Războiul Rusiei în Ucraina se desfășoară de mai bine de trei luni, provocând colapsul economiei ruse, oameni care își pierd locurile de muncă, iar puținii ruși care se opun războiului se află sub urmărire penală. Cum își adaptează rușii bugetul la o eventuală criză? Se poate avea încredere în statisticile oficiale în timpul războiului ? Și, de ce nu poate fi oprită emigrarea rușilor? Meduza a discutat cu economista Tatiana Mihailova.
Principalele declarații ale acesteia:
- (Economia rusă) tocmai a început să se schimbe. Cea mai mare schimbare care a avut loc în acest timp este, poate, o schimbare în mintea oamenilor. Așteptările s-au schimbat – lucru foarte important pentru economie, deoarece oamenii iau decizii pe baza așteptărilor. De exemplu, decizii despre investiții, muncă, dezvoltarea carierei, modalități de a face afaceri.
- Când a început războiul, oamenii, după părerea mea, nu erau conștienți încă de ceea ce se întâmpla și le-a luat ceva timp să înțeleagă că toate acestea sunt aici pentru multă vreme. Mi se pare că în aceste 100 de zile tocmai s-a ajuns la înțelegerea faptului că acum este o nouă realitate. Acum oamenii încearcă să supraviețuiască în această nouă realitate. Adică așteptările s-au schimbat mult mai mult decât componenta materială.
- O poveste binecunoscută: cumva, am încasat puțin TVA. Ce este TVA? Este un procent din ceva achiziționat. Adică a scăzut cifra de afaceri, a scăzut consumul casnic. Oamenii au început deja să economisească la tot. Aceasta este însăși schimbarea de la nivelul minții, care se reflectă imediat în comportamentul consumatorilor.
- O altă dovadă indirectă a unei schimbări în comportamentul oamenilor este creșterea vânzărilor de unelte și semințe de grădină. Oamenii plantează în grădină. Poți spune cât îți place că oamenii nu înțeleg ce se întâmplă, că oamenii dau ascultare propagandei, dar oamenii și-au dat seama, au ajuns la pământ și plantează grădini pentru a se asigura ei singuri.
- Obiectiv vorbind, rușii estimează că sancțiunile au încă puțin efect asupra economiei ruse. Dacă nu suntem angajații, să zicem, ai unei fabrici închise, atunci nu ni s-a întâmplat nimic: continuăm să primim salariul, avem suficient pentru mâncare. Și într-adevăr, dacă pierderile economice — scăderea PIB-ului, pe care am experimentat-o deja — sunt răspândite într-un strat subțire, în toată țara, atunci ele sunt încă destul de mici.
- Noi, economiștii, gândim în perspectivă și înțelegem că în viitor lucrurile se vor înrăutăți. Iar oamenii care trăiesc raportându-se la ziua de azi nu au observat încă acest lucru.
- Însă economiștii consideră că, pentru a evalua situația, trebuie să ne uităm la modul în care oamenii se comportă, nu la ceea ce spun. Și aici există o dublă gândire: nu poți să recunoști că plantezi cartofi din cauza unei panic – se pare că nu vezi niciun motiv serios pentru care să te temi de o criză alimentară. Dar, pe de altă parte, îi plantezi oricum, pentru orice eventualitate. Și asta, după părerea mea, indică faptul că oamenii se pregătesc pentru înrăutățirea situației.
- M-am gândit și la acest subiect mult timp – de ce oamenii aprobă „operațiunea specială”? Există, desigur, oameni care sunt pur și simplu cufundați în propagandă și nu știu nimic altceva: „Toți cei din jur aprobă, iar noi aprobăm”. Cred că oamenii vor să se alăture laturii puternice. Iată, ești un om, iar tu singur nu poți face nimic. Este mai bine să împărtășiți opinia unei majorități – te face să te simț mai confortabil, mai în siguranță. Te alături forței politice, poate inconștient. Se spune la televizor că noi câștigăm, s-au introdus sancțiuni pentru a ne face rău, dar oricum nu putem fi vătămați, pentru că suntem puternici. Atâta timp cât această atitudine este acolo, oamenii vor sprijini „operațiunea specială” sau se vor convinge că trebuie susținută și să fie de partea puternică.
- Ce pot face oamenii dacă nu sunt de acord cu războiul? Cutare are ocazia să o declare cu voce tare și, de exemplu, să demisioneze, asta dacă copiii nu mor de foame și există un airbag. Poate ajunge la știri. Cu cât o persoană are mai multă publicitate, cu atât poate fi văzută mai mult, cu atât mai mare va fi efectul acțiunilor sale. Pentru că, așa cum am spus, oamenii iau partea celui tare.
- Acum este imposibil să protestezi în stradă, dar poți, de exemplu, să scrii pe rețelele de socializare, iar cu cât i se creează mai mult caracter de masă acestui protest, cu atât le va fi mai ușor să i se alăture oamenilor care chiar nu vruseseră să susțină războiul. Din punct de vedere psihologic, ei trec mai ușor în această tabără.
