Atât Rosstat, cât și guvernul adaptează statisticile la dorințele „clienților” – în primul rând, ale lui Vladimir Putin cu „decretele lui mai”. The Insider a scris deja despre modul în care manipularea cifrelor permite raportarea unei reduceri a sărăciei, dar, în realitate, falsificarea statisticilor are loc în aproape toate domeniile de activitate guvernamentală. Există o mulțime de modalități de fraudă – oficialii, medicii și polițiștii din regiuni sunt forțați să introducă indicatori distorsionați, iar „sus” deja pot fi schimbate pur și simplu formulele de calcul, iar asta în mod regulat. Drept urmare, politica statului este construită pe statistici de tip „Potemkin”. The Insider oferă cinci exemple despre cum anume procedează Rosstat pentru a obține cifrele potrivite.
Mașinațiuni cu morții
În Rusia, decesele cetățenilor obișnuiți sunt înregistrate destul de precis. Ca atare, se poate spune, cu un grad ridicat de certitudine, câți ruși mor (și se nasc) în fiecare lună. Rosstat publică aceste date pe baza documentelor de la birourile de înregistrare, iar fiecare certificat de deces precizează cum a murit o persoană – pe asta se bazează statisticile de stat.
Pe baza acestor informații se evaluează eficiența programelor de combatere a anumitor cauze de deces (boli, accidente de circulație, supradoză de alcool și droguri etc.).
Cu toate acestea, în Rusia, de-a lungul anilor, s-a dezvoltat un sistem în care, în caz de necesitate, se înregistra în certificatul de deces o boală sau o cauză diferită de cea care dusese, în realitatea, la moartea persoanei.
Unul dintre principalele motive pentru astfel de acțiuni o reprezintă „Decretele de mai” ale lui Putin, din 2012. Acestea prevedeau o reducere semnificativă, până în 2018, a mortalității cauzate de tuberculoză, boli cardiovasculare și afecțiuni oncologice, precum și o scădere a numărului de decese din accidente rutiere și la nivelul sugarilor. Aceste obiective au fost atinse. De exemplu, rata mortalității cauzate de tuberculoză a început să scadă brusc – dar concomitent, numărul deceselor în rândul persoanelor cu virusul imunodeficienței umane a crescut. Nu s-a menționat nimic despre HIV în „Decretele de mai”, așa că Ministerul Sănătății continuă să pretindă că această epidemie nu există în Rusia.
În plus, după cum a arătat o investigație RBC, persoanele în vârstă care obișnuiau să moară din cauza atacului de cord, accidentului vascular cerebrale și a cancerului, după 2012, au început să se stingă pur și simplu „de bătrânețe”. De asemenea, cetățenii Rusiei au încetat brusc să se mai sinucidă. În schimb, au început să moară din cauza unor cauze externe „incerte”, potrivit unui studiu Novaia Gazeta.
„Statisticile sunt ‘desenate’, deoarece scopul nu este de a obține imaginea completă imagine a ceea ce se întâmplă, ci de a evalua modul în care lucrează oficialii locali. Așadar, după primele decrete din mai, când s-a dat directiva de reducere a mortalității cauzate de boli cardiovasculare, respondenții noștri au spus adesea că a fost indicată cauza greșită a decesului”, spune Olga Moliarenko, de la Școala Superioară de Economie a Universității Naționale de Cercetare. Moliarenko este supervizor academic al programului Administrația de stat și municipală. Timp de mulți ani, ea a făcut cercetări pe teren asupra activității organismelor municipale din Rusia și a ținut jurnale ale expedițiilor:
„Potrivit statisticilor medicale, cauza cea mai frecventă a decesului este reprezentată de afecțiunile cardiovasculare (accidente vasculare cerebrale) și oncologia. Mulți tineri mor din cauza cirozei hepatice, hepatitelor și anemiei. În ceea ce privește datele inexacte, ea a explicat că departamentul lor furniza date reale la Nijni Novgorod („nu vrem să corectăm cifrele”), dar apoi au existat cazuri în care s-a primit o dispoziție și au fost nevoiți să schimbe datele. […] De exemplu, există un plan de reducere a mortalității cauzate de afecțiunile cardiovasculare. Dacă o persoană moare din cauza unui accident vascular cerebral, dar în același timp avea diabet zaharat, cauza decesului va fi indicată ca fiind diabet zaharat. În loc de diabet zaharat poate fi astm. […] Departamentul furniza date reale, apoi a venit o dispoziție [de a raporta conform normelor]. „Moscova cere cifrele, noi le prezentăm”.
