În perioada 2017-2018, 73 de judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) au participat la un studiu axat pe domeniul geneticii și finanțat de Rusia. Detaliul cu totul straniu este că doar magistrați din România au luat parte la acest demers. Studiul a fost publicat marți, 26 mai, în revista Nature.
Evoluțiile din domeniul geneticii cer un cadru juridic specific importanței acestor informații, care sunt considerate date cu caracter personal. Mai precis, nu ar trebui să existe nicio diferență de statut juridic între CNP-ul din buletin și un eșantion biologic colectat de la o persoană într-un laborator de analize.
În acest câmp tematic se situează și studiul (intitulat Judging in the genomic era: judges’ genetic knowledge, confidence and need for training) realizat de Universitatea britanică Goldsmiths și Centrul Internațional de Cercetare în Dezvoltare Umană al Unversității din Tomsk. Studiul a fost finanțat de către Russian Foundation for Basic Research Grant (RFBR), care este un motor de finanțare creat de fostul președinte rus Boris Elțîn în 1992 și controlat de Guvernul de la Moscova.
RFBR s-a vrut, în cursa pentru dominație în sectorul cercetării, o contrapondere la International Science Foundation (ISF), fundație înființată de George Soros în 1972 și care a fost vreme îndelungată unul dintre cei mai mari finanțatori de burse în domeniul științei.
La studiul publicat în revista Nature au luat parte 283 de persoane: 73 de judecători și 94 de avocați, restul de 116 subiecți fiind studenți sau persoane care lucrează în alte profesii (aceste categorii sunt adnotate ca „non-avocați”).
În linii mari, studiul a verificat gradul de „alfabetizare” juridică în materie de genetică, intens folosită de altfel în criminalistică.
Concluziile studiului:
- Judecătorii ICCJ au cunoștințe generale de genetică relativ mai bune decât celelalte categorii chestionate;
- Cunoștințele judecătorilor sunt, însă, inegale la capitolul conceptelor genetice;
- În proporție de 100%, judecătorii sunt de acord că un cadru conceptual de epigenetică ar trebui integrat în pregătirea magistraților, care trebuie să se plieze pe noile riscuri asociate datelor genetice.
Studiul a fost realizat prin chestionare completate online în sistemul Qualtrics, ca parte a unui proiect vast de educație genetică – The Accessible Genetics Consortium (TAGC), orientat pe probleme de etică a geneticii și care se dorește o platformă de informații juridice legate de acest domeniu.
În studiu nu se precizează, însă, de ce a fost aleasă tocmai România – și anume, dacă țara noastră este considerată reprezentativă sau nu, pe această speță juridică, pentru Europa de Est sau Peninsula Balcanică.
Studiul s-a derulat între august 2017 și inuarie 2018, o perioadă turbulentă pentru justiția românească, care se afla sub asediul ordonanțelor de urgență. Codul Penal era „mutilat” de Guvernarea PSD, iar în Consiliul Superior al Magistraturii se purta un război de uzură.
Interesele Rusiei
Tabloul internațional în care se încadrează acest studiu este unul interesant și conține „pigmenții” unei curse globale a editării genetice, în care Rusia încearcă să se poziționeze imperialist.
Rusia este o civilizație distinctă și trebuie protejată prin genetică și tehnologii avansate precum inteligența artificială, spunea recent liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, într-un interviu oferit televiziunii naționale Rusia-1.
„Ar fi imposibil să ne asigurăm viitorul civilizației noastre” fără inteligență artificială, genetică și vehicule autonome sau în absența armelor hipersonice, a declarat președintele rus.
„Rusia nu este doar o țară, ci este o civilizație separată. Dacă vrem să păstrăm această civilizație, ar trebui să ne concentrăm pe tehnologia de nivel înalt și dezvoltarea viitoare a acesteia”, a subliniat Putin, citat de The Moscow Times.
„Aceste noi tehnologii au apărut și vor schimba lumea, o schimbă deja”, a adăugat liderul de la Kremlin.
Rusia ar trebui să urmărească cu atenție inovațiile altor țări, a spus Putin, „dar nu uitați niciodată că avem o proprie bază solidă”.
„Fără științe de bază, școli de cercetare și ingineri, nu am fi avut niciodată tipurile moderne de arme de înaltă tehnologie pe care nicio altă țară din lume nu le are, cel puțin până acum”, a mai declarat președintele Rusiei.
