Un tânăr care își spune Mohamed al-Alawi a apărut într-un videoclip pe YouTube în luna august. El s-a descris ca fiind un jurnalist de investigație din Egipt cu o mare știre: soacra președintelui Ucrainei a cumpărat o vilă lângă cea a Angelinei Jolie în El Gouna, un oraș-stațiune de la Marea Roșie, scrie The New York Times.
S-a dovedit că povestea nu era adevărată. Ucraina a negat-o, iar proprietarul vilei a dezmințit-o. De asemenea, deconectată de realitate: pretenția lui Alawi de a fi jurnalist.
Cu toate acestea, povestea sa a circulat pe rețelele de socializare și prin agențiile de știri din Egipt până în Nigeria și, în cele din urmă, în Rusia – care, potrivit cercetătorilor, este locul unde a început povestea.
Povestea părea să se estompeze, dar nu pentru multă vreme. Patru luni mai târziu, două noi videoclipuri au apărut pe YouTube. Acestea spuneau că Mohamed al-Alawi fusese bătut până la moarte în Hurghada, un oraș situat la aproximativ 30 de kilometri sud de El Gouna. Presupușii ucigași, potrivit videoclipurilor: agenți ai serviciilor secrete din Ucraina.
Aceste afirmații nu erau mai reale decât primele, dar au dat o nouă viață vechii minciuni. O altă rundă de postări și știri a ajuns în cele din urmă la milioane de utilizatori de internet din întreaga lume, ridicând atât de mult nivelul narațiunii încât a fost reluată chiar și de membri ai Congresului SUA în timp ce dezbăteau continuarea asistenței militare pentru Ucraina.
Încă de la invadarea de către forțele sale, în urmă cu doi ani, Rusia a declanșat un torent de dezinformare pentru a încerca să-l discrediteze pe liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, și pentru a submina sprijinul țării în Occident.
Un nou gambit
Această saga, însă, a introdus un nou gambit: o narațiune prelungită și construită în mod elaborat, construită online în jurul unui personaj fictiv și înfrumusețată cu detalii aparent realiste și cu o răsturnare de situație demnă de Netflix.
„Niciodată nu au mai adus înapoi un personaj”, a declarat Darren Linvill, profesor și director al Media Forensics Hub de la Universitatea Clemson, care a studiat pe larg dezinformarea rusă.
Campania arată cu câtă abilitate războinicii informatici ai Rusiei au trecut la noi tactici și ținte pe măsură ce războiul din Ucraina s-a prelungit, la fel cum forțele rusești de pe teren din Ucraina și-au ajustat tacticile după pierderi devastatoare pe câmpul de luptă.
Grupurile care au legături cu Kremlinul continuă să lanseze noi narațiuni atunci când cele vechi nu se adeveresc sau se înrăutățesc, folosind înregistrări sau videoclipuri false sau modificate și găsind sau creând noi puncte de difuzare a dezinformării, inclusiv unele care pretind a fi site-uri de știri americane.
Luna trecută, pe TikTok a apărut un videoclip care pretindea că arată un medic ucrainean care lucrează pentru Pfizer și care acuza compania că efectuează teste ilegale pe copii. Pe rețeaua de socializare X, un bărbat care pretindea că este producător asociat la Paramount Pictures a lansat o poveste despre un film biografic de la Hollywood despre viața lui Zelenski.
Povestea atribuită lui Mohamed al-Alawi nu este nici măcar singura acuzație nefondată potrivit căreia Zelenski ar fi achiziționat în secret proprietăți în străinătate cu ajutorul asistenței financiare occidentale. Alte versiuni – fiecare părând a fi adaptată pentru un anumit public geografic – au detaliat un conac în Vero Beach, Florida, și un refugiu din Germania folosit cândva de Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei.
Rușii au „demonstrat adaptabilitate prin războiul împotriva Ucrainei”, a scris Microsoft într-un raport recent care a dezvăluit utilizarea frauduloasă de către Rusia a mesajelor înregistrate de actori și celebrități pe aplicația Cameo pentru a încerca să-l denigreze pe Zelenski ca fiind dependent de droguri.
Chiar și atunci când sunt demascate, invențiile de acest gen s-au dovedit extrem de greu de eliminat în totalitate.
YouTube a retras videoclipul inițial al personajului Mohamed al-Alawi, făcând legătura cu alte două conturi care încălcaseră anterior politicile companiei. Cu toate acestea, acuzația încă circulă, în special pe platforme, precum X și Telegram, despre care experții spun că nu fac mare lucru pentru a bloca conturile care generează activități neautentice sau automate. Unele dintre postările despre videoclip par să fi folosit text sau audio create cu instrumente de inteligență artificială; multe dintre ele sunt amplificate de rețele de boți menite să creeze impresia că conținutul este popular.
Ceea ce leagă narațiunile de Rusia nu este doar conținutul denigrator la adresa Ucrainei, ci și rețelele care le difuzează. Acestea includ instituții de presă și conturi de social media pe care cercetătorii privați și cei guvernamentali le-au legat de campanii anterioare ale Kremlinului.