În 2020, Rusia s-a confruntat cu decese de Covid fără precedent, dar autoritățile au refuzat mult timp să admită că multe dintre măsurile luate erau ineficiente. În Rusia, mortalitatea în exces – proporția de oameni care nu ar fi murit în 2020-2022 dacă nu ar fi fost pandemia – s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari din lume. Statisticile oficiale despre coronavirus nu au putut explica majoritatea. Potrivit Mediazona, în iunie 2022, excesul de mortalitate în Rusia se ridica la aproape 1,2 milioane de oameni. The Economist oferă o estimare de 1,3 milioane de oameni pentru aprilie 2023.
„Falsificarea statisticilor în timpul unei pandemii este indisolubil legată de minciuna cu privire la cauzele decesului din anii precedenți. Dacă nu ar fi existat astfel de minciuni înainte de pandemie, nu ar fi existat un teren pregătit pentru a minți atât de ușor și natural, nesăbuit și prost în perioada Covid”, notează demograful independent Alexei Rakșa. Anterior, a lucrat la Rosstat, dar în mijlocul epidemiei a fost concediat după postările sale pe Facebook, potrivit cărora statul subestimează numărul de cazuri și decese din cauza coronavirusului.
Unul dintre cele mai evidente cazuri de falsificare este așa-numitul „raft sobianic”, când, în august 2020, 650-700 de persoane infectate au murit de coronavirus la Moscova în fiecare zi, nici o persoană mai mult. Primarul orașului, Serghei Sobianin, a „prezis” această rată a mortalității. Novaia Gazeta a relatat și despre alte cazuri similare. Pentru profesioniștii familiarizați cu statisticile, astfel de „rafturi” sau „coridoare” sunt un semn că datele sunt falsificate. „Acest lucru nu se poate face din punct de vedere statistic, epidemiologic sau din punct de vedere al bunului simț”, explică Aleksei Rakșa.
„Dacă nu sunt depistate astfel de falsificări, imaginea obiectului se îndepărtează din ce în ce mai mult de realitate, iar autoritățile au iluzia unei îmbunătățiri a situației și a controlului deplin al tuturor proceselor, deoarece, statistic, reacționează pozitiv la deciziile luate”, notează Olga Moliarenko.
Mașinațiuni cu inflația
Pentru a calcula unul dintre indicatorii cheie ai economiei – inflația (sau indicele prețurilor de consum, IPC) – Rosstat determină ce bunuri și servicii cumpără rușii cel mai des. De exemplu, poate fi vorba de făină, caramele, tocană, paste, consultație la medic, închirierea unui apartament, benzină sau servicii de utilități. Agenția măsoară apoi prețurile pentru astfel de bunuri și servicii în toate regiunile țării. Prețul fiecărui bun este înmulțit cu consumul său așteptat (adică ponderea cheltuielilor gospodăriei), apoi se adună toate aceste valori și se înregistrează suma rezultată. Inflația este diferența de la lună la lună, sau de la an la an, a sumelor primite.
Inflația este esențială pentru calculele bugetare, spune, pentru The Insider, Alexander Isakov, economist la Bloomberg Economics: „IPC afectează direct obligațiile bugetului de plată a pensiilor. Potrivit bugetului pentru 2023, Fondul Social al Rusiei va aloca pensiilor aproximativ 9,5 trilioane de ruble, iar pensiile sunt indexate anual strict peste inflație. Aceasta înseamnă că o creștere suplimentară de 1% a prețurilor în 2023 va necesita o creștere a cheltuielilor bugetare în 2024 cu aproximativ 95 de miliarde de ruble”.
În funcție de IPC, sunt indexate plățile pentru obligațiunilor de stat, Banca Centrală îl folosește în previziunile sale (de exemplu, pentru a determina rata dobânzii cheie), iar afacerile se bazează și pe inflație atunci când planifică cheltuielile.
Între timp, cifra calculată este întotdeauna mult mai mică decât inflația observată de cetățenii ruși. De exemplu, în 2022, inflația oficială era de 13,8%, în timp ce rușii, conform sondajului inFOM, o simțeau la nivelul de 17–22%. În același timp, fiecare al șaptelea rus este sigur că prețurile au crescut cu peste 30%, pe parcursul anului.
Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că cetățenii ruși observă „inflația personală”, adică modul în care propriul lor coș de consum devine mai scump – și acest coș este diferit de la caz la caz. Totuși, potrivit sondajelor comandate de Banca Centrală, 24% dintre gospodăriile din țară au suficienți bani doar pentru mâncare, iar alte 8% nici măcar nu au suficienți bani pentru mâncare. Prețul alimentelor a crescut cel mai rapid în 2021-2022, motiv pentru care pentru mulți ruși inflația s-a dovedit a fi mult mai mare decât cea oficială – în coșul lor de consum aproape că nu există alte bunuri, ale căror prețuri să nu fi crescut atât de rapid.
În total, există peste 500 de articole în lista de mărfuri pentru care se calculează IPC și se schimbă destul de des. Statul include în index bunurile și serviciile cel mai frecvent achiziționate. Pentru a determina ce și cât de des cumpără rușii (pe baza acestui fapt, achizițiilor li se vor atribui coeficienți în coș), Rosstat efectuează anchete pe scară largă – anchete în gospodării.
În același timp, coșul include mărfuri care în mod evident se scumpesc mult mai încet decât altele, iar multe dintre ele sunt cumpărate aproape o dată în viață sau niciodată. De exemplu, acolo puteți găsi un sicriu, un inel de logodnă, o călătorie în Emiratele Arabe Unite, o haină de blană, apeluri telefonice la mare distanță, taxate la minut, precum și unități flash-disk. care se ieftinesc rapid de la an la an.
În plus, se presupune că rusul mediu cheltuiește mai puțin de 2% din venitul său pentru închirierea unui apartament, astfel încât costul închirierii în IPC aproape că nu este luat în considerare. Costul vieții în locuința proprie nu este deloc luat în considerare – aceasta este una dintre marile diferențe dintre calculele lui Rosstat și serviciile statistice occidentale. „Rosstat urmărește doar cheltuielile care sunt plătite direct de consumator. Astfel, ponderea costurilor locuinței este subestimată – sunt luate în considerare doar costurile directe de închiriere. O serie de țări iau în considerare cheltuielile imputate pentru locuință – adică adaugă și costurile traiului în propriul domiciliu”, explică Alexandr Isakov. Potrivit acestuia, Rosstat derulează un experiment pe o astfel de evaluare și poate că formula de calcul a IPC din această parte evoluează.
Astfel, deși statul nu falsifică rata inflației, aceasta nu este încă pe deplin relevantă pentru o mare parte a populației țării.
Un alt truc folosit de Rosstat pentru a subestima inflația este de a urmări prețurile și cheltuielile doar în cele mai mari orașe. În fiecare regiune sunt selectate 2-4 orașe, unde instituția face măsurători de preț.
„Ignorarea cheltuielilor louitorilor din mediul rural nu este în conformitate cu recomandările internaționale < Conferința Internațională a Statisticienilor Muncii, FMI, OCDE, Eurostat, Banca Mondială – nota The Insider> și poate subestima inflația. Rosstat argumentează recurgerea la această abordare, în primul rând prin faptul că locuitorii din mediul rural, din Rusia, își fac cumpărăturile în orașe. În al doilea rând, prin faptul că extinderea zonei de acoperire ar implica o creștere semnificativă a bugetului Rosstat, pe care guvernul este puțin probabil să o aprobe”, au scris analiștii de la Centrul de Cercetare Macroeconomică al Sberbank, în 2017.
De atunci, problema nu a fost rezolvată, în ciuda propunerilor experților de a colecta prețuri din casele de marcat. „Acum, Rosstat monitorizează în mod independent majoritatea prețurilor vizitând punctele de vânzare cu amănuntul. Unele țări utilizează mai mult casele de marcat ale lanțurilor de vânzare privind vânzările, scot prețuri de pe site-uri <colectarea automată de date de pe site-uri – The Insider> sau cumpără date de la terți”, explică Alexander Isakov.
Un punct de vedere alternativ asupra inflației din Rusia este oferit de Centrul de Cercetare Romir. Sociologii chestionează lunar aproximativ 40.000 de oameni din 220 de orașe rusești. Coșul de consum întocmit de Romira cuprinde 156 de bunuri, precum si locuință și servicii comunale. Cele mai recente date publice sunt disponibile pentru noiembrie 2022. Atunci, sociologii au calculat că, în comparație cu luna noiembrie anterioară războiului, inflația era de 41%. Rosstat a calculat, de asemenea, inflația în noiembrie 2022 comparativ cu noiembrie a anului precedent – la doar 15%.