- Acesta este răspunsul la întrebarea „au oamenii de ales?” Au, dar nu financiar. În esență, e vorba de planul discursului public.
- (Despre intenția Dumei de Stat de a-i acorda puteri sporite lui Putin pentru a impune orice fel de restricții în chestiuni fnanciare) În primul rând, Putin s-a distanțat întotdeauna de orice decizie economică, tocmai pentru că orice decizie economică strica ratingul. Indiferent ce face bine guvernul nostru, oamenii observă doar răul și reacţionează foarte negativ. Poate că el [Putin] chiar ia el însuși unele decizii, dar altcineva le dă voce. Prin urmare, dacă, în contextul unui astfel de decret al Dumei de Stat, Putin începe să aibă intervenții economice, acest lucru mai mult îi va afecta mai mult decât îl va îmbunătăți.
- În al doilea rând, prin ea însăși, această măsură poate fi luată pentru a ocoli independența Băncii Centrale față de autorități. Deoarece unele dintre restricțiile care sunt în vigoare în prezent (de exemplu, interzicerea tranzacțiilor cu rezidenții din țări „neprietenoase”) sunt în mod clar decizii politice care nu sunt sub jurisdicția Băncii Centrale. Sunt de competența celui care determină politica externă. Asemenea directive trebuie emise de către președinte.
- Un alt lucru este că de foarte multe ori luăm o anumită măsură, iar apoi începe o interpretare extinsă sub această măsură: de exemplu, așa cum a fost cazul cu legea „agenților străini”. Iar esența este pervertită. Această extindere a puterilor președintelui în sectorul financiar poate duce la desființarea independenței Băncii Centrale, care va fi necesară dacă nu putem finanța deficitul bugetar.
- Cum poate fi acoperit deficitul în condiții de autarhie financiară? Ca țară, niciunul dintre celelalte state nu ne va împrumuta bani. Dar te poți împrumuta de la propriii cetățeni. Numai că asta înseamnă că cetățenii ar trebui să-și reducă consumul și să dea statului fonduri pentru obligațiuni.
- Sau dacă nu sunt suficienți bani pentru a plăti beneficii, pensii, salarii, atunci îi poți tipări. Ce înseamnă „tipărirea banilor”? Înseamnă că Banca Centrală ar trebui să înceapă să emită. În acest moment, în care începem să finanțăm deficitul bugetar cu inflație [care decurge din creșterea volumului de bani în economie], independența Băncii Centrale dispare. El va fi obligat să emită în așa fel încât să acopere deficitul. Prin urmare, modificările îi pot oferi președintelui mai mult control asupra Băncii Centrale și pot pregăti cadrul legislativ, dacă brusc trebuie finanțat deficitul bugetar.
- Principalul rol al Băncii Centrale este de a reglementa inflația. Dacă Banca Centrală este dependentă și guvernul îi poate spune că este necesar să emită atât de mulți bani pentru ca autoritățile să poată plăti pensii, atunci asta înseamnă că Banca Centrală nu va mai putea controla prețurile. Independența Băncii Centrale este menită să limiteze guvernul în acumularea nesfârșită a deficitului, care este finanțat prin emisiuni.
- (Ar putea fi vorba de naționalizare a economiei sau o revenire la economia planificată din vremea URSS?) Mi se pare că vor fi elemente ale acestei naționalizări. Prevăd o oarecare ajustare a economiei și o întoarcere în Uniunea Sovietică. Și poate că asta va începe odată cu acest decret de extindere a puterilor președintelui în sectorul financiar.
- „Uniunea Sovietică” nu va fi, desigur, atât de săracă pe cât a fost ea, va fi mai bogată, aproximativ la nivelul anului 1997. Dar diferența față de anii 1990 constă în faptul că atunci dezvoltarea fusese mai mult sau mai puțin posibilă, statul le dăduse oamenilor libertate economică. Într-un fel, inițiativa privată a compensat orice deficiențe ale economiei în acel moment: „Nu avem ceva – îl vom aduce din străinătate”.
- Acum, avem o situație puțin diferită. Nu poți aduce pur și simplu din străinătate, trebuie să cauți căi pentru asta. Desigur, și aici s-ar potrivi o inițiativă privată, dar pentru ca această inițiativă privată să înlocuiască deficiențele structurale ale economiei, trebuie să acordată libertate. Și avem o grămadă de siloviki al căror interes este să nu fie acordată libertate nimănui. Adică, în acest sens, trecerea înapoi în anii 1990 nu va funcționa, va fi imposibil să se acorde libertate de antreprenoriat.
- Prin urmare, mi se pare că nu va exista un nou NEP și nici un nou an 1990. Va exista o nouă Uniune Sovietică. Dacă nu putem rezolva problemele economiei cu libertate economică, inițiativă privată, atunci le vom rezolva cu reglementări și directive. După ceva timp, așteptăm controlul prețurilor, controlul tranzacțiilor și altele asemenea.