„Ei caută o felie susceptibilă (și aparent abundentă) de cetățeni care să le amplifice gunoiul suficient de mult pentru a tulbura apele discursului nostru și, de acolo, politicile noastre”, a declarat Rita Katz, directorul SITE Intelligence Group, o companie americană care urmărește activitatea extremistă online și care a investigat afirmațiile false despre vilă.
Videoclipul a apărut pentru prima dată la 20 august pe un cont YouTube nou creat, care nu a avut nicio activitate anterioară și aproape niciun urmăritor, potrivit Institutului pentru Dialog Strategic, o organizație globală de cercetare non-profit din Londra, care a urmărit răspândirea videoclipului.
Bărbatul apărea într-o cameră slab luminată, citind de pe ecranul calculatorului său, care se reflecta în ochelarii săi groși. El părea a fi o persoană reală, dar nu a fost posibilă verificarea identității sale reale. Nimeni cu numele de Mohamed al-Alawi nu pare să fi produs articole sau videoclipuri anterioare, așa cum ar fi de așteptat de la un jurnalist. Potrivit ActiveFence, o companie de securitate pe internet, personajul nu are un istoric educațional sau profesional și nici o rețea de prieteni sau conexiuni sociale online.
Cu toate acestea, videoclipul arată ceea ce se presupun a fi fotografii ale unui contract de cumpărare și ale vilei în sine, creând o aparență de autenticitate pentru spectatorii creduli. Proprietatea face, de fapt, parte dintr-o stațiune deținută de Orascom Development.
Un articol despre afirmația din videoclip a apărut două zile mai târziu ca reclamă plătită, sau conținut de marcă, pe Punch, o publicație de știri din Nigeria, precum și pe alte trei site-uri nigeriene care sunt agregatoare de știri și divertisment.
Articolul a fost semnat de Arthur Nkono, care, conform căutărilor pe internet, nu pare să fi scris alte articole. Articolul cita un politolog, Abdrulrahman Alabassy, care, de asemenea, pare să nu existe, cu excepția relatărilor care fac legătura între vilă și utilizarea coruptă a ajutorului financiar occidental acordat Ucrainei. (Punch, care a eliminat ulterior postarea, nu a răspuns la solicitările de comentarii).
O zi mai târziu, afirmația a apărut pentru prima dată pe X, într-o postare a Sonjei van den Ende, o activistă din Olanda, ale cărei articole au apărut anterior pe site-uri de propagandă legate de guvernul rus, potrivit Institutului pentru Dialog Strategic. (De asemenea, ea a fost observator electoral într-un teritoriu ocupat al Ucrainei în timpul alegerilor parlamentare rusești din septembrie).
În decurs de câteva zile, relatări despre vilă au apărut pe X în franceză și română, iar în engleză pe trei forumuri Reddit diferite.
„Mi-e teamă pentru familia mea”
Potrivit Robertei Duffield, director de informații pentru Blackbird.AI, o companie de securitate pe internet, aproape 29% dintre conturile care au amplificat relatările păreau a boți, un număr neobișnuit de mare care ar indica în mod normal o campanie coordonată.
La opt zile de la apariția videoclipului, televiziunile de stat rusești precum Channel One, Rossiya 24 și RT (în arabă și germană) l-au prezentat ca fiind o dezvăluire majoră descoperită de un renumit jurnalist de investigații egiptean.
Povestea a părut să se blocheze acolo. Naguib Sawiris, urmașul familiei egiptene care a deținut proiectul, a negat scurt vânzarea într-un răspuns pe X.
Și nu s-a mai auzit nimic de la sau despre personajul numit Mohamed al-Alawi – până la sfârșitul lunii decembrie.
Atunci au apărut două noi videoclipuri pe un canal YouTube numit „Egypt News”, în care se afirma că acesta era mort.
Canalul fusese creat cu o zi înainte. Unul dintre videoclipuri arăta un bărbat identificat ca fiind fratele lui Alawi, Ahmed, care răspundea la întrebările unui alt bărbat.
Acesta a declarat că poliția i-a spus că suspectează că fratele său a fost bătut până la moarte de „forțele speciale ucrainene care au acționat în numele președintelui Zelenski sau al unui alt oficial de rang înalt”.
El a vorbit acoperindu-și fața cu mâna pentru a-și ascunde identitatea. Cealaltă înregistrare video arăta ceea ce se spunea a fi locul unui atac, deși imaginile erau indistincte. „Nu vă pot spune nimic altceva”, a spus el în înregistrarea video, pe care YouTube a eliminat-o ulterior. „Mi-e teamă pentru familia mea”.
Videoclipul a încercat, de asemenea, să explice unele dintre lacunele evidente din povestea inițială, inclusiv de ce nu existau dovezi online despre activitatea anterioară a lui Alawi. „A fost prima lui misiune importantă”, a spus bărbatul.
