Centrele de arest preventiv din Rusia sunt supraaglomerate, iar unul dintre motive este plasarea în ele a cetățenilor ucraineni capturați în timpul războiului, notează MEDUZA, care citează în acest sens un articol publicat, luni, de Kommersant.
<< Potrivit Evei Merkaceva, membră în Consiliul pentru Drepturile Omului, de pe lângă Președinția Federației Ruse, în centrele de detenție preventivă din Moscova, proiectate pentru 9.000 de prizonieri, sunt acum 2.700 de persoane în plus; în centrele de detenție Butîrka și Matrosskaia Tișina, limita a fost depășită cu 29%, respectiv 27,7%. „Oamenii dorm pe podea. E plin de oameni bolnavi, cu handicap, care dorm unul lângă altul. Întregul sistem se prăbușește din cauza atingerii limitei: cenzorii nu au timp să citească scrisorile, angajații nu au timp să ridice colete de la oficiul poștal, să livreze colete în celule, să ducă la baie și la plimbare”, o citează pe aceasta Kommersant.
Potrivit lui Merkaceva, în unele regiuni supraaglomerarea centrelor de detenție preventivă poate fi asociată cu „operațiunea militară specială” din Ucraina. Potrivit activistei pentru drepturile omului, ea este la curent cu plasarea cetățenilor ucraineni într-un centru de arest preventiv din regiunea Rostov, unde sunt deja ținuți un „număr mare” de prizonieri. În opinia sa, vorbim despre ucraineni care au fost luați prizonieri, iar apoi au devenit inculpați în dosare penale.
- Notă Meduza. Cetăţeni ai Ucrainei, inclusiv civili, care se aflau în captivitate în Rusia, au spus că au fost ţinuţi în centre de detenție preventivă din regiunile de frontieră. În același timp, nu au existat informații despre dosare penale împotriva lor.
Șeful ONK din regiunea Rostov, Igor Omelcenko, a menționat că plasarea prizonierilor împreună cu „cetățenii obișnuiți arestați” a fost „exclusă”. După cum reiese din comentariile mai multor interlocutori ai Kommersant, unele centre de detenție preventivă sunt eliberate pentru deținuți, ceea ce duce la debordarea altor centre de detenție. Acest lucru se întâmplă, conform datelor neoficiale, nu numai în Rostov, ci și în regiunile Volgograd și Voronej. Alena Savelieva, avocat al Fundației Rusi Sidiașciaia, a declarat că organizația este la curent cu „liberarea” coloniilor și centrelor de arest preventiv din regiunile de frontieră, dar sursele nu menționează motivele.
„SIZO-2, din Kamîșin, a fost descărcat, sunt doar ucraineni. Același lucru este valabil și în PFRS IK-19, din Surovikino”, a declarat, pentru Kommersant, o sursă apropiată departamentului Volgograd al Serviciului Federal al Penitenciarelor.
Potrivit avocaților și activiștilor pentru drepturile omului, intervievați de ziar, în Rusia este „cronică” problema supraaglomerării din centrele de arest preventiv. Interlocutorii din Regiunea Rostov, Teritoriul Stavropol, Regiunea Irkuțk, Buriatia, precum și Crimeea și Sevastopol, au vorbit, pentru Kommersant, despre depășirea constantă a limitei, în centrele de detenție. Totodată, într-o serie de alte regiuni, jurnaliştilor li s-a spus că nu există o astfel de problemă.
Mai mulți experți intervievați de Kommersant au menționat unul dintre principalele motive ale dorinței anchetatorilor de a cere instanței arestarea, și nu alte măsuri preventive. „Trimiterea la un centru de detenție preventivă este deja necugetată, din obișnuință toată lumea este întemnițată sub formularea celebră: „s-ar putea ascunde”, „ar putea face presiuni asupra martorilor”, a afirmat Igor Omelcenko, șeful ONC din regiunea Rostov. Alena Savelieva, avocat al Fundației Rusi Sidiașciaia, a menționat, de asemenea, termenele lungi pentru anchetă, iar Eva Merkaceva a făcut referire la întârzierea investigațiilor din cauza pandemiei de coronavirus.
Pe 19 mai, Serviciul Federal de Penitenciare a anunțat că, de la începutul lunii, a fost observată supraaglomerare în 50 din 203 de centre de arest preventiv. Un reprezentant al departamentului a remarcat că, în 2021, 44% dintre deținuți au fost acuzați de infracțiuni de gravitate minoră și medie, iar „aproape fiecare a patra persoană admisă într-un centru de arest preventiv” a fost ulterior eliberată „fără pedepse efective sub formă închisoare”. Serviciul Federal de Penitenciare a propus ridicarea pedepsei minime posibile la care acuzatul poate fi trimis într-un centru de arest preventiv (acum este de trei ani de închisoare). >>