- (Ce se va întâmpla cu nivelul de încredere dintre cetățeni și autorități?) De mult timp nu mai avem încredere între cetățeni și autorități în ceea ce privește problemele interne. Sociologii au vorbit despre un fel de contract social între stat și societate: „Noi [statul] te hrănim, dar tu nu te implici în politică”. Apoi a fost așa: „Te hrănim, dar tu nu mergi nicăieri”. Și următoarele: „Nu te mai hrănim cu adevărat, dar tot nu te duci nicăieri”. În acel moment, după părerea mea, nu mai există încredere.
- Oamenii sunt acum în modul de supraviețuire, comunică cu autoritățile în modul de supraviețuire. Există ceva dincolo de controlul lor, cum ar fi ploaia, zăpada, unele precipitații. Hai să trăim cumva astfel încât aceste precipitații să nu ne omoare imediat. Facem o umbrelă. Cam asta se întâmplă în țara noastră, între autorități și cetățeni.
- (Atunci de unde sprijinul și încrederea în autorități în timpul „operațiunii speciale”?) Problema credinței apare atunci când există o alternativă. Când propaganda spunea că este necesar să te vaccinezi împotriva coronavirusului, fiecare persoană avea o alternativă – să nu o facă. (…) Nu la fel este și cu războiul. Dacă ar exista două alternative în spațiul informațional al unei persoane, poate că nu ar crede propaganda. Dar s-a dovedit că nu există alternative în spațiul informațional. Deci oamenii nu au de ales.
- (Se poate avea încredere în datele economice în timp de război – despre industrie, migrația populației, declinul economic?) Datele pot fi într-adevăr distorsionate în orice fel, dar până acum pot fi de încredere. Până acum, toate datele care sunt publicate conform metodelor standard ale Rosstat continuă să fie publicate în mod normal. Dacă cineva ar dori să ascundă numerele, de exemplu, pentru aprilie, atunci acestea ar fi ascunse. Dar nu au făcut-o. Aici am văzut căderea industriei auto, de exemplu.
- În ceea ce privește migrația, problema este că nu poți afla adevărul nu pentru că cineva a ascuns o cifră, ci pentru că multe lucruri pur și simplu nu sunt publicate. Statisticile privind migrația depind în mare măsură de sistemul de contabilizare. Cum este contabilizată în general migrația? După înregistrare; înregistrarea se face în biroul de pașapoarte. Când datele de înregistrare se modifică, există salturi în contabilitatea migrației.
- Uite, a existat un subiect fierbinte – câți oameni au plecat în străinătate? Din păcate, nu avem statistici despre cîți pleacă și câți intră. Adică ni se spune câți pleacă din țară, dar nu câți intră. Demograful Aleksei Rakșa a scris recent că această statistică nu a fost niciodată publicată în principiu, deoarece nu concurează cu alți indicatori. De ce? Deoarece migrarea ca plecare este luată în considerare atunci când o persoană este scoasă din înregistrări. Și cine este scos din registru acum, când pleacă pentru totdeauna? Nimeni. Unii chiar nu vând apartamente. Adică oamenii rămân înregistrați la apartamentele lor, dar pur și simplu pleacă – și niciunul dintre demografi nu știe asta, așadar este o problemă de contabilitate. Și, aparent, dacă îi luăm pe cei care pleacă – și asta sunt datele FSB – și pe cei care intră, privind această diferență, atunci nu bate cu datele despre emigrarea oficială. Cel mai probabil, au decis cu mult timp în urmă să nu publice această cifră, pentru ca mai târziu să nu fie întrebări.
- Mulți oameni care au plecat pur și simplu în baza emoțiilor se vor întoarce după ceva timp. Unii dintre cei care se întorc își vor face bagajele și vor pleca din nou, mai bine pregătiți. Oamenii care nu au cedat imediat acestor emoții au început să-și pregătească plecarea – de exemplu, mai întâi își caută de lucru în străinătate și abia apoi pleacă. Acest proces tocmai a început. Alții mai rămân un an – să zicem, așteaptă până când copilul absolvă școala. Și apoi pleacă.
- Dacă rămânem blocați într-o situație cu guvernul lui Putin, un conflict înghețat, sancțiuni, și nu apar schimbări, atunci procesul de emigrare se va prelungi ani de zile. Va fi mult mai masiv decât ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, în prima sau a doua săptămână de război.
- (Car ar fi impactul acestor ieșiri de capital uman asupra economiei?) Am întâlnit diferite estimări despre câți oameni au plecat, de exemplu, în timpul revoluției din 1917. Există estimări de la unu până la trei milioane de oameni. Ei bine, să luăm, să zicem, un milion și jumătate. Ce înseamnă un milion și jumătate? Aceasta reprezintă aproximativ 1% din populație, 1% din capitalul uman. Este mult sau puțin? Puțin, țara va supraviețui.
- Chiar dacă există în acest procent vor fi și oameni de știință, artiști, personalități culturale și toți cei care sunt considerați elita intelectuală a țării, vor mai exista și alți oameni care vor deveni noua elită.
