Gazul rusesc. Cealaltă utilizare geopolitică

Sursa: Pixabay

Creșterile fulminante ale prețului la gaze afectează producția de îngrășăminte și deschid noi oportunități pentru Moscova, arată o analiză Geopolitical futures.

<< Prețurile deja volatile ale gazelor naturale s-au dat peste cap în Europa, săptămâna trecută, după ce șeful autorității de reglementare a energiei din Germania a declarat că gazoductul din Rusia spre Germania, cunoscut sub numele de Nord Stream 2, nu va începe să funcționeze până cel puțin în a doua jumătate a anului 2022. Prețurile gazelor europene depășesc 1.700 de dolari per mia de metri cubi, pentru prima dată în două luni. Întreprinderile și gospodăriile, aflate deja sub strânsoarea inflației ridicate și intrate în lunile de iarnă, sunt pe muchie. În plus, creșterea prețurilor la gaze perturbă și alte activități, precum producția de îngrășăminte pe bază de azot, care sunt derivate din gaze naturale și al căror cost de producție devine prohibitiv din cauza creșterii prețului gazului. Criza gazelor, apariția unor noi variante de coronavirus și eliminarea de către guverne a unora dintre măsurile protecționiste de stabilizare a prețurilor interne la alimente înseamnă că industria îngrășămintelor va rămâne instabilă cel puțin în primele luni ale anului 2022. Aceasta este o veste proastă pentru o mare parte din lume, dar nu pentru Rusia, cu rezervele sale mari de gaze și cu o capacitate considerabilă de producție de îngrășăminte.

Diplomația energetică a Kremlinului – care folosește abundența de gaze naturale pentru a influența alte guverne, mai ales în Europa – este infamă. Pregătiți-vă, însă, pentru diplomația rusă a îngrășămintelor.

Suficient

În timp ce alte țări se luptă pentru a preveni o penurie de îngrășăminte, care ar afecta producția agricolă și ar putea duce la penurie de alimente, Rusia produce mai multe îngrășăminte decât are nevoie. Țara este responsabilă pentru 13% din livrările globale de îngrășăminte. Cu rezerva sa enormă de materii prime, Rusia produce fiecare dintre cele trei tipuri principale de îngrășăminte: azot, fosfor și potasiu. Își folosește gazul natural și cărbunele pentru a produce îngrășăminte cu azot; fosfații minerali intră în fabricarea îngrășămintelor cu fosfor; iar îngrășămintele cu potasiu provin din săruri rare, bogate în potasiu. Îngrășămintele cu azot reprezintă aproximativ 40% din producția totală de îngrășăminte din Rusia, urmate de potasiu (35%) și fosfor (15%).

Producția de îngrășăminte minerale a Rusiei a crescut în ultimele două decenii, chiar și în timpul pandemiei. În 2020, a crescut mai rapid decât media mondială (5% față de rata globală de 2%), până la 54,8 milioane de tone. Chiar și la prețurile actuale ale energiei, costurile sale de producție sunt relativ scăzute și nici măcar introducerea de noi standarde ecologice în Europa nu reprezintă o piedică semnificativă. Rusia exportă mai mult de două treimi din producția de îngrășăminte, vânzările ajungând în peste 90 de țări.

Producția de îngrășăminte a Rusiei este direcționată către piața globală din cauza oportunităților limitate de profit de pe piața internă. Agricultura rusă în ansamblu (nu doar producția de grâu, pe care am acoperit-o aici) este într-o stare mult mai bună astăzi decât era în anii 1990 și la începutul anilor 2000, dar oportunitățile de creștere la nivel național sunt încă limitate. Consumul rusesc de îngrășăminte este în creștere – ponderea îngrășămintelor minerale pe care Rusia le-a exportat a scăzut la 68% din producție de la 75% între 2015 și 2020 – dar continuă să crească foarte modest.

În plus, fermierii ruși folosesc mai puțin îngrășământ decât înainte, în raport cu suprafața totală de teren agricol. Chiar înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, erau folosite 88 de kilograme de îngrășământ la hectar, față de 69 de kilograme la hectar, în prezent.

