Celor aproape 90% dintre români, care potrivit unui sondaj Inscop își doresc ca țara să rămână în NATO, să aibă parte de stabilitatea și de securitatea pe care această organizație le oferă membrilor săi, Călin Georgescu tocmai le-a oferit pe tavă un motiv în plus să nu și-l dorească uns președinte.
“Cu țările mari, înseamnă Rusia, China, America, India, Brazilia, trebuie să te ai perfect!”, spunea deunăzi pro-rusul care pozează în patriot. (VIDEO – AICI)
“Să te ai perfect”, așadar, “perfect” “să te ai” cu Rusia și cu China, grăit-a lupul în blană de oaie.
“Perfect”, după știința mea, ar însemna să nu existe urmă de contencios și brumă de așteptări neîmplinite ori înșelate între părțile aflate în relație. Ba, ar însemna ca fiecare dintre cei doi parteneri puși în relație să corespundă total exigențelor celuilalt, poate înainte chiar și ca acestea să fie formulate (e vorba de “perfecțiune”, totuși!).
Și totuși…
Este ușor de intuit faptul că într-o relație de putere, cum sunt în esență relațiile dintre state, cel mai bine ancorat din punct de vedere militar, economic, demografic și geopolitic va dicta invariabil consistența, adâncimea, direcțiile, prioritățile și ritmul de dezvoltare a relației.
Lucrul acesta devine cu atât mai evident atunci când în relația în speță există diferențe fundamentale de calibru între cele două părți aflate în interacțiune – când una e mamut, iar cealaltă măruntă; când una e mamut, dictatură și cu veleități imperialiste demonstrate, iar cealaltă nu bifează nicio căsuță la aceste capitole.
Relații precum România-Rusia sau România-China, din perspectivă schițată de Călin Georgescu, corespund “perfect” cadrului relațional descris mai sus.
Călin Georgescu ori nu înțelege asta (deci e incompetent pentru funcția de președinte), ori se preface că nu pricepe (deci e suspect că ar fi dispus să trădeze interesele propriei țări). Căci țara lui Georgescu, România, cel puțin în raport cu țara lui Putin și cu țara lui Xi, deci Rusia și China, e “perfect” măruntă – măruntă militar, măruntă demografic, măruntă economic, măruntă geopolitic.
De exemplu, pentru ca România “să se aibă perfect” cu Rusia, va fi nevoie, printre altele, ca România să renunțe nu doar de facto, ci și de jure, la alianțele strategice care au resuscitat-o și protejat-o după prăbușirea comunismului: e vorba de UE, e vorba de NATO, e vorba de Parteneriatul Strategic cu SUA.
Cât timp Bucureștiul va avea cele trei tipuri de relații, cea cu Rusia nu va putea fi o clipă “perfectă”. Ne-a și transmis asta Putin pe toate canalele, cu toate ocaziile, din toate pozițiile.
Iar tot pe acest palier, al călinistei “perfecțiunii” în concubinajul București-Moscova, va trebui să ne rescriem istoria în acord cu exigențele binecunoscute formulate de Moscova și arhi-promovate în vremea guralivului ex-ambasador rus, Valeri Kuzmin. La pachet, asta inevitabil va însemna și ca România să renunțe la pretențiile istorice de recuperare a Tezaurului ținut captiv de ruși, printre altele.
În curul gol și în patru labe în fața Rusiei, iată în esență postura în care ar fi pusă România prin “relația perfectă” la care visează pro-rusul Călin Georgescu.
Nici în ceea ce privește China, “perfecțiunea” nu ar însemna mai puțin decât intrarea Bucureștiului în coliziune letală cu partenerii săi strategici de azi – UE, NATO, SUA.
Până la urmă, viziunea Chinei despre lume nu este cu nimic mai permisivă și mai relaxată decât a Rusiei, atunci când vine vorba de Occident, deci și de relația noastră cu Occidentul.
Cum “perfecțiunea” înseamnă alinieri “perfecte” nu doar sub aspectul politicii externe, ci și al politicii interne, visul lui Călin Georgescu – “să te ai perfect” cu Moscova și cu Beijing – s-ar transforma, pentru București, într-un “perfect” coșmar.
Căci actualul modelul politic și social al României – bănuiesc că nu există dubii la acest capitol – e unul profund necorespunzător, privit de la Moscova și de la Beijing.
Democrație, stat de drept, libertate sunt tot ceea ce nu găsești dintotdeauna nici la ruși, nici la chinezi.
Ca atare, ca să poată într-adevăr cultiva o relație perfectă cu Rusia și cu China, un eventual președinte Călin Georgescu va trebui să purceadă la destrămarea democrației, statului de drept și libertății de care se bucură concetățenii săi.
Banala întrebare care se desprinde, pornind fie și numai de la aspectele creionate mai sus, e una singură: Unde va mai fi suveranitatea mult trâmbițată a României, ce fel de suveranism este acela care, deși mult trâmbițat de Călin Georgescu în campanie, îi văduvește pe români tocmai de suveranitate, iar toate astea de dragul “perfecțiunii” relațiilor României cu Rusia și cu China?
Totodată, când vine vorba despre vecini, Călin Georgescu susține că cu aceștia “trebuie să te ai impecabil”. Superb! Cine oare și-ar putea dori mai puțin?
Problema intervine însă rapid, când te trezești din șocul beției căliniste a vorbelor mărețe și ai revelația că dintre vecinii României doi sunt Republica Moldova și Ucraina.
Așadar, ce înseamnă “să te ai impecabil” cu Chișinăul și Kievul?
- Un pic de context, înainte de dezvoltarea argumentului: în viziunea lui Călin Georgescu, Ucraina este un stat inventat; iar despre nenorocirile făcute de ruși moldovenilor de peste Prut, mai ales nenorocirile comise după ce au invadat Ucraina, pro-rusul Georgescu a tăcut ca mortul în păpușoi.
Având în vedere perspectiva lui Călin Georgescu asupra Ucrainei și Republicii Moldova, îmi permit a comite naturalul proces de intenție la adresa pro-rusului mistic ca o gumă de mestecat: “impecabil” ar însemna ireproșabil, dar nu din perspectiva României, ci din perspectiva lui Putin.
Iar din perspectiva lui Putin, ireproșabilul și impecabilul nu prezintă mistere: România ar trebui să nege oficial și instituțional statalitatea Ucrainei și să emită pretenții teritoriale la adresa acestei țări, dar și să abandoneze în ghearele Moscovei toată suflarea de peste Prut.
Aceste două abordări nu doar că ar corespunde imperativului călinist din formula “cu vecinii trebuie să te ai impecabil”, ci și imperativului călinist din formula “cu Rusia, China (…) trebuie să te ai perfect”.
Recursul la un minim instrumentar al logicii este cel mai revelator filtru care ne poate ajuta nu doar să identificăm găunoșenia unei părți însemnate a discursului întreținut de Călin Georgescu, ci și să discernem elementele de înaltă trădare care se cuibăresc în ideile vehiculate de acest individ la ascensiunea căruia au contribuit tacticile hibrid ale Rusiei, un vehicul cibernetic chinezesc și prostia omenească din unele straturi politico-instituționale de la București.
Nu vă feriți de logică, altfel riscăm cu toții să ne otrăvim ireversibil prin refuzul în masă de a recurge la unicul antidot ce (încă) mai poate face minuni.