Remarcile liderului de la Kremlin fuseseră făcute în cadrul emisiunii săptămânale „Moscova. Kremlin. Putin”, fiind parte a unui interviu oferit de Vladimir Putin televiziunii naționale în septembrie 2019, dar difuzat în premieră duminică, 17 mai.
Interviul a fost difuzat la câteva zile după ce Putin a prezidat o conferință privind tehnologia genetică.
Fiica cea mare a lui Putin
Cercetările din domeniul tehnologiei genetice sunt coordonate de un centru de cercetare al gigantului petrolier Rosneft, sub coordonarea endocrinologului Maria Vorontsova, fiica cea mare a lui Vladimir Putin.
Conform informațiilor oficiale, Rusia încearcă, deocamdată discret, să intre pe o turnantă inițiată de China în acest domeniu care frizează distopia.
Progresele recente din tehnologia editării genetice le oferă în prezent oamenilor de știință posibilitatea de a rescrie ADN-ul în celulele vii, ceea ce poate schimba dramatic felul în care se vor dezvolta în viitor copiii.
Editarea genetică ar putea duce, pe scurt, la următorul scenariu SF: la apariția „copiilor de design”, embrioni făcuți la comandă după trăsăturile pe care și le doresc părinții.
Lulu și Nana
În noiembrie 2018, un expert chinez în genetică, He Jiankui, șoca comunitatea internațională, anunțând că reușise să creeze primele gene manipulate genetic pentru a rezista la virusul HIV. Anunțul a provocat un val de critici în rândul oamenilor de știință, iar autoritățile chineze l-au acuzat pe Jiankui de activități ilegale.
Concret, He Jiankui a modificat genetic creierele a două gemene – Lulu și Nana – înainte de-a se naște. Folosind tehnologia CRISPR-Cas9, chinezul a editat o genă embrionară denumită CCR5, susținând că astfel a reușit să protejeze fetițele de infecția cu HIV, virusul care provoacă SIDA.
La câteva luni distanță, rușii aruncau o ancoră competițională în acest sector al cercetării. Pe site-ul Guvernului fusese publicat în 2019, la secțiunea achiziții, un contract de 8,97 milioane de ruble (circa 134.500 de dolari) privind realizarea unui studiu ce avea ca scop o „analiză a experților” în legătură cu „nuanțele” reproducerii asistate. Lăsând deoparte limbajul de lemn, în traducere liberă – editarea genetică.
Câștigătorii contractului trebuiau să pună la punct cadrul conceptual și să analizeze limitele legislative actuale pentru dezvoltarea unei „noi generații de tehnologii” care să fie integrate în reproducerea asistată, cum ar fi editarea genomilor sau managementul metabolismului în timpul sarcinii.
Ținta finală, potrivit documentației? Obținerea unui „nou tip de societate”.
De altfel, Rusia are deja la activ un proiect ambițios lansat în mai 2019: un plan guvernamental care prevede conectarea tehnologiilor de editare genetică la sectorul agricol și la cel zootehnic. Până la sfârșitul 2020, cu un buget de 1,7 milioane de dolari la dispoziție, cercetătorii ruși au misiunea de-a obține 10 noi soiuri de culturi agricole și specii de animale, iar alte 20 până în 2027.
CRISPR-Cas9
În prezent, cel mai popular instrument de modificare genetică este tehnica CRISPR-Cas9. CRISPR-Cas9 poate tăia şi lipi la loc secţiuni mici de ADN sau poate înlocui gene nocive.
Tehnologia a fost descoperită la începutul anilor 1990, iar în 1997 a fost folosită în premieră – în cadrul unor experimente biochimice. Acest instrument de inginerie genetică avea să devină în scurt timp cea mai populară metodă de editare genetică în domenii precum agricultura și microbiologia. Experții în domeniu prezic că, îmbunătățit, acest instrument ar putea transforma complet ecosistemul nostru, schimbând radical societățile umane.
Rămâne, însă, problema de ordin etic a unor asemenea proceduri de intervenție asupra unei celule vii.
Consiliul de Bioetică Nuttfield, un organism de referință în chestiuni de etică în domeniul științei, a stabilit în 2018, într-un raport, că modificarea ADN-ului unui embrion uman este „admisibilă din punct de vedere moral” doar dacă este în interesul viitorului copil.
Raportul nu solicita o modificare a legislației britanice pentru „legalizarea bebelușilor modificați genetic”, ci demararea cercetărilor științifice în privința siguranței și eficienței acestei abordări, a impactului ei asupra societății și o dezbatere la scară largă în legătură cu implicațiile unei asemenea problematici.
