Călătoria de dinaintea Crăciunului a președintelui Volodimir Zelenski, la Washington, marchează o nouă etapă în educația răbdătoare, obositoare și încă neterminată a Ucrainei oferite lumii exterioare. Din nou și din nou în acest an, ucrainenii au înșelat așteptările. O țară împărțită între „vorbitori de ucraineană” și „vorbitori de rusă”? Adio. Un stat corupt, oligarhic, care conduce peste o populație apatică? Adio. Un bastion al nostalgiei naziste? Adio. Soldați amatori incapabili să folosească arme moderne? Adio. Un președinte din showbiz care nu-și cunoaște limitele? Adio, scrie Edward Lucas într-un editorial CEPA.
<< În timp ce Ucraina a făcut să explodeze vechile stereotipuri, de cealaltă parte a frontului, Rusia a lucrat din greu pentru a le consolida. Bombăneli militariste în stil sovietic? Iarăși pe undele de emisie. Zvonurile și glumele ca monedă politică? Sigur că da. Sănătatea șubredă a lui Vladimir Putin alimentează speculațiile și glumele, amintind de epoca lui Iuri Andropov și Leonid Brejnev. Comportamentul rusesc în teritoriile ucrainene ocupate reînvie amintiri vechi de decenii ale preluării puterii de către sovietici în națiunile captive. Din nou, copiii sunt răpiți și li se spală creierul, istoria este rescrisă, iar elitele sunt epurate. Iar comportamentul primitiv al ocupanților în fața confortului și a modernității (jefuirea mașinilor de spălat) ar fi comic dacă nu ar fi atât de oribil în alte privințe (violuri și tortură).
Un al treilea set de percepții greșite s-a prăbușit și el: acela că Rusia este prea periculoasă pentru a fi provocată. Reacția inițială a Occidentului a fost încadrată în întregime în jurul necesității de a preveni „escaladarea”. La început, au putut fi furnizate doar arme defensive (vă amintiți căștile germane?). Pe măsură ce săptămânile și lunile trec, liniile roșii autoimpuse se schimbă din nou și din nou. Facem mai mult. Dar întotdeauna prea puțin și întotdeauna cu o întârziere agonizantă.
Câteva persoane de extremă dreapta (mai ales în Statele Unite – salut, Tucker Carlson) și de extremă stânga (mai ales în Europa) încă se mai agață de stereotipurile lor. Vizita lui Zelenski joacă un rol util în menținerea lor pe tușă. Dar majoritatea străinilor sunt deja impresionați de hotărârea epică a ucrainenilor, la fel cum sunt dezgustați de brutalitatea rusă. Dar mult prea puțini oameni din „Vechiul Occident” – marile țări bogate care nu au suferit niciodată sub comunism – sunt dispuși să se gândească la cât de mult au înțeles greșit atât față de Ucraina, cât și de Rusia. Putem fi de acord că acest curs de geopolitică de un an a fost fascinant și educativ. Dar nu recunoaștem cât de ignoranți am fost la început, cât de multe lucruri încă nu înțelegem și cât de mult din materialul de curs este scris în sângele și lacrimile unor oameni nevinovați. Notă pentru studenți: semestrul următor va aborda problema apărării aeriene și a protecției infrastructurii civile; vă rugăm să studiați știrile din ultimele săptămâni pentru a vă pregăti.
Având în vedere cât de mult am greșit, pasivitatea continuă a Occidentului în fața apelurilor ucrainene pentru mai mult ajutor este extraordinară. Miza este enorm de mare: imaginați-vă cât de periculoasă va fi viața dacă Rusia va câștiga cumva acest război. Acesta nu este un conflict de mijloace. Este un conflict al voinței. După cum remarca Martin Wolf, comentator de renume al Financial Times, economiile SUA, UE, britanice și canadiene combinate sunt de aproximativ 22 de ori mai mari decât cea a Rusiei. A oferi Ucrainei cele 60 de miliarde de dolari de care are nevoie pentru a se menține pe linia de plutire anul viitor ar costa doar 0,1% din PIB-ul acestor țări (adăugați Japonia, Australia și alți aliați, iar costul este chiar mai mic).
Occidentul dispune de mijloacele militare pentru a pune capăt rapid războiului prin furnizarea de apărare aeriană și lovituri de precizie cu rază lungă de acțiune. Imaginați-vă dacă fiecare atac rusesc asupra unei ținte de infrastructură ucrainene ar fi urmat de o lovitură ucraineană asupra uneia rusești. Lumea exterioară condamnă cu ușurință atacurile Rusiei asupra energiei electrice, apei, canalizării și căldurii civile ca fiind crime de război – dar nu face ceea ce este necesar pentru a le împiedica. Vă rugăm să trimiteți temele de curs cu promptitudine. >>
