Executivul de la Londra spune frecvent că în abordarea pandemiei de coronavirus se ghidează după știință, dar membrii grupului său consultativ științific, SAGE, sunt un secret, remarcă New York Times. Potrivit ultimelor date oficiale, aproape 140.000 de britanici au fost infectați și peste 18.000 au decedat din cauza Covid-19.
Guvernul britanic se confruntă cu critici pentru modul în care a reacționat la epidemia de coronavirus, în condițiile în care Marea Britanie a intrat în clubul celor mai afectate state din Europa, alăturându-se astfel Italiei și Spaniei. De fiecare dată, însă, Johnson s-a apărat spunând că știința a fost singurul reper luat în considerare. Însă, notează New York Times, problema este că nimeni nu știe despre ce știință ar fi vorba.
Influentul grup consultativ științific pentru situații de urgență al guvernului – cunoscut prin acronimul său liniștitor, SAGE – funcționează ca o cutie neagră virtuală. Lista sa de membri este secretă, reuniunile sale sunt închise, recomandările sale sunt private, iar procesul-verbal al deliberărilor sale este publicat mult mai târziu, uneori niciodată deloc.
Cu toate acestea, oficialii invocă numele SAGE la nesfârșit, fără să explice vreodată cum vine cu sfaturile sale sau chiar cine sunt acești oameni de știință.
Lipsa de transparență a devenit un subiect de dispută, în contextul în care oficialii guvernamentali se străduiesc să explice de ce au așteptat până la sfârșitul lunii martie pentru a trece de la o abordare laissez-faire a virusului la măsurile mai stricte adoptate de alte țări europene. Criticii spun că întârzierea ar fi agravat bilanțul deceselor, care acum se ridică acum la aproape 20.000, și dau vina pe guvern pentru că a lăsat oamenii în beznă cu privire la motivul pentru care a ales această cale mai riscantă.
Cu tot secretul, chiar și unii dintre oamenii de știință dde top din Marea Britanie spun că nu știu dacă pot avea încredere în demersul guvernului.
„Este știința urmată de guvern cu privire la coronavirus? Nu știu, pentru că nu știu care sunt sfaturile date, iar oamenii de știință nu au libertatea de a spune publicului care sunt sfaturile lor”, a explicat, pentru NYT, David King, el însuși fost consilier științific pentru guvern.
Profesorul King, care l-a sfătuit pe prim-ministrul Tony Blair în timpul unei epidemii care a lovit fermele britanice, în 2001, a declarat că nu există nicio justificare pentru ca guvernul să refuze să dea publicității componența grupului consultativ și procesele-verbale ale reuniunilor sale. Făcând acest lucru, susține expertul, Cabinetul de la Londra a erodat încrederea publicului, în special având în vedere schimbările derutante de strategie.
Atitudinea asta ridică și alte semne de întrebare. De ce să fie secrete un grup academic cu care Marea Britanie ar trebui să se mândrească, întrucât se presupune că reunește cele mai strălucite minți științifice ale țării, în domenii care variază de la epidemiologie la știința comportamentală, oameni care activează în laboratoarele de ultimă oră de la Cambridge, Oxford, Imperial College și London School of Hygiene and Tropical Medicine.
„Numele vor apărea la un moment dat”, a spus David Lidington, care a servit ca adjunct al predecesoarei lui Boris Johnson, Theresa May. El a avertizat că lipsa de transparență a guvernului va cauza mai multe dureri de cap, mai târziu. „Există riscul ca dacă numele se scurg în presă după un timp, să fie șoc și groază”, a spus el, adăugând că ar fi mai bine ca Executivul britanic să facă din transparență o virtute.
Chiar și acum, oamenii de știință și medicii britanici mai degrabă ghicesc sfaturile pe care autoritățile guvernamentale le primesc de la grupul SAGE.
Iar întrebările curg:
- De ce, de exemplu, SAGE a recomandat măsuri mai puțin stricte de distanțare socială pe 9 martie, când Franța și Irlanda interziceau evenimente de amploare și ordonau blocarea, iar în Italia apăruseră dovezi despre răspândirea rapidă și letală a epidemiei?