Nu este surprinzător faptul că producătorii ruși motivați de profit ar alege să acorde prioritate pieței externe, unde oportunitățile de profit sunt mai bune. Există mai multe motive pentru aceasta, dar motivul principal este calitatea proastă a terenurilor cultivate rusești. Zone uriașe de terenuri agricole din Rusia sunt epuizate, solurile sunt supra-compactate din cauza utilizării excesive a echipamentelor grele, iar pesticidele au distrus microbiomul benefic, existent în mod natural. Zona fertilă de cernoziom din stepele rusești se caracterizează prin soluri acide, unde îngrășămintele minerale sunt mai puțin eficiente. Fără dezoxidarea solului, poate fi dificil să obții profit suplimentar.

Rezervat pentru prieteni

Chiar dacă industria rusă a îngrășămintelor este orientată spre export, Kremlinul a subliniat, luna trecută, importanța geopolitică a sectorului, când a introdus cote de export pentru șase luni, începând cu 1 decembrie. Moscova a justificat decizia făcând trimitere la prețurile mai mari din străinătate, ca urmare a unei creșteri puternice a prețurilor la gaze. Dar având în vedere dimensiunea limitată a pieței ruse, nivelul masiv al producției de îngrășăminte a Rusiei, ca și problemele fundamentale din sectorul agricol al țării, există motive să ne îndoim de argumentul oficial. În plus, atunci când președintele rus, Vladimir Putin, a vizitat India, la începutul acestei luni, el a discutat despre un acord între PhosAgro din Rusia și întreprinderile din sectorul public indian privind furnizarea de îngrășăminte în 2021 și 2022, în ciuda restricțiilor la export ale propriului guvern.

Logica Kremlinului este simplă: cu cât piața globală a îngrășămintelor este mai tensionată, cu atât are mai multă pârghie Rusia. De exemplu, atunci când producția de îngrășăminte cu azot și fosfat – care sunt serios expuse la volatilitate și la factorii sezonieri – este scăzută, Rusia poate profita de vânzările în expansiune și de noi contracte pe piața de potasiu, unde există mai puțini furnizori și unde domină contractele pe termen lung, oferind prețuri mai stabile. Rusia a exportat deja peste 10 milioane de tone de îngrășăminte cu potasiu în primele 10 luni ale anului 2021, o creștere cu 28% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Mai mult, Rusia se așteaptă să poată exploata incertitudinea pentru a-și crește cota pe piața globală. Piața europeană este deosebit de interesantă pentru Moscova, dar există oportunități și în Asia, Africa și America Latină, care, în frunte cu Brazilia, rămâne destinația externă de top pentru îngrășămintele rusești. Rusia speră că punerea la dispoziție de provizii de încredere va spori dialogul cu anumite țări cu care Moscova este interesată să coopereze. De exemplu, Putin a arătat demult spre India ca spre pe un partener strategic cu o piață mare. Africa este o altă regiune importantă în care Rusia testează apele. Iar potențialele contracte cu Europa ar putea oferi Rusiei o nouă pârghie în negocierile strategice dificile, aflate în curs. Momentul este deosebit de propice pentru Rusia, deoarece noile reguli europene de etichetare ecologică pentru îngrășămintele minerale, precum și întârzierile induse de pandemie în punerea în funcțiune a mai multor unități de producție de îngrășăminte în alte țări, au restrâns numărul concurenților de pe piața îngrășămintelor.

Devine din ce în ce clar că Rusia a stocat îngrășăminte nu pentru a crește prețurile sau a-și aproviziona propriii fermieri, ci pentru a face presiuni pe parteneri, în special în Europa, să acorde atenție Rusiei și să ofere dialog în speranța de a câștiga contracte profitabile. Cu toate acestea, este dificil de imaginat că situația actuală de pe piața îngrășămintelor va rezolva cele mai importante probleme ale Rusiei. Sancțiunile occidentale nu dispar, iar certificarea Nord Stream 2 pare departe. De asemenea, diplomația Rusiei privind îngrășămintele nu va rezolva dificultățile de pe piața agricolă internă. Dar, oricum, Rusia va încerca. >>

Cum se descurcă noua generație de talibani cu pacea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here