<< Garda de Coastă filipineză a raportat săptămâna trecută că două dintre navele sale au fost implicate într-o confruntare cu marina chineză, în Marea Chinei de Sud. Potrivit statului Filipine, navele chinezești s-au angajat în manevre nesigure. Incidentul a avut loc în apropierea Insulelor Spratly, care constituie de ani buni un punct de dispută >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Acest episod are o importanță militară redusă, deoarece Filipine și China se duelează în regiune de ani și ani. Cu toate acestea, semnificativ este momentul. În ianuarie, chinezii au lansat o deschidere diplomatică semnificativă față de Filipine. Președintele filipinez, Ferdinand Marcos Jr., a acceptat o invitație de a se întâlni cu președintele chinez, Xi Jinping în China. Întâlnirea, care pare să fi decurs bine, reprezenta o amenințare potențială pentru Statele Unite care sunt puterea exterioară dominantă în regiune și au o influență considerabilă în Filipine (legat de acest aspect, Marcos s-a întâlnit, luni, cu președintele american, Joe Biden, la Washington.)
Filipine s-au trezit – ori s-au pus – în mijlocul tensiunii dintre China și Statele Unite. Un imperativ fundamental al Beijingului era de mult timp acela de a avea acces nelimitat la Pacific. China este o putere exportatoare, iar poziția sa în raport cu Taiwan și Filipinele a făcut Beijingul vulnerabil la o blocadă din partea SUA. China s-a concentrat pe flancul nordic al acestei probleme, încercând să seducă sau să forțeze Taiwanul să expulzeze Marina SUA și alte active americane pentru a-și asigura accesul la Pacific. O altă rută potențială a fost între insulele Filipine, care sunt suficient de numeroase pentru a face dificilă impunerea blocadei de către SUA. În cele din urmă, există spațiul dintre Taiwan și Filipine, care ar putea fi folosit.
Chinezii au încercat să intimideze Taiwanul, pe mare și pe aer, sperând că amenințarea de război ar putea determina Taiwanul să-și schimbe alianțele sau Statele Unite să se retragă. Aceasta a fost o zonă din ce în ce mai tensionată, dar nici taiwanezii, nici americanii nu au cedat.
Acest lucru a lăsat China cu opțiunile de a se confrunta fie cu un război naval extrem de riscant cu Statele Unite, pentru Taiwan, fie cu situația de a-și muta atenția spre sud, spre Filipine. De aici și summitul dintre Marcos și Xi. Evident, Xi era dornic să continue relația, dar Filipine s-a retras. Nu este clar dacă acest lucru s-a întâmplat pentru că Marcos a văzut beneficii mai mari din punct de vedere economic și de securitate în a rămâne aliniat cu Statele Unite sau pentru că presiunea semnificativă din partea SUA a forțat Filipine să se retragă. Este de remarcat faptul că SUA au primit acces extins la bazele militare filipineze după vizita secretarului american al Apărării la Manila, în februarie.
Astfel, planul Chinei pentru Filipine pare să fi eșuat sau, mai degrabă, să se fi întors împotriva sa, creând un alt obstacol major între Marea Chinei de Sud și Pacific, pentru Beijing. Zidul american are în continuare breșe, desigur, dar cea mai mare cărămidă dintre Taiwan și nordul Filipinelor este puțin probabil să cadă (trebuie menționat că Filipine și China au anunțat, luni, că vor purta discuții privind drepturile de pescuit – ceea ce poate indica o anumită adaptare, deși este departe de a fi o soluție la problemele reale).
Nu este surprinzător faptul că presiunea asupra Taiwanului a continuat și chiar s-a intensificat. De asemenea, nu este surprinzător faptul că China a devenit din ce în ce mai agresivă în zona Spratly și se confruntă cu marina și garda de coastă filipineză cu o îndrăzneală în creștere. În loc să se deschidă, ușa pare să se închidă, pe un interes fundamental al Chinei: de a avea acces nelimitat la Pacific. China încearcă, de asemenea, să determine Filipine să-și inverseze relațiile cu Statele Unite, prin ridicarea posibilității de conflict, o strategie pe care a utilizat-o cu Taiwan de ani în șir. Dar nu a trecut niciodată efectiv la luptă. Cucerirea Taiwanului ar fi dificilă, iar China nu poate risca o înfrângere, care i-ar submina poziția internațională și chiar statutul intern. Realitatea din Filipine face și mai dificil, pentru chinezi, să ia în considerare războiul acolo, mai ales cu forțele americane care urmează să fie găzduite în această țară. Dar, dat fiind că este nevoie de timp pentru ca forțele să se desfășoare, dacă China vrea să fie implicată într-o postură agresivă, acum este momentul să o facă. Dar, așa cum este și în cazul Taiwanului, poziția și lansarea unui război sunt lucruri foarte diferite, și în acest punct, este puțin probabil ca China să poată rupe rapid ușa. Până acum, ceea ce a făcut cel mai mult a fost să trimită nave pentru a hărțui marina filipineză și, poate, pentru a obține unele concesii mai mici. >>
Punctul cel mai fierbinte de pe linia frontului dintre Taiwan și China
