<< În cartea mea, „The Storm Before the Calm”, am scris că Statele Unite se îndreaptă spre crize instituționale și socio-economice. În opinia mea, criza instituțională ar viza în primul rând modul în care funcționează guvernul federal, dar ar implica și modul în care funcționează universitățile. Acesta din urmă este unul critic deoarece universitatea este arena în care își pun bazele cunoștințelor viitorii tehnologi, investitori și membri ai Congresului >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Referitor la criza universităților, văd trei probleme. Una este financiară; costul educației a fost nesustenabil atât pentru indivizi, cât și pentru guvern. (Numărul mare de împrumuturi iertate a agravat această problemă.) A doua este ideologică; ideologia a înlocuit bursa, la clasă și în birourile administrației. A treia este ceea ce eu aș numi aspectul procedural; procesul de admitere a avut tendința de a exclude grupurile sociale și etnice care par neatractive pentru valorile idiosincratice ale universității.
În acest moment, pentru criză cel mai relevant este valul de proteste studențești pro-palestiniene care acoperă țara, o situație care a inspirat contra-proteste și a forțat școlile scumpe să nu ofere lucrul pentru care studenții au plătit sau împrumutat: o educație.
Mulți dintre protestatari s-au concentrat pe dreptul la libertatea de exprimare. Dar existența libertății de exprimare necesită un loc unde ideile pot fi discutate și folosite. Thomas Jefferson a menționat acest punct. Trebuie să existe un loc comun în care oamenii să se poată întâlni și să nu fie de acord. Desigur, libertatea de exprimare poate fi orice, dar esența ei este că afirmațiile pot fi contestate. Și esența acestui lucru este prezența unui loc comun în care ideile pot fi măsurate. Tehnologia a făcut obsoletă practica, dar nu și principiul. Mai important este imperativul moral de a permite auzirea notelor discordante. Discursul care blochează argumentele nu este, în opinia mea, ceea ce au avut în vedere fondatorii. Cred că s-au gândit la civilizație și la respectul reciproc al cetățenilor. Este o viziune improbabilă, dar care este subminată violent la universitate. Demonstranții au cerut drepturi care nu includ și nu se extind până la dezbatere. Constituția nu cere respect reciproc, așa că așteptările sau speranța fondatorilor nu sunt relevante.
Dar vorbim de universități, în care libertatea de exprimare și civilitatea sunt calități esențiale. Universitatea nu este un loc pentru adevăruri de neatins, ci unul în care discursul civil poate extinde amploarea și poate combina schimbul de opinii. Într-o universitate, discursul trebuie să fie auzit la fel de bine ca și rostit, iar vorbitorul trebuie să lase deschisă posibilitatea de a se înșela.
Acesta este un eveniment improbabil. Dar este un scop pentru care trebuie să ne străduim. Universitățile nu au avut nicio tentativă de a crea civilitatea care este esențială pentru ele. În schimb, le-au permis gloatelor care urlă să pretindă că urletul lor este libertate de exprimare. În alte locuri, s-ar putea să fie. La o universitate, standardul trebuie să fie mai ridicat. Nu a fost. Legea poate că recunoaște amenințările și insultele ca atare, dar o universitate ar trebui să ceară mai mult.
Unii au comparat demonstrațiile cu protestele împotriva războiului din Vietnam. Eram pe atunci la universitate, iar demonstrațiile nu au oprit războiul, așa cum pretind multe mituri. Războiul s-a încheiat din cauza opiniei publice adulte și a conștientizării că războiul nu poate fi câștigat. Au făcut TV, dar nu au făcut istorie.
Există acum neliniște cu privire la universități. Acest lucru este inevitabil și nu va dispărea. Merită o educație universitară costul șocant pentru familii și guverne? Le predau universitățile studenților principiile fundamentale ale discursului civil laolaltă cu cunoștințe profunde, pentru a-i duce în lume? >>
George Friedman | Putin și gambitul nebuniei / Ce elemente îi subminează jocul
