Președintele rus, Vladimir Putin, nu și-a ascuns prea mult planul de a menține presiunea asupra Ucrainei până când se rupe hotărârea Occidentului. La peste 500 de zile de la declanșarea războiului de agresiune, acum are motive să creadă că lucrurile evoluează așa cum spera, chiar dacă evenimentele nu se desfășoară exact cum și-ar fi imaginat, scrie POLITICO.
<< Guvernele din Polonia, Estonia, Slovacia și altele din Europa Centrală și de Est au fost printre cei mai fermi aliați ai Kievului încă din prima zi a invaziei ruse. Pe lângă trimiterea de arme și primirea a milioane de refugiați ucraineni, aceste țări au fost cei mai vocali susținători ai Ucrainei în Occident, pledând pentru o abordare fermă împotriva Moscovei, în ciuda reticenței unor țări precum Franța și Germania.
Însă pe măsură ce liderii unora dintre acești aliați hotărâți se confruntă cu lupte pentru realegere sau cu alte provocări interne, iar guvernele devin îngrijorate de impactul pe care l-ar putea avea Ucraina într-o zi asupra Uniunii Europene, acest sprijin începe să se clatine.
Cel mai semnificativ exemplu este Polonia, al cărei prim-ministru, Mateusz Morawiecki, a anunțat miercuri că va înceta să furnizeze arme noi Ucrainei. Declarația a marcat o escaladare spectaculoasă a unui conflict între Kiev și cel mai apropiat vecin al său din Uniunea Europeană cu privire la livrările de cereale despre care Varșovia susține că afectează producția agricultorilor polonezi, înaintea alegerilor parlamentare din 15 octombrie.
„Ucraina realizează că în ultimele luni, nu se învecinează cu Polonia, ci cu alegerile poloneze”, a declarat Ivan Krastev, președintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, Bulgaria. Așadar, „voturile a sute de mii de agricultori polonezi sunt acum mai importante pentru guvern decât costurile pentru Ucraina. Și vom vedea petrecându-se asta în multe locuri”, a adăugat el.
Morawiecki se confruntă cu o provocare dificilă din partea lui Donald Tusk, un fost prim-ministru care a ocupat și funcția de președinte al Consiliului European. Ca parte a strategiei sale electorale, prim-ministrul încearcă să atragă susținători ai partidului de extremă dreapta, Confederația, care se opune ajutorului pentru Ucraina.
„Nu mai transferăm arme către Ucraina, deoarece acum înarmăm Polonia cu arme mai moderne”, a declarat Morawiecki într-o apariție la postul de televiziune polonez Polsat.
În timp ce este tentant să considerăm tensiunile drept focuri de artificii electorale, există motive să credem că acestea ar putea persista dincolo de campanie. După cum a remarcat un diplomat occidental care a cerut să nu-i fie dezvăluit numele, disputa legată de cereale, dintre Varșovia și Kiev, dezvăluie îngrijorări mai profunde cu privire la aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. „Timp de 18 luni, Polonia a presat oricare stat membru care ar fi vădit cea mai mică ezitare în privința Ucrainei”, a spus diplomatul. „Acum își arată adevăratele intenții”.
Problema pentru Kiev este că nu numai în cazul Poloniei sprijinul pare să slăbească. De la începutul războiului, statele baltice au condus eforturile pro-Ucraina la Bruxelles și Washington, poate nimeni la fel de tare sau eficient ca prim-ministrul liberal al Estoniei, Kaja Kallas.
Ca fiică a unui fost prim-ministru și comisar european, Kallas era considerată la scară largă emblema unei Europe de Est proaspăt încurajată care urma să profite de criza din Ucraina pentru a obține poziții mai puternice la Bruxelles. Cu toate acestea, credibilitatea lui Kallas a fost afectată de un scandal legat de soțul ei, care deținea o participație într-o companie care a continuat să facă afaceri în Rusia după invazia din februarie 2022, chiar în timp ce soția sa pleda pentru încheierea completă a comerțului cu Moscova.
Întrebat despre problemele lui Kallas, ministrul de externe al Estoniei, Margus Tsahkna, a declarat că nicio perturbare politică nu ar schimba cursul țării: „Avem în mod constant alegeri și probleme interne, dar asta nu schimbă politica noastră”, a spus Tsahkna. „Un lucru pe care Estonia l-a avut în toți acești 32 de ani este aceeași politică externă continuă”.
Cu toate acestea, trebuie spus că prim-ministra Kallas a fost mult mai puțin vocală după izbucnirea scandalului, la sfârșitul lui august, privând Kievul de unul dintre cei mai puternici susținători în capitalele occidentale.
Apoi, avem Slovacia. Această țară din Europa Centrală a fost printre cei mai mari susținători ai Ucrainei, dar alegerile din 30 septembrie ar putea să o transforme peste noapte într-un.
„Dacă ai o societate în care doar 40% susțin furnizarea de arme către Ucraina și guvernul tău oferă sprijin aproape la nivelul țărilor baltice, asta generează o reacție negativă”, a declarat Milan Nič, un cercetător la Consiliul German pentru Relații Externe.
Robert Fico, fostul prim-ministru populist al țării, își face campanie de pe o platformă pro-rusă, anti-americană, care se opune sancțiunilor împotriva persoanelor ruse și livrărilor suplimentare de arme către Kiev. Conform sondajului POLITICO, este pe cale să câștige alegerile.
O victorie a lui Fico i-ar oferi premierului ungar, Viktor Orbán, unul dintre cei mai mari sceptici europeni ai Kievului, un aliat pe scena UE. Dacă partidul său obține suficient sprijin pentru a face parte din guvern, Fico a declarat pentru Associated Press la începutul lunii acesteia că „nu vom mai trimite nicio armă sau muniție către Ucraina”.
Cu siguranță, Ucraina încă are mulți susținători puternici în Europa. Lituania, Letonia, România, Suedia, Finlanda și altele rămân ferm angajate, iar recent președintele francez, Emmanuel Macron, s-a alăturat puternic Kievului. Unii analiști subliniază, de asemenea, importanța redusă a rolului Poloniei și Slovaciei în acest moment, arătând că nu mai sunt multe arme de livrat din arsenalele acestor țări.
Kievul, cel puțin pentru moment, pare relaxat. Vorbind la o conferință de presă după un eveniment la Bruxelles vinerea trecută, viceprim-ministrul ucrainean pentru Integrare Europeană, Olha Stefanișina, a minimizat tensiunile dintre Kiev și unii dintre foștii săi prieteni: „Avem un angajament puternic și o confirmare politică a faptului că niciunul dintre procesele politice nu va afecta sprijinul în desfășurare”, a spus ea.
Cu toate acestea, e greu de imaginat că pe undeva Putin nu își freacă mâinile și nu observă. >>