Cu toate acestea, nu a fost suficient, așa că la sfârșitul anului 2021, guvernul a introdus un alt indicator – „granița sărăciei”. E folosit pentru a calcula numărul săracilor din țară. Granița sărăciei se calculează prin costul aceluiași coș minim de consum în trimestrul IV al anului 2020, înmulțit cu inflația acumulată. Pentru regiuni, acest indicator este determinat doar o dată pe an. The Insider a calculat cât de mult diferă „granița sărăciei” și minimul pentru subzistență, determinate prin coșul alimentar și inflația alimentară. Granița sărăciei este întotdeauna sub nivelul de subzistență, iar dacă în 2022 numărul săracilor s-ar determina după vechiul mod, săracii nu ar fi socotiți ca numărând 14,3 milioane (o valoare record de scăzută), ci cel puțin 20 de milioane de oameni. Acest lucru ar fi comparabil cu situația din 2015, primul an pe care Rusia l-a petrecut sub sancțiuni care la acea vreme nu avuseseră precedent.
Mașinații cu șomajul și salariile
Vicepremierul Tatiana Golikova, responsabilă în guvern cu politica socială și piața muncii, a raportat că în ianuarie 2023 șomajul a atins un minim istoric de 3,6%, în Federația Rusă. Asta nu înseamnă deloc că totul este bine pe piața muncii din Rusia. Pentru a atinge astfel de indicatori, guvernul pur și simplu aplică din nou formula pe care o vrea.
Cifra raportată de Golikova este raportul șomerilor înregistrați și numărul total al populației apte de muncă. În consecință, pentru ca acesta să fie scăzut, este necesar ca la serviciul de ocupare a forței de muncă să se înregistreze cât mai puține persoane, iar indicatorul forței de muncă să crească. Numărul de potențiali lucrători în 2020–2021 a fost redus încet de Covid, iar în 2022–2023, războiul cu Ucraina a ucis și el bărbați în vârstă de muncă.
Și cum rămâne cu înregistrările la oficiul de muncă? Numărul este în scădere, iar asta nu numai din motivele menționate. De exemplu, autoritățile nu țin cont de persoanele care pur și simplu consideră că nu are sens să ajungă la un centru de angajare: deplasările regulate acolo costă adesea mai mult decât beneficiile. Din cauza Covid, statul le-a permis oamenilor să solicite recunoașterea de la distanță a statutului de șomer, dar totuși trebuie să viziteze centrul de ocupare a forței de muncă – mai întâi pentru a aduce documentele originale, apoi, de asemenea, de una-două ori pe lună pentru a confirma că nu a fost găsit încă un loc de muncă potrivit. Olga Moliarenko explică faptul că, în multe regiuni, pentru a fi pe bursa de muncă, trebuie să cheltuiești câteva sute de ruble cu drumul până la centrul regional. Șeful uneia dintre așezările rurale din regiunea Vologda i-a spus despre lipsa de sens a unei astfel de călătorii:
„Costă 350 de ruble până la *** [centrul districtual]. 350, înseamnă să mergi de două ori pe lună. Rezultă că se adună 1400. Mănânci. Și ceea ce li se dă șomerilor sunt 900 de ruble. Ce rost are să mergi de două ori pe lună? Aici ne merge în general rău”.
Mulți oameni trăiesc din veniturile rudelor sau ale soților și nu văd niciun motiv să se înregistreze, parțial pentru că pot găsi doar locuri de muncă prost plătite în orașul lor. Femeile care demisionează înainte de a naște și nu plănuiesc să se întoarcă la muncă nu sunt considerate șomere. Potrivit statisticilor, în 2022 au existat aproximativ 10% astfel de ruși.
