Isărescu: Doar creșterea economică nu e suficientă. Să ne grăbim încet spre euro

Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, a declarat, vineri, la Bucharest Security Conference, că România nu trebuie să aleagă scurtătura pentru trecerea de la leu la euro.

Isărescu a comparat eforturile adoptării monedei europene cu o cursă de maraton, nicidecum cu una de viteză, reamintind totodată că economia românească a trecut nu demult prin șocuri pe care alte state din regiune nu le-au avut.

A fost cazul crizei economice de după 2008, când țara noastră a trecut de la o creștere economică mare la cifre negative, fiind nevoie de decizii radicale. Mugur Isărescu a dat și exemplul criteriilor de convergență de la Maastricht, pe care România le-a respectat până în noiembrie 2017, dar acum nu mai e cazul, Bucureștiul nemairespecând toate criteriile.

Principalele declarații ale lui Mugur Isărescu:

• Tranziția de la economiile centralizate la cele de piață s-a dovedit a fi o sarcină mai dificilă decât fusese anticipat. Nu mulți dintre noi știau exact ce trebuie făcut la momentul respectiv. Nu exista experiență relevantă. Prin învățare am reușit să facem anumite lucruri. A fost o perioadă de experimente, de reforme, care s-au implementat în manieră sui generis.
• Cine ar fi crezut, chiar și în anii 2000, că Slovacia, cea mai puțin dezvoltată din ansamblul fostei Cehoslovacii, va adera la euro atât de repede?
• Toate țările central și est europene au făcut progrese în ritm diferit în ceea ce privește convergența reală.
• România se bucură de cea mai mare rată de creștere din rândul țărilor central și est europene. Dar putem să spunem că e o dovadă a succesuluiu? Putem pretinde că un cadru flexibil ne-a ajutat? Este nevoie de mai mult timp pentru a putea răspunde corect la aceste întrebări.
• În România și în alte țări s-a optat pentru o rată de schimb flexibilă și o țintă pentru inflație.
• Având în vedere criza economică și financiară, cu o singură excepție, Polonia, care nu a suferit niciun an de recesiune datorită politicii și disciplinei fiscale, toate țările au fost mai mult sau mai puțin afectate pe termen lung sau scurt. Cea mai afectată a fost România. Dezvoltarea economică de 9% a fost urmată de o cădere dramatică, ajungându-se la cifre negative. Care e lecția? Lecția este că nu există alternativă viabilă la mixul pe care îl avem acum și care, după părerea mea trebuie continuat.
• E mai bine să ne grăbim către Zona Euro sau să o luăm încetișor?
• România a ales calea de mijloc pentru adoptarea euro, luând în calcul un nivel de convergență de 70% ca fiind critic. Acum suntem undeva la 61%. Dacă am trece la euro la acest procent, șocurile ar fi mari.
• În ceea ce privește criteriile de la Maastricht, până în noiembrie 2017 România a împlinit toate criteriile de convergență. Faptul că acum nivelurile nu mai sunt în conformitate cu cele stabilite arată că trebuie să ne îndreptăm spre o convergență nominală dar pe termen lung.
• Nu se poate face abuz de flexibilitate pentru că asta poate afecta economia, așa cum o poate afecta și rigiditatea excesivă. Țintele stabilite de BNR au ca scop o politică monetară eficientă.
• Pentru intrarea României în Zona Euro trebuie să existe o pregătire serioasă, minuțioasă astfel încât să facem față provocărilor inerente. „Grăbește-te încet” este, după mine, cel mai nimerit mod de a urmări trecerea la euro.
• Pentru România trecerea la euro nu este o cursă în care cea mai scurtă cale este și cea mai bună. E o cursă complexă ca de maraton.
• Vorbind despre riscuri, putem spune că deficitul fiscal poate să erodeze foarte mult această construcție care este economia națională. Este mai bine ca ajustările să se facă într-o manieră gradată. Trebuie să avem o abordare realistă, viabilă și în ceea ce privește stabilirea calendarului de adoptare a monedei euro.
• Este important să eliminăm disparitățile de dezvoltare dintre regiunile țării. Creșterea eocnomică nu este suficientă în sine.

Sursa foto: INQUAM/Octav Ganea