Jean-Luc Mélenchon sfidează slăbiciunea stângii europene, notează The Economist.
<< El promite să declanșeze o „revoluție cetățenească”, să dea puterea oamenilor, să limiteze proprietatea privată, să-i taxeze pe bogați, să salveze planeta și să introducă „dreptul la tăcere” pentru oameni și animale. Are 74 de ani și încântă Generația Z. Este un revoluționar francez de modă veche, cu o afecțiune pentru populiștii latino-americani și cu milioane de urmăritori pe TikTok. Jean-Luc Mélenchon a încercat de trei ori să câștige președinția. Cu un mesaj care acum găsește ecou de la New York până la Hackney, incendiarul lider crede că i-a venit timpul.
În timp ce centrul politic francez se zbate, principalii beneficiari sunt populiștii de dreapta. Dar de prosperat prosperă, prin partidul Franța Nesupusă (LFI) al lui Mélenchon, și o formă de socialism radical care combină vechiul război de clasă cu moderna teorie critică a rasei. La alegerile municipale din martie, partidul a câștigat orașe cu o puternică semnificație simbolică. Printre acestea s-au numărat suburbia pariziană Saint-Denis, câștigată de Bally Bagayoko, de origine maliană, și Roubaix, un mare oraș din centura industrială în declin din nordul Franței.
LFI se situează în mod clar la stânga partidelor socialist, ecologist și comunist. „Revoluția cetățenească” propusă de partid ar aduce o „nouă republică”, bazată pe o constituție nouă, cu un regim mai puțin prezidențial, pentru a pune capăt conducerii „monarhice”. Jean-Luc Mélenchon promite o distribuire mai echitabilă a avuției „între capital și muncă”. Franța ar părăsi NATO, ar căuta o înțelegere cu Rusia și ar încălca regulile Uniunii Europene dacă acestea i-ar sta în cale. „Eram mai în siguranță în timpul Războiului Rece decât acum, când capitalismul este peste tot”, a declarat el recent într-o emisiune televizată.
Niciun sondaj pentru alegerile prezidențiale în două tururi de anul viitor, la care Emmanuel Macron nu mai poate candida, nu sugerează că Mélenchon ar putea câștiga. Totuși, dacă s-ar califica în turul al doilea, probabil că s-ar confrunta cu candidatul dreptei populiste, fie Marine Le Pen, fie Jordan Bardella, crescând astfel șansele acestora de a câștiga. Acest scenariu nu este imposibil. Un bun strateg de campanie, Mélenchon sfidează adesea sondajele. În 2022, după o ascensiune târzie în sondaje, el a ratat la limită calificarea în turul al doilea înaintea lui Marine Le Pen.
Ce explică atracția persistentă a stângii populiste franceze? Un factor este fascinația durabilă pentru gândirea marxistă într-o țară în care, până în anii 1970, stânga era dominată de Partidul Comunist. Un alt factor este tradiția rebelă a Franței. Discursul revoluționar al LFI are succes în anumite cercuri. Studenții apreciază promisiunea lui de a crea o lume „mai incluzivă și antirasistă”, spune unul dintre ei, la Paris; altul invocă faptul că este „un intelectual”, distincția supremă în cercurile intelectuale de pe malul stâng al Senei. Poziția sa privind Gaza și Palestina i-a adus un sprijin important în rândul studenților.
Nu mai puțin de 58% dintre francezii cu vârste între 18 și 24 de ani au o părere favorabilă despre Jean-Luc Mélenchon, potrivit unui sondaj realizat luna trecută, comparativ cu doar 14% dintre cei cu vârste între 50 și 64 de ani. Cu claritatea morală a unui ideolog, la 74 de ani Mélenchon reușește să vorbească unei tinere generații anxioase, promițând să pună accentul pe umanitate, să elimine rasismul și să facă lumea mai echitabilă. „Ce ar trebui să le spunem generațiilor tinere?”, a întrebat el recent la televiziune, ironizând celelalte partide: „Economisiți bani și reduceți serviciile publice!”
Mai presus de toate, Jean-Luc Mélenchon, fost troțkist, este un tactician abil. Comuniștii și-au pierdut demult votanții din clasa muncitoare în favoarea lui Marine Le Pen; socialiștii sunt acum susținuți în principal de angajați din sectorul public și de persoane educate, cu preocupări intelectuale. Un bun cunoscător al populismului spaniol și latino-american, Mélenchon și-a construit metodic o bază electorală care îmbină tinerii educați cu minoritățile etnice și cu cei care trăiesc în locuințe sociale. Noé Fridman și François Kraus de la Ifop, un institut de sondare, numesc această combinație „mixul magic” al lui Mélenchon.
În Saint-Denis, de exemplu, 43% dintre locuitori trăiesc în locuințe sociale, iar imigranții reprezintă 38% din populație. Un procent remarcabil de 69% dintre alegătorii musulmani l-au susținut pe Mélenchon la primul tur al alegerilor prezidențiale din 2022, potrivit unui alt sondaj Ifop. Liderul LFI a preluat teme alarmiste specifice extremei drepte și le-a transformat în propriile sloganuri. Născut în Maroc, el vorbește despre „rușinea” de a nu vorbi araba și îmbrățișează „creolizarea” populației franceze.
Există, în mod evident, limite ale atractivității lui Mélenchon, nu în ultimul rând din cauza caracterului său dominator și a disprețului față de anumite norme democratice. Sondajele arată un nivel ridicat de dezaprobare în cazul său. Partidul său are legături cu mișcări antifasciste violente. Există numeroase acuzații de antisemitism. Raphaël Glucksmann, un lider de centru-stânga, l-a acuzat recent pe Mélenchon că „joacă după cele mai rele coduri ale extremei drepte”, după ce acesta a ironizat pronunția numelui său la un miting. O alianță cu celelalte partide de stânga din 2024 s-a prăbușit între timp. În privat, Mélenchon este critic la adresa socialiștilor, pe care îi consideră o „castă” deconectată.
Brandul de populism de stânga al lui Jean-Luc Mélenchon împrumută mult din legăturile sale de lungă durată cu Venezuela, Ecuador și Spania. De asemenea, rezonează cu actori din afara sferei sale naturale, inclusiv socialismul democratic al lui Zohran Mamdani din New York și verzii lui Zack Polanski din Marea Britanie. Dar puțini lideri de stânga îi pot egala longevitatea. „Este cea mai trumpiană figură din Franța”, sugerează Philippe Marlière, politolog la University College London; „a trecut prin atâtea scandaluri și eșecuri, dar e încă aici”. >>