Guvernul nu ia în considerare, în statisticile sale, nici angajarea cu normă parțială. Statul recunoaște o persoană ca fiind în câmpul muncii dacă lucrează cel puțin o oră pe săptămână. Prin urmare, nici în timpul crizelor, Rusia nu a înregistrat o creștere semnificativă a șomajului, deși a înregistrat o scădere a salariilor. Între timp, în 2022, au crescut în multe industrii angajarea cu fracțiune de normă și timpul de nefuncționare, în special în turism, comerț și călătorii aeriene, potrivit datelor Rosstat. Astfel, numărul lucrătorilor din industria transportului aerian, în perioadă inactivă, a crescut cu 2000%, angajații cu fracțiune de normă la inițiativa angajatorului – de 780 de ori față de 2021 (de la câteva zeci la peste 10.000 de persoane). În comerț, de cinci ori mai mulți lucrători erau inactivi în 2022 decât înainte de război. În special, acest lucru e cauzat de faptul că unele companii care au părăsit Rusia au continuat să plătească o parte din salarii angajaților – de exemplu, Inditex (mărcile Zara, Bershka, Pull & Bear și altele), McDonald’s, Carlsberg, Renault, Levi’s.
Prin acord cu angajatorul, 4,1 milioane de oameni erau angajați cu normă parțială în 2022, iar angajatorii au redus programul de lucru cu încă 187.000, fără un astfel de acord.
Profesor al Departamentului de Economia Muncii și Managementul Personalului al Universității Ruse de Economie. G.V. Plekhanov, Pavel Juravlev a declarat, pentru The Insider, că în Occident, angajații cu fracțiune de normă sunt adesea luați în considerare la determinarea ratei șomajului și se bazează și pe numărul de cereri pentru beneficii.
Mașinațiuni cu nivelul criminalității
În ianuarie 2023, procurorul general Igor Krasnov a ordonat oprirea publicării informațiilor despre infracțiuni, pe portalul specializat, crimestat.ru. Se pare că s-a încheiat istoria de aproape 10 ani a statisticilor deschise privind criminalitatea din Rusia. Aceasta este o mare pierdere pentru cercetători, dar datele publicate cu greu reflectau starea criminalității din Rusia: existau atât tăceri, cât și cifre false.
Când, în anul 2013, Procuratura Generală a început să publice informații deschise cu privire la infracțiunile înregistrate, instituția era deja conștientă de cel puțin 3 milioane de infracțiuni ascunse anual – aproximativ același număr le reprezenta pe cele înregistrate. Cercetătorii criminologi atribuie astfel de cazuri criminalității latente, iar Procuratura Generală intenționa să lupte împotriva acesteia prin colectarea sistematică a informațiilor și publicarea datelor deschise. Conform cercetătorilor practicilor de aplicare a legii în Rusia, Maria Șkliaruk și Dmitrii Skugarevskii, aceasta reprezintă 10% din totalul criminalității.
În plus, există o infracțiune latentă naturală – atunci când agențiile de aplicare a legii nu știu despre incident și, în consecință, nu îl înregistrează. De exemplu, rușii adesea nu raportează poliției înșelătoriile telefonice, care au devenit unul dintre cele mai populare tipuri de infracțiuni în ultimii cinci ani. Potrivit unui sondaj al Institutului pentru Probleme de Ocrotire a Legii, după furturi, tâlhărie, atacuri, aproximativ două treimi dintre ruși apelează la organele de drept, în timp ce în cazul fraudelor telefonice fac asta doar aproximativ 40%. Iar dacă tentativa nu reușește, doar 10% dintre victime scriu o declarație la poliție.
În Rusia, KPI-ul ofițerilor de poliție reprezintă numărul de infracțiuni înregistrate și rezolvate. Ordinul Ministerului Afacerilor Interne, în baza legii Medvedev „cu privire la poliție”, a desființat teoretic „sistemul bastonului”, dar de fapt normele au rămas totuși, deși într-o formă modificată.
În special, este evaluată negativ creșterea numărului de infracțiuni grave înregistrate, în timp ce proporția infracțiunilor pentru care învinuitul a fost rapid găsit și cauza trimisă în judecată este evaluată pozitiv. Totodată, creșterea numărului celor achitați în instanță va fi socotită ca „minus”, pentru organele de drept. Acesta este probabil motivul pentru care șansele de a obține o achitare în Rusia, calculate de Novaia Gazeta Europe, sunt de 0,15%.
