Marea reechilibrare fiscală a lui Biden

Joe Biden/ Facebook

„Planul președintelui SUA, Joe Biden, de a revizui structura de impozite corporative învechită și devenită o frână pentru America este pe cât de îndrăzneț, pe atât de necesar. Cu prevederi care să echilibreze condițiile de concurență pentru muncitori și să pună capăt cursei mondiale până la capăt, ar putea revoluționa impozitarea la nivel mondial, în timp ce ar împiedica creșterea datoriei guvernamentale a SUA”, scrie Daron Acemoglu, pentru Project Syndicate.

<< Planurile de cheltuieli ale președintelui SUA, Joe Biden, au fost pe toate paginile și pe bună dreptate. Pachetul de ajutor al administrației și planul privind infrastructura ar putea reface statul „welfare state-ul”, îmbunătăţind plasa de securitate socială și crescând cheltuielile pentru transport, bandă largă și educație.

Dar, întrucât cheltuielile guvernului SUA vor rămâne ridicate după pandemia de COVID-19, veniturile fiscale trebuie să crească. Prin urmare, administrația Biden a propus un plan fiscal Made in America la fel de cuprinzător, care ar crește cota companiilor în veniturile fiscale.

Creșterea ratei impozitului pe profit este cea mai bună opțiune. În primul deceniu de după cel de-al doilea război mondial, impozitele pe veniturile individuale și încasările din asigurări sociale au reprezentat aproximativ 50% din veniturile fiscale federale, în timp ce impozitele pe profit au reprezentat alte 30%. Dar de atunci, prima categorie a crescut constant, ajungând la aproximativ 85% din totalul veniturilor fiscale federale, în timp ce cota corporativă a scăzut sub 10%.

Mai mult, profiturile companiilor din SUA nu au fost niciodată mai mari, în timp ce ponderea veniturilor naționale provenind din forța de muncă a scăzut de la aproximativ 66% la 58%, ceea ce indică faptul că lucrătorii au plătit o cotă din ce în ce mai mare din totalul impozitelor, chiar dacă au beneficiat de o pondere în scădere din plăcinta economică. Propria mea cercetare constată dezechilibre la fel de ridicate în ratele efective de impozitare marginală asupra muncii (mai mult de 25%) și a investițiilor de capital, cum ar fi software și echipamente (5%).

Aceste rate marginale sunt cele care ghidează deciziile de investiții corporative. Conform structurii fiscale actuale din SUA, corporațiile au stimulente mult mai puternice pentru a continua automatizarea excesivă decât pentru a angaja, instrui și plăti în mod corespunzător lucrători. Dar automatizarea nu este singura cale tehnologică deschisă afacerilor din SUA. Cu stimulente diferite, ei ar investi, în schimb, în tehnologii concepute pentru a face lucrătorii mai productivi. În concluzie, dezechilibrele profunde din actuala structură fiscală costă economia SUA nu doar din punct de vedere al ocupării forței de muncă, ci și din cel al scăderii eficienței și creșterii productive.

În timp ce proiectul de lege al administrației Trump, din 2017, a redus rata impozitului pe profit de la 35% la 21%, ponderea companiilor în veniturile totale din impozite a scăzut timp de o jumătate de secol. Multe companii au devenit parteneriate private sau corporații de tip S, care sunt scutite de impozitul pe profit. Un alt contribuitor major la această tendință au fost alocațiile pentru amortizare, care permit corporațiilor să deducă cheltuielile de investiții din venitul lor impozabil.

Promisiunea lui Biden, de a crește rata principală a impozitului pe profit de la 21% la 28%, este, prin urmare, un pas important, dar insuficient în sine. Nu va echilibra condițiile de concurență dintre capital și muncă și nici nu va opri corporațiile din SUA să se angajeze în „inversiuni fiscale” pentru a fugi în alte jurisdicții sau să a-și transfera profiturile către filiale străine. Profiturile corporative slabe au fost un factor de frunte în reducerea pe termen lung a ratelor de impozitare asupra capitalului și corporațiilor, iar multinaționalele ar avea în continuare o tolbă plină de trucuri pentru reducerea profiturilor raportate în SUA, cum ar fi tranzacțiile financiare interne pentru a-și crește obligațiile de datorie în Statele Unite și folosirea filialelor străine pentru a suprataxa sucursalele din SUA (prețuri de transfer).