- De ce la sfârșitul lunii februarie un subgrup de experți SAGE a subestimat procentul de persoane care ar trebui să fie spitalizate ca urmare a contractării virusului și de ce modelele lor au subestimat viteza cu care s-a răspândit agentul patogen?
- De ce acei oameni de știință au fost de acord să clasifice nivelul de risc al contagiunii pentru public ca „moderat”, chiar și după săptămâni de dovezi că a fost transmis între oameni în China?
- De ce, după ce Imperial College London a publicat un studiu înspăimântător, pe 16 martie, care a prognozat până la 500.000 de morți dacă Marea Britanie nu acționa mai agresiv pentru a reduce răspândirea virusului, iar Boris Johnson a așteptat încă o săptămână pentru a închide magazinele neesențiale și a ordona oamenilor să rămână în casele lor?
Unii au spus că referințele frecvente ale premierului Johnson și colegilor săi de cabinet la oamenii de știință ar trebui să fie un semnal de alarmă. Dacă, lucru probabil, gestionarea crizei va fi anchetată de o guvernare viitoare, este posibil ca actualii oficiali să își justifice acțiunile spunând că au ascultat experții.
„A devenit un scut pentru ei”, comentează Devi Sridhar, director al programului de sănătate la Universitatea Edinburgh.
Guvernul a respins presiunile făcute asupra sa pentru a da publicității numele și numărul experților din grupul care îl consiliază, arătând că Patrick Vallance, actualul consilier științific și totodată cel care prezidează grupul, apare în mod regulat în conferințe de presă. De asemenea, guvernul postează pe internet rapoarte scurte de la unele dintre subgrupurile SAGE și datele folosite în modelele sale.
Într-o scrisoare recentă, adresată Parlamentului, profesorul Vallance a declarat că anonimatul protejează securitatea oamenilor de știință și i-a protejat, de asemenea, „de lobby și alte tipuri nedorite de influență, care le pot afecta capacitatea de a oferi sfaturi imparțiale.” Potrivit acestuia, cei din grupul SAGE ar fi fost liberi să își dezvăluie calitatea de membru.
Un membru care a procedat astfel, Jeremy Farrar, un specialist în boli infecțioase, directorul Wellcome Trust – a recunoscut limitele sistemului, Recent, acesta a explicat, la BBC, că Grupul consultativ pentru amenințările cu virusuri respiratorii noi și emergente, care face recomandări pentru SAGE, a subestimat amenințarea a contagiunii din martie.
Potrivit dr. Farrar, „Marea Britanie este probabil una dintre cele mai grav afectate țări din Europa dacă nu chiar cea mai afectată”.
Un alt membru, al cărui nume a devenit arhicunoscut și urmărit, este Neil Ferguson, epidemiolog la Imperial College London. Echipa sa a produs raportul din 16 martie care a determinat Downing Street să impună un blocaj (documentul a influențat și Casa Albă, care a decis să impună distanțarea socială).
Profesorul Ferguson, care colaborează cu Organizația Mondială a Sănătății și a sfătuit alte țări despre cum să facă față epidemiilor, a explicat în fața Parlamentului că Marea Britanie poate menține bilanțul deceselor sub 20.000, dacă ar miza pe distanțarea socială strictă.
Profesorul Ferguson a refuzat să de detalii despre sfaturile pe care le-a dat guvernului sau deliberările din SAGE. Dar, într-un interviu pentru The New York Times, în ziua în care a fost publicat raportul din 16 martie, el a expus alegerea cu care se confruntă Marea Britanie:
- Gestionarea răspândirii virusului într-un mod care reduce la minimum decesele, dar permite unui procent semnificativ din populație să se infecteze – o situație cunoscută sub numele de „imunitatea efectivelor”.
- Sau reducerea transmiterii virusului prin impunerea unui blocaj ca în Wuhan.
În cele din urmă, a declarat prof. Ferguson, Londra nu a mai avut de ales și a optat pentru cea de-a doua cale.
„Marea Britanie s-a luptat în ultimele săptămâni să găsească soluții pentru gestionarea pe termen lung a acestui focar”, a mai arătat prof. Ferguson, care subliniază: „Nu avem o strategie clară de ieșire, dar va trebui să înăbușim acest virus la nesfârșit, până când vom avea un vaccin. Este o situație dificilă pentru lumea întreagă”.