În plus, efectul „sistemului bastonului” se vede în statisticile publicate de Parchetul General. Potrivit unor articole, se întâmplă ca unle infracțiuni să fie rareori săvârșite, dar totuși, de undeva, să fie înregistrată o creștere bruscă. Din punct de vedere statistic, astfel de fenomene sunt greu de explicat, dar sunt ușor de explicat prin faptul că poliției i s-au dat instrucțiuni să mărească rata de rezolvare a cazurilor corespunzătoare unui anumit articol. În special, acesta a fost cazul infracțiunilor prevăzute de art. 327 din Codul penal al Federației Ruse (falsificare de documente) și raiduri la migranți.
Pentru a reduce indicatorii negativi din raportul de lucru, este posibil să se accepte mai rar sesizări de infracțiuni, ceea ce și face poliția. Mai ales dacă e vorba de o infracțiune gravă sau dacă respectivul caz va fi greu de rezolvat. Cercetătorii practicilor de aplicare a legii din Rusia, Maria Șkliaruk și Dmitri Skugarevski, au scris despre acest lucru. În docuemntarea lor, ei au citat un procuror anonim dintr-o regiune a țării:
- „Cum poți face ca această cifră <ponderea crimelor rezolvate – The Insider> să crească sau să scadă? Deci, primul lucru este controlul intrărilor. Mergeți la poliție (oftează) – la naiba, ei bine, asta e o chestie separată – te duci la poliție, și ei îți spun acolo… În cel mai rău caz, este pur și simplu închis. Ei bine, totul este închis. (…) Ei bine, asta se aplică zonelor rurale îndepărtate. Adică ai fost jefuit pe stradă, fugi – și fugi după poliție (…) și acolo e închis. Aceasta este cea mai simplă opțiune. Contabilitatea și disciplina de înregistrare este cea mai simplă opțiune. (…) A doua varianta. Este deschis. Ar trebui să vă primească ofițerul operativ de serviciu. Dar nu este. Va veni dimineață. Sau altceva. (…) A treia variantă: sunteți o persoană insistentă, l-ați așteptat pe ofițerul operativ de serviciu. El începe să vă vorbească, începe să vă ‘aburească’ în diferite moduri (…) dar nu face nimic”.
Cu toate acestea, motivul pentru colectarea insuficientă a datelor despre infracțiuni nu se găsește doar în „bastoane” și declarații neacceptate în mod deliberat. Prin reforma din Ministerul Afacerilor Interne, care a avut loc în 2010-2011, personalul a fost redus. Dacă în 2010-2011 erau 15 polițiști de secție într-un district municipal mediu, care colectau informațiile primare, acum sunt doar trei, explică Olga Moliarenko. Prin urmare, este posibil să nu țină evidența fizică a înregistrării tuturor infracțiunilor.
În plus, poliția poate denatura și componența infracțiunilor. De exemplu, criminologul Alexei Knorre, de la Universitatea din Pennsylvania și Institutul pentru Probleme de Aplicare a Legii din Sankt Petersburg, vorbește despre această practică.
S-a constatat că acea cantitate de substanță aflată în posesia acuzaților nu era accidentală, ci părea intenționat să depășească „valoarea semnificativă” și „valoarea mare” conform terminologiei Codului Penal. Astfel, înainte de a fi prinși, traficanții de droguri și consumatorii de heroină sau hașiș aveau întotdeauna o cantitate exactă de droguri care le-ar fi permis să fie condamnați conform unei acuzații mai grave și foarte rar o cantitate care le-ar fi permis să fie acuzați conform unei infracțiuni mai ușoare.
Din punct de vedere statistic, o asemenea repartizare a greutății drogurilor confiscate este puțin probabilă, așa că nu se poate exclude ca drogurile să fi fost aruncate în cârca inculpaților – în realitate sau pe hârtie – la greutatea „necesară”. „Nu cunosc încă o explicație clară, care să nu fie legată de corupția din poliție, de ce heroina confiscată de la consumatorii de droguri conține mult mai des mase de 2,5-3 grame și mult mai rar mase de 2-2,5 grame. Tot ceea ce depășește 2,5 grame se încadrează la infracțiune mai gravă”, a comentat Knorre despre studiu.
Atunci când infracțiunile nu sunt înregistrate sau sunt înregistrate selectiv, imaginea privind situația criminalități în țară este denaturată. Acest lucru obligă statul să ia decizii greșite cu privire la gestionarea agențiilor de aplicare a legii, împiedică poliția să evalueze în mod adecvat situația penală din oraș sau regiune și îi face pe cetățeni mai neprotejați și mai neîncrezători.
