Într-o țară în care cel mai recent sondaj privind însemnătatea calității de stat membru NATO indică un puternic spre foarte puternic sprijin popular, totuși omul politic al momentului este în același timp și cel mai acerb propagandist rus și al scoaterii țării din NATO, tot el a câștigat primul tur al prezidențialelor, iar partidele cu agendă pro-rusă au înregistrat victorii uriașe la alegerile parlamentare.
Mai mult, același sondaj – e vorba de un sondaj Inscop din care directorul său tocmai a postat esența – relevă și faptul că adeziunea românilor la NATO a crescut strașnic în perioada celor trei ani scurși de la debutul invaziei ruse în Ucraina și până în ziua culegerii datelor.
Analizând, pornind de aici, realitățile în plină coliziune de la firul și de la vârful ierbii din societatea noastră, poți lesne trage concluzia că un număr semnificativ de români se află în inedita situație de ști ce vor, dar de a face opusul atunci când vine vorba de a-și asigura ceea ce vor.
Pe de o parte, vor securitate și proximitatea unor aliați de încredere; aliați cu care relația a fost testată în timp (iată, aproape 20 de ani), ale căror capabilități militare sunt la standarde înalte, ale căror garanții de sprijin sunt bătute în cuie prin tratate.
Pe de altă parte, votează pentru funcția de președinte un personaj ale cărui intenții sunt evidente, doar că, e drept, adesea exprimarea lor este viclană (asupra acestui aspect voi detalia mai jos) – atragerea României în conflict cu aliații, scoaterea țării din rândul lor, apropierea României de Rusia, legarea de glie a Bucureștiului în raport cu Moscova (toate astea urmând a se traduce inevitabil prin lezarea securității României, vulnerabilizarea suveranității, economiei și statului de drept).
Desigur, votul masiv pentru Călin Georgescu și, în siaj, pentru partidele suveranisto-putiniste, poate fi și trebuie să fie tratat cu o doză rezonabilă de circumstanțe atenuante.
Având în vedere ce?
- Contextul celor două săptămâni care au precedat prezidențialele, în cursul cărora au existat intervențiile turbo de pe TikTok, care au umflat profilul pro-rusului Călin Georgescu.
- Contextul impotenței istorice (sau poate a unei lipse autentice de voință) a statului român, care de ani buni a permis proliferarea propagandei ruse în toate mediile comunicaționale posibile: TV, radio, mass-media online, rețele sociale, evenimente publice cu agendă explicit sau implicit pro-rusă (la multe dintre aceste evenimente participând reprezentanți ai unor instituții publice sau academice, unele asemenea evenimente bucurându-se de girul în diverse forme al unor instituții publice sau academice).
Aceste circumstanțe atenuante trebuie, așadar, avute în vedere. În același timp, aș zice că nici nu este cazul de a face exces de clemență.
De ce?
Până la urmă, cei care merg la vot sunt adulți în toată firea și, vor-nu vor, le revine responsabilitatea în primul rând față de ei înșiși de a fi selectivi cu sursele de informare, de a se informa constant și de a zăbovi cu luciditate asupra informațiilor pe care și le extrag.
Din nefericire, însă, în România precar educată (academic și mai ales civic) din zilele noastre, cultura auto-informării este pătrunsă de rahitism cronic.
Pe de altă parte, când vezi sondaje care indică un nivel foarte ridicat de acceptare a calității de stat membru NATO, dar în același timp și un nivel deja ridicat, dar și în creștere de adeziune la tezele Kremlinului și cu vot pentru partidele și politicienii care îi fac lui Putin agenda, nu poți să nu te întrebi la infinit: cum totuși de se întâmplă una ca asta?
Una dintre explicații, deloc lipsită de temei, este aceea că politicienii și partidele mainstream au înșelat constant așteptările, au dezamăgit cumplit, au generat frustrări aproape ireconciliabile.
Dar asta e doar una dintre explicații și are cusurul de a nu acoperi întregul spectru posibil.
Nu am pretenția de a lămuri integral ghicitoarea, dar cred că poate fi adăugată o a treia explicație (se află în raport de complementaritate cu celelalte două amintite mai sus: superficialitatea multor concetățeni în ceea ce privește auto-informarea și dezamăgirea produsă de clasa politică mainstream).
În speță: tacticile viclene de comunicare la care recurg suveranisto-putiniștii din România.
De la Călin Georgescu la George Simion-AUR și până la Diana Șoșoacă-SOS plus alaiul conex de influenceri și personalități publice care le fac reclamă, toată suflarea asta de “patrioți” și de “onești” recurge la jumătăți de adevăr, folosește nenumărate măști, fiecare mască fiind confecționată și utilizată în funcție de micro-grupul căruia i se adresează.
Călin Georgescu este poate expresia cea mai înaltă a perversității de pe acest palier.
Demonizează neobosit NATO, a susținut chiar că România nu mai are de ce să fie în alianța asta, dar când au ieșit din matcă acuzațiile la adresa sa, cum că intenționează să scoată țara din NATO, a afirmat, desigur cu aer de victimă inocentă, că nici gând nu a avut să facă asta.
Ideea, pe scurt, este aceea că suveranisto-putiniștii de la București întrețin un discurs cu geometrie variabilă, propovăduiesc adesea cu manta și putinismul, și apropierea de Rusia, mint cu nerușinare atunci când sunt înghesuiți în colțul ringului, în fine, sunt dispuși la orice fel de manevre de eschivă dacă aceste manevre servesc agendei pe termen lung și ieșirii dintr-o situație critică de moment.
Infrastructura de propagandă (internă și externă) de care beneficiază politicienii troieni de la București, în mod evident joacă un rol masiv, căci le deschide larg poarta către o plajă largă de public.
Fără minciună, fără inducere în eroare, fără căi ocolite, Georgescu, Simion, Șoșoacă, partidele din siajul lor, personalitățile publice și influencerii din acest spectru nu ar avea nicio șansă de a lua voturile pe care deja le-au luat, de a cultiva o atmosferă care face din ce în ce mai irespirabil aerul din spațiul public, una peste alta, de a deschide Rusiei oportunități nevisate în România, așa cum au reușit în ultimele cel puțin două luni.
De câteva zile, dragi români care nu vreți să aveți soarta ucrainenilor zdrobiți de ruși, Călin Georgescu, de pildă, se află într-o susținută campanie externă de demolare a NATO și de proiectare a României ca țară din care vor fi declanșate Al Treilea Război Mondial și invadarea Rusiei. (vezi AICI, AICI și AICI)
De la Vatican până la Washington, “pacifistul”, “patriotul”, “onestul” Călin Georgescu explică mapamondului cât de cancerigen e NATO, cât de periculoasă e România. O face, probabil, tot cu cheltuieli “zero”, tot “fără” sprijin extern.
Altfel spus, Georgescu lucrează zilele astea, intens și foarte intens, împotriva voinței a 88% dintre români – acei 88% care vor tot mai mult NATO, deci nu vor niciun miligram de Rusie.
Și face asta, cu tupeu și cu succes, pentru că prea mulți români sunt dispuși să meargă pe fentă și prea multe zone din statul român par momentan anesteziate în fața ofensivei pe care Rusia o duce în România prin intermediul acestui sfertodoct care și-a măsluit CV-ul, își schimbă măștile ca pe șosete și tranzacționează tot ce e mai sfânt azi: siguranța națională, suveranitatea țării, libertatea, statul de drept, și democrația.
