<< Ar trebui să spun de la început că nu scriu despre baloane chinezești. În schimb, scriu despre situația din Ucraina, care devine din ce în ce mai periculoasă >>, notează George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Până relativ recent, atacurile rusești asupra Ucrainei tindeau să fie ținute sub control de forțele armate ucrainene – nu mereu, dar suficient de frecvent pentru a împiedica Rusia să păstreze controlul asupra teritoriului sau să obțină victoria. Dar, în ultima lună și ceva, Rusia a început să-și mențină pozițiile. Dacă acest lucru devine normă, atunci Ucraina are o problemă serioasă.
Statele Unite au păstrat frontul intact prin introducerea de noi arme. Actuala slăbiciune a armatei ucrainene se datorează lipsei de rachete cu rază de acțiune mai lungă, care ar putea lovi din spate forțele rusești, atacând întăririle și proviziile care se deplasează spre front. Fără aceste elemente, Rusia nu-și poate menține poziția.
Problema este că raza de acțiune a noilor muniții este atât de mare încât acestea pot ajunge pe teritoriul rusesc. Statele Unite au precizat că nu intenționează să lovească teritoriul rusesc. De fapt, Washingtonul a ordonat Ucrainei să nu folosească munițiile la raza lor maximă de acțiune și există zvonuri că americanii au modificat rachetele pentru a se asigura că nu vor face asta. Dar Ucraina duce un război existențial, iar voința sa de a folosi orice altceva decât puterea maximă este inevitabil discutabilă.
Până în prezent, Rusia nu a fost lovită, și nici Polonia, unde se află provizii și trupe americane. Acordul tacit de a nu fi lovită niciuna a împiedicat ca războiul să devină un conflict direct între SUA și Rusia. Dacă una dintre părți ar ataca deliberat Rusia sau Polonia, situația devine imprevizibilă.
Odată cu livrarea de noi rachete, apare un nou pericol, nu în ultimul rând acela că Rusia ar putea alege să ducă războiul la un nivel și mai înalt, forțând escaladarea. Caz în care nimic nu poate fi exclus – nici măcar operațiuni rusești sub steag fals. Aceasta nu este doar o analiză a paranoiei. Moscova a caracterizat conflictul ca fiind un război de lungă durată împotriva Occidentului și, dacă într-adevăr așa vede lucrurile, atunci forțarea escaladării, într-un moment și într-un loc ales de ea, ar putea fi rațională. Făcând acest lucru ar demoniza armata americană și ar da Rusiei „mână liberă” în atacarea, să zicem, a pozițiilor americane din Polonia. Statele Unite au purtat un război proxy fără să înregistreze pierderi. Faptul că la Baza Aeriană Dover nu ajung saci cu cadavre, a oferit Washingtonului un mare spațiu de manevră. Dacă SUA ar începe să înregistreze pierderi, iar rușii ar putea demonstra că războiul s-a bazat pe un prim atac al americanilor, capacitatea SUA de a purta un război ar putea fi limitată.
Oricât de bizar ar părea acest lucru, problema centrală în acest moment este stabilizarea poziției Ucrainei prin atacarea bunurilor rusești în teatrul de război, fără revărsare pe teritoriul rusesc. Dacă acest lucru poate fi realizat în termeni absoluți, ar fi greu de surmontat pentru Rusia și ar ține SUA departe de lupta directă, evitând considerațiile de politică internă ale SUA, care au destabilizat armata americană într-o serie de războaie. Dar execuția trebuie să fie fără greș, iar Rusia ar trebui să refuze ca, în mod esențial să fie ea cea care atacă.
Toate războaiele sunt complexe și toate războaiele au dimensiuni politice. Statele Unite vor furniza rachete cu rază lungă de acțiune, ceea ce este perfect logic în logica rece a războiului. Dar, în cazul unor eșecuri în controlul armelor, ar putea crea neprevăzutul, aspect niciodată binevenit în război.>>
Riposta Rusiei. Unde și când planifică Moscova noua ofensivă și cum poate Kievul să răspundă?
