Milioane de români au emigrat în ultimii ani pentru locuri de muncă mai bine plătite în societățile în care indivizii sunt judecați după abilitățile, efortul și realizările lor, mai degrabă decât după averea sau legăturile sociale.
Printre aceștia se numără mii de medici și oficiali din domeniul sănătății care au părăsit România și au găsit locuri de muncă bune în spitale din Marea Britanie, Franța, Germania și din alte părți. Aceasta reprezintă o mare pierdere de capital uman pentru România, din punct de vedere economic, social și politic.
Medicii au părăsit România pentru salarii mai mari, dar erau, de asemenea, frustrați din cauza unui sistem de sănătate corupt, care funcționa pe baza plăților neoficiale și mitei de sus în jos, fără excepții. Sistemul este strâmb și stresant nu numai pentru pacienți, deja neliniștiți de boala lor și de o ședere în spital, dar și pentru medicii a căror atenție este deviată către bani și câștig ilicit și nu este acordată tratării bolnavilor.
La trei ani de când social-democrații au crescut salariile medicilor, pacienții dau mai puțină mită, ceea ce este un lucru bun. Unele spitale afișează notificări conform cărora medicii nu acceptă „atenții” sau „cadouri de mulțumire”, în timp ce unii angajați din sănătate sunt îngrijorați de faptul că pacienții îi pot filma sau înregistra acceptând bani sau favoruri. Alți medici sunt recunoscători pentru majorarea mult așteptată a salariului și au încetat să mai ia bani. Alții nu au luat niciodată cadouri.
Dar obiceiurile vechi mor greu. Există o convingere persistentă că, dacă nu profiți în vreun fel de sistem, trebuie să fii prost. Am auzit o poveste zilele trecute de la un medic care refuză bani iliciți și, în consecință, este ostracizat de unii colegi. – Nu vorbești în timpul operației? Am întrebat. – Nu, a spus el.
Cerul să ne ajute dacă o operație merge greșit deoarece un anestezist a refuzat să vorbească cu chirurgul. Chirurgul este responsabil de operație și, dacă refuză șpaga, anestezistul nu poate face și el un ban în plus pentru operația respectivă.
Dar marea corupție din sistemul de sănătate nu sunt așa-numitele „plicuri” îndesate cu bani, și nici bancnotele de 10 lei strecurate în buzunarele halatelor albe ale medicului sau găinile și brânza afumată dăruite de pacienții din mediul rural în locul numerarului: este corupția la top. Managerii spitalelor sunt cei care solicită procente din contractele de achiziție rentabile și medicii importanți care iau bani pentru a promova oamenii în posturile căutate, lucruri de care tocmai a fost acuzat un fost ministru al sănătății. Nepotismul și corupția luate la pachet.
În ultimele zile, ciclul de știri a fost dominat de cazul unui fost ministru al Sănătății care a fost acuzat de procurorii anticorupție că a luat mită de 35.000 de euro, în calitatea ei actuală de manager de spital. Se presupune că șpaga face parte dintr-o serie de șpăgi pe care le-a primit în schimbul acordării unui contract unei companii private. Ea a negat infracțiunile.
Iată reacția. Primarul Capitalei (ambele femei sunt membri superiori ai Partidului Social Democrat) a sugerat că acest caz este motivat politic și că mita a fost doar „un cadou de mulțumire”. Fostul ministru, care prin ironia sorții a condus ea însăși o campanie de reducere a luării de mită, insistă că este nevinovată. Știrile s-au concentrat pe cătușe, sănătatea ei și dacă a fost prinsă în flagrant sau nu.
Povestea a tot fost reluată, fără să surprindă esențialul. Problema reală nu este cazul unui manager de spital acuzat de corupție; sincer țara este plină de astfel de cazuri. Adevăratul scandal sunt miile de medici români care au părăsit România în ultimii ani deoarece sistemul a funcționat împotriva lor.
Au plecat, nu doar pentru că doreau să li se plătească un salariu decent, ci și pentru că își pierduseră credința într-un sistem eficient și transparent de asistență medicală.
Ambasadorul american Adrian Zuckerman a exprimat-o bine în comentariile pe care le-a făcut la Camera de Comerț Americană.
România a pierdut lucrători, a spus el, „nu pentru că pot câștiga mai mulți bani în altă parte, ci pleacă pentru că își pierd speranța.”