Până la jumătatea lunii martie, profesorul Ferguson, profesorul Vallance și alți oameni de știință au părut receptivi la ideea „imunizării de turmă”, obținută în acest caz prin adoptarea unor restricții lejere și expunerea populației la virus. Apoi, confruntați cu noi studii, care arătau că spitalele vor fi copleșite de pacienți și că numărul morților va crește vertiginos, au pivotat către o strategie de limitare a răspândirii.
Rămâne însă neclar rolul jucat de SAGE în răzgândirea guvernului.
Unul dintre puținele documente publice care oferă o privire asupra deliberărilor sale – un raport din 9 martie evaluând impactul potențial al măsurilor de distanțare socială – arăta că grupul a recomandat „o combinație de izolare individuală la domiciliu a cazuri simptomatice, izolarea gospodăriei și distanțarea socială a celor de peste 70 ani“.
Totuși, departe de măsurile de blocare adoptate în cele din urmă de Marea Britanie. Nu a inclus, de exemplu, interzicerea adunărilor publice mari, cum ar fi concertele și evenimentele sportive, în parte, deoarece experții în științe comportamentale se îndoiau că ar fi suficientă respectarea interdicțiilor pentru a reduce răspândirea virusului.
De asemenea, nu a inclus o recomandare pentru testarea pe scară largă și urmărirea contactelor persoanelor care au contractat virusul – o politică pe care guvernul a urmat-o cu succes în primele zile ale focarului în Marea Britanie.
„Bănuiesc că a existat o dezbatere între contenție și atenuare și au decis să meargă cu opțiunea B”, a spus profesorul Sridhar. Dar a adăugat că nu există nicio modalitate de a fi sigur până când deliberările nu vor fi făcute publice.
Printre celelalte mistere ale SAGE se numără componența grupului. Profesorul Vallance a declarat că include reprezentanți din mai mult de 20 de instituții, cu expertiză care variază de la evoluția moleculară la microbiologie. Există patru grupuri de experți, cu între cinci și 45 de membri, ale căror sfaturi sunt incluse în SAGE. Unii oameni de știință, precum profesorul Ferguson, activează în mai multe.
Însă experții din afara SAGE s-au întrebat dacă are suficientă reprezentare din domenii precum sănătatea publică și logistica. Lipsa de măști, mănuși și alte echipamente de protecție din Marea Britanie a devenit o altă verigă slabă în răspunsul Londrei la pandemia de coronavirus.
Unii experți au mai spus că oamenii de știință sufereau de o lipsă de independență. Ei consideră, de exemplu, că aparițiile desle ale prof. Vallance în conferințe de presă alături de Boris Johnson și alți miniștri ai cabinetului l-au făcut să arate mai mult ca un agent al guvernului și mai puțin ca un consilier independent.
Joi, guvernul a spus că va lua în considerare cele mai recente sfaturi științifice despre măști și pare că ar putea încuraja utilizarea acestora – o decizie complicată de lipsa de măști pentru persoanele care lucrează în spitale și în azilele de bătrâni.
Unele dintre dezbaterile interne ale SAGE sunt prezentate în studii de cercetare publicate de autorii lor. La câteva zile după ce Imperial College și-a lansat proiecțiile îngrozitoare despre mortalitatea virusului, o echipă de la Universitatea Oxford a publicat un studiu care a evocat un scenariu în care mai mult de jumătate din populație ar fi putut fi deja infectată – o teorie care, dacă este valabilă, ar fi în sprijinul unui răspuns mai puțin draconic.
Oamenii de știință, desigur, deseori nu sunt de acord și își schimbă părerea, pe baza noilor date. Pentru unii, acesta este încă un argument pentru ridicarea voalului la grupul consultativ.
„Ideea că un grup mic de experți nu poate face niciodată o greșeală sau rata o informație nu este corectă. Dar nici nu poate fi contestat un sfat dacă alți experți nu văd la ce s-a uitat cel care îl formulase”, a declarat Sarah Wollaston, fostă președintă a Comitetului de Sănătate al Camerei Comunelor.