Din fericire, planul Biden include un al doilea pilon pentru a aborda cu precizie această problemă: un impozit pe profit global minim.

În teorie, ideea este simplă. În mod ideal, ratele de impozitare ar fi majorate substanțial în Irlanda, Luxemburg, Elveția, Panama, Insulele Virgine Britanice și alte jurisdicții care permit corporațiilor să se sustragă de la obligațiile lor fiscale prin „arbitraj”. Dacă nu, o companie cu sediul în SUA și supusă ratei minime globale de 21% a impozitului pe profit, care-şi raportează toate profiturile în Irlanda, unde rata impozitului pe profit este de 12,5%, ar fi evaluate impozite suplimentare SUA echivalente cu 8,5% din profituri.

Desigur, politica ar fi mai complicată în practică. Jurisdicțiile cu taxe reduse au ajuns să se bazeze atât de mult pe afacerile internaționale care evită impozitele, încât au respins coordonarea. Confruntându-se cu rata minimă globală de impozitare din SUA, unii ar putea fi tentați să-și mute sediul central în astfel de țări (motiv pentru care planul fiscal Biden include, de asemenea, dispoziții pentru prevenirea fugii corporative evazive). Dacă unele dintre cele mai cunoscute paradisuri fiscale ar refuza să coopereze, orice nou cadru internațional ar eșua.

Aici intervine leadership-ul SUA. SUA au o putere fiscală incredibilă, nu doar în virtutea faptului de a fi cea mai mare economie din lume, ci și ca sediu de reglementare al industriei financiare globale. Dacă factorii de decizie din SUA conduc cu suficientă convingere, alte țări vor fi forțate să-i urmeze. Planul fiscal al lui Biden conține deja dispoziții pentru prevenirea inversărilor fiscale și include propuneri pentru limitarea deducerilor fiscale pentru multinaționalele angajate în arbitraj fiscal. SUA pot, de asemenea, să acționeze în justiție împotriva instituțiilor financiare străine implicate în fraude fiscale și inovații sistematice și pot acționa multilateral pentru a aduce o mai mare armonizare a impozitării internaționale a veniturilor companiilor.

Dacă ar fi implementată în totalitate, o rată minimă globală de impozitare a societăților ar revoluționa impozitarea internațională a capitalului. Dar nici acest lucru nu ar rezolva problemele fiscale ale Americii. Pentru a inversa reducerea nedreaptă și ineficientă a poverii impozitului pe profit, administrația Biden trebuie, de asemenea, să pună capăt indemnizațiilor de amortizare excesiv de generoase și să lărgească baza impozabilă, astfel încât companiile să nu poată evita impozitele doar prin schimbarea statutului lor juridic.

O mai mare impozitare a întreprinderilor ar trebui să fie însoțită de alte măsuri pentru a încuraja investițiile și inovarea. Pe lângă subvenționarea cercetării și dezvoltării, statul poate face mai mult pentru a contribui la creșterea ofertei de ingineri, oameni de știință și lucrători calificați bine pregătiți și pentru a facilita difuzarea cunoștințelor tehnologice.

Având condiții mai echitabile între capital și muncă, companiile pot fi făcute să dezvolte și să adopte noi tehnologii care cresc productivitatea lucrătorilor, mai degrabă decât să continue tendința de automatizare excesivă, care a modelat economia SUA în ultimele două decenii. O parte integrantă a acestui efort va fi acțiunea de a pune capăt dominanței doar a câtorva companii din sectorul tehnologic.

Un sistem fiscal mai echitabil nu ar rezolva, singur, toate problemele economice ale Americii. Dar ar fi un pas semnificativ în direcția corectă, ajutând muncitorii și economia, împiedicând totodată creșterea alarmantă a datoriei federale. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here