Noul episod s-a răspândit la fel ca primul videoclip. O zi mai târziu, un articol despre deces a apărut pe un site obscur creat anul trecut, numit El Mostaqbal, un nume asemănător, dar fără legătură cu organizația de știri reală din Liban.
„Un reporter care a anunțat că soacra lui Zelenski are o vilă de lux a murit în circumstanțe misterioase”, titra articolul. Alte știri care au urmat au renunțat la orice incertitudine și au început să se refere la „uciderea” acestuia.
De fapt, Ministerul egiptean de Interne a declarat că nu existau rapoarte sau dovezi că cineva care semăna cu bărbatul din videoclip ar fi fost „supus la tratamente inumane”. Declarația a continuat prin a preciza că proprietatea în sine nu a fost vândută.
Cu toate acestea, potrivit Institutului pentru Dialog Strategic, postările despre presupusa crimă au fost vizualizate de un milion de ori pe X pe 25 decembrie.
De asemenea, a apărut pe site-ul Middle East Monitor, sau MEMO, operat de o organizație non-profit bine cunoscută din Londra și finanțată de guvernul din Qatar. Un jurnalist care a realizat cândva un reportaj de la Moscova pentru The Telegraph din Londra, Ben Aris, a citat pe larg platforma, deși, când a fost interpelat, a spus că doar a luat act de zvon. „Nu am timp să verific eu însumi toate aceste lucruri”, a scris el.
Acesta a apărut în limba engleză pe un site, Clear Story News, pe care Linvill de la Media Forensics Hub din Clemson l-a legat anterior de eforturile de dezinformare ale Rusiei. (Site-ul nu conține nicio informație de contact.)
Linvill a descris procesul ca fiind o formă de „spălare de narațiuni” – mutarea unor afirmații false din surse necunoscute sau necredibile în altele care, cel puțin pentru cei neștiutori, par mai legitime.
Narațiuni mai elaborate
Institutul pentru Dialog Strategic a studiat și alte trei narațiuni complexe despre Ucraina.
Una dintre ele a prezentat un jurnalist francez care a susținut că fiul lui George Soros – o țintă obișnuită a atacurilor politice rusești și de extremă-dreapta – a achiziționat în secret un teren pentru un depozit de deșeuri toxice în Ucraina. Un medic anonim din Africa a declarat în altă narațiune că o organizație medicală caritabilă americană, Global Surgical and Medical Support Group, recolta organe de la soldați ucraineni răniți pentru transplanturi pentru ofițerii NATO.
Apoi a fost cazul unui bărbat care se numește Shahzad Nasir, al cărui profil pe X îl identifică drept jurnalist la Emirates 24/7, un post de știri în limba engleză din Dubai, deși nu are niciun titlu aparent pe site.
În noiembrie, el a afirmat că prieteni ai lui Zelenski au cumpărat două iahturi – Lucky Me și My Legacy – cu 75 de milioane de dolari. Dovezile sale, ca și cele ale lui Mohamed al-Alawi, includ fotografii ale vaselor și pretinse contracte de cumpărare.
De fapt, după cum a documentat BBC în decembrie, iahturile nu fuseseră cumpărate și au rămas de vânzare. În ciuda numeroaselor eforturi depuse de verificatorii de fapte pentru a respinge zvonul, afirmația a circulat pe scară largă.
Luna trecută, personajul Nasir a reapărut într-un alt videoclip. De data aceasta, acesta avea o nouă versiune a poveștii, susținând că achizițiile au fost anulate după ce el a dezvăluit afacerea secretă.
Ramificațiile acestor campanii sunt greu de măsurat cu precizie. Totuși, există semne că adună adepți chiar și atunci când se dovedește că sunt false.
Senatorul J.D. Vance, un republican din Ohio și un critic deschis al ajutorului acordat Ucrainei, a părut să îmbrățișeze această afirmație în decembrie, în timpul unui interviu la War Room, podcastul găzduit de Stephen Bannon, fostul consilier al fostului președinte Donald Trump.
„Există oameni care ar tăia Securitatea Socială, ar arunca bunicii noștri în sărăcie. De ce?” a întrebat Vance. „Pentru ca unul dintre miniștrii lui Zelenski să-și poată cumpăra un iaht mai mare?”
Acest lucru a provocat o mustrare publică în această lună din partea unui coleg republican, senatorul Thom Tillis din Carolina de Nord, care i-a ridiculizat pe cei care repetă acuzații nedovedite.
„Au auzit pe cineva spunând că, dacă aprobăm acest proiect de lege, vom da Kievului găleți pline cu bani și vom lăsa oligarhii să-și cumpere iahturi!”, a spus el despre criticii asistenței acordate Ucrainei, explicând ulterior că făcuse referire la comentariile lui Vance. „Mă întreb ce părere au despre asta soțiile celor aproximativ 25.000 de soldați din Ucraina care au murit? Adică, băi băieți, haideți să fim serioși!”
După cum era de așteptat, victoria lui Putin înseamnă suferința poporului
