Președinții Donald Trump și Vladimir Putin au purtat o convorbire telefonică de 90 de minute pe 29 aprilie – în mod notabil, la inițiativa lui Putin. Convorbirile anterioare de acest tip erau, de obicei, inițiate de Trump, care era mai dornic să vorbească cu Putin decât era Putin să vorbească cu el. Asta nu înseamnă că Putin nu era dornic să discute cu Trump; ci doar că, cel mai probabil, nu voia să pară prea entuziast, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< De atunci, mai multe agenții de presă au relatat că președinții au discutat despre situația din Iran și despre o posibilă soluționare a războiului din Ucraina. Putin a propus – iar Trump a acceptat – un armistițiu temporar, care ar urma să intre în vigoare în jurul datei de 9 mai, însă nu s-a ajuns la nicio soluție de durată. Acest lucru este, desigur, important, dar problema Ucrainei a mai fost discutată de multe ori anterior, fără rezultate.
Mai interesant este faptul că Putin ar fi dorit să discute despre relațiile economice viitoare cu Statele Unite. Referindu-se la relațiile SUA–Rusia, „ambii lideri au subliniat potențialul mare al unei cooperări reciproc avantajoase în domeniile economic și energetic”, potrivit consilierului prezidențial rus, Iuri Ușakov. Ușakov a adăugat că oficiali din ambele părți au declarat că au început deja discuții în acest sens privind mai multe proiecte de mare amploare.
Trump oferise anterior cooperare economică pentru a pune capăt războiului, iar Putin ar fi declinat oferta. Prin urmare, declarația lui Ușakov pare să indice că este posibil ca lucrul în această direcție să fi început deja.
Întrebarea este, așadar: de ce a dorit Putin să discute acum și de ce a dorit să discute despre relațiile economice? Presupunând că relatările sunt corecte, acest lucru pare un pas semnificativ, având în vedere că Trump a condiționat aceste relații de o soluționare a războiului.
Răspunsul este că economia Rusiei s-a deteriorat dramatic. Creșterea economică a încetinit, iar rapoartele privind deficitul de forță de muncă s-au înmulțit. Cel mai interesant și poate cel mai important aspect este acela că guvernul rus oferă acum active spre vânzare, inclusiv proprietăți imobiliare și chiar locuri emblematice. Pe măsură ce economia Rusiei încetinește, pare rațional să se încerce creșterea masei monetare pentru a finanța războiul. Ar fi imprudent să se tipărească pur și simplu bani, deoarece acest lucru ar duce la o inflație și mai mare.
Situația devine din ce în ce mai greu de ignorat. Presa rusă relatează deschis probleme economice, iar sentimentul public începe să se altereze chiar mai mult decât până acum. (Pentru a fi clar, presa nu este doar un purtător de cuvânt al statului, dar nu a fost atât de critică până acum.)
Înainte de război, în Rusia exista un sentiment de evoluție economică. Problema fundamentală este că războiul se află în al cincilea an, iar pentru a-l finanța au fost redirecționate cantități mari de capital. Este clar că războiul, împreună cu sancțiunile impuse Rusiei de către Occident, afectează acum semnificativ economia – costând Rusia foarte mult – nu doar în vieți omenești, ci și în bunăstare economică. Având în vedere că Rusia poartă un război dion alegere, sentimentul public pare să se schimbe. Putin susține acum public că războiul evoluează bine și că trupele ruse avansează. Liderii țărilor aflate în război tind să declare că războaiele sunt câștigate, chiar și atunci când nu acesta este cazul.
Acest lucru explică cel puțin parțial convorbirea telefonică, inclusiv oferta lui Putin privind un armistițiu foarte scurt. Ultimul lucru pe care și-l poate permite este să pară disperat în deschiderea negocierilor, mai ales în lumina declinului înregistrat în sânul opiniei publice și a moralului din rândul trupelor.
Există și un alt factor care ar putea sta în spatele apelului său. În ciuda războiului din Iran, relația SUA–China pare să evolueze bine, oficiali de rang înalt din cele două țări s-au întâlnit săptămâna trecută și nu există indicii că summitul Xi–Trump nu va avea loc cândva în luna mai. Dacă summitul are succes și dacă se ajunge la o înțelegere economică și la reducerea tensiunilor militare, Rusia se va afla într-o poziție în care nu a mai fost din 1945. Rusia ar fi nu doar mai slabă economic decât cele două mari puteri economice, ci și mai slabă în raport cu Europa. Mai important, dacă SUA și China reduc tensiunile militare, China va deveni încă o țară potențial ostilă, la frontiera Rusiei. La urma urmei, ele sunt adversare din punct de vedere istoric și au fost în mod special astfel în perioada lui Mao. China a evitat să se implice prea mult în războiul din Ucraina și a revendicat teritorii rusești din est. (Deși nu a întreprins nicio acțiune în sprijinul acestei revendicări, fie și doar existența ei trebuie să fie o sursă de îngrijorare pentru Rusia.)
Relațiile problematice ale Rusiei cu SUA, China și Europa fac ca problema Ucrainei să fie mult mai puțin importantă. Rusia a invadat Ucraina pentru a crea un tampon între nucleul rusesc și Europa – adică spre vestul său. Dacă China și-ar îndrepta atenția spre Rusia, Moscova s-ar confrunta cu o altă provocare din sud. Având în vedere că summitul SUA–China din luna mai rămâne pe agendă, misiunea Rusiei în Ucraina devine din punct de vedere strategic mai puțin semnificativă.
Pentru moment, Rusia ar putea avea un atu valoros: petrolul. Este un important producător și exportator de petrol. În contextul crizei energetice cauzate de războiul din Iran, aceasta are acum ceva de oferit. Dacă este respinsă, Rusia are opțiunea de a crește livrările de armament către Iran. În acest moment, ar exista un interes pentru Trump în a negocia o soluție în privința Ucrainei, având în vedere reacțiile internaționale și interne la războiul din Iran. Acest lucru i-ar putea oferi mai mult spațiu de manevră în privința situației din Iran.
Acest context l-ar putea încuraja pe Putin să-l sune pe Trump fără ca asta să-l și coste, deschizând nu doar ușa către o eventuală relaxare economică, ci și posibilitatea de a reduce presiunea asupra lui Trump în privința Iranului. Ar putea astfel să îl plaseze pe Putin într-o poziție din care să obțină condiții mai favorabile pentru soluționarea unui război pe care, în cele din urmă, trebuie să îl încheie oricum. >>
De ce a făcut Trump o glumă atât proastă, anunțând încheierea războiului din Iran
