumătate de război, Donald Trump și-a tras un prim glonț în picior, a devenit de natura evidenței. Iar faptul că a creat toate condițiile pentru a-și trage și unul în tâmplă, devine de la o zi la alta limpede ca lumina zilei.
Maghiarii din România, înșelați crunt de reprezentanții lor de vârf
