MEDUZA | Cum a schimbat războiul soarta „celui mai ambițios” proiect cultural al Rusiei

Sursa: TASS

<< Casa Culturii (CC) GES-2 a fost deschisă pe promenada Bolotnaia, din Moscova, în urmă cu cinci luni. Acesta este un proiect al unuia dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Rusia, Leonid Mihelson. Inițial, de program fusese responsabilă Tereza Mavica, un curator bine cunoscut din Italia, iar influentul arhitect Renzo Piano a condus reconstrucția clădirii care datează din 1907. În decembrie 2021, după șapte ani de lucrări de restaurare, Casa Culturii a fost în sfârșit deschisă. Înainte de deschidere, i-a fost arătată lui Putin. GES-2 a devenit instantaneu centrul vieții culturale din capitala rusă, dar pe 24 februarie totul s-a schimbat. Angajații (de la curatori la manageri) sunt concediați, instituția nu mai poate interacționa cu Occidentul, iar filosofia sa este incompatibilă cu realitatea. La cererea Meduza, Ksenia Korobeinikova, critic de artă și autoare a canalului de Telegram, ku-ku, spune ce se va întâmpla cu GES-2.

Tereza a fost sufletul

Istoria proiectului a început în 2007, când omul de afaceri rus, Leonid Mihelson, și curatorul italian, Tereza Mavika, au venit cu un fond V-A-C, pentru a sprijini artiștii ruși. S-a deschis în 2009 și a evoluat în GES-2. După deschiderea cu pompă, din 4 decembrie 2021, la care au concertat Zemfira și Mumiy Troll, la Casa de Cultură a fost lansat primul proiect – o refilmare (în sensul literal) a legendarei serii din anii 1990, Santa Barbara, sub conducerea artistului islandez Ragnar Kjartansson. În același timp, avea propria sa expoziție „La Moscova! La Moscova! La Moscova!”, cu participarea unor artiști din diferite țări.

Totodată, la GES-2 a fost lansat un program public cu o mare varietate de evenimente: de la cursuri de dans modern și ateliere cu artiști, până la prelegeri filosofice și o prezentare de modă. Au fost deschise ateliere, mastere, un cinema, o sală de concerte, o bibliotecă, un patinoar și o zonă de catering (o brutărie, un bar, o cantină, o cafenea și un restaurant gourmet).

Alexandra Hazina, fostă șefă a departamentului educațional la GES-2, consideră că în instituție a lucrat o „echipă intelectuală”, care „a elaborat proiecte profunde” și „a produs rezultate originale”: „Important este ca impulsul să vină mereu de jos, nu de sus. Puterea GES-2 constă în această energie puternică și idei care apar prind dialog. Acest lucru ne-a permis să descoperim nume noi și să ne implementăm planurile într-un mod non-standard.

Din ziua deschiderii, au apărut cozi la GES-2, inclusiv critici ai publicațiilor europene, reprezentanți ai comunității artistice globale și celebrități. Majoritatea au fost încântați – dacă nu de program, atunci de arhitectură și infrastructură. Totul părea să meargă chiar mai bine decât fusese planificat. Însă pe 28 decembrie 2021, conducerea Casei de Cultură a anunțat, pe neașteptate, plecarea Teresei Mavika din funcția de director al Fundației V-A-C. Și chiar de la CC.

Într-un comentariu pentru Meduza, Fundația V-A-C a afirmat că curatorul a părăsit postul „de comun acord” cu Mihelson. În plus, înainte de demitere, Mavika reușise să planifice programul CC pe cel puțin doi ani înainte. Și chiar și după 24 februarie, ea rămâne în consiliul de administrație al CC și continuă să lucreze pe site-ul V-A-C Zattere din Veneția. „Aceasta este decizia lor comună și echilibrată [a lui Mavika și Mihelson], pentru care s-au pregătit de câțiva ani, realizând nevoia viitoare de a consolida programul la Veneția”, a transmis fundația (ceea ce înseamnă că Mavika va înceta să lucreze la Moscova și se va concentra pe proiectul său de la Veneția).

De asemenea, Mavika a continuat să lucreze cu Mihelson în calitate de consilier pe proiecte internaționale; ea supraveghează, de asemenea, parteneriate pe termen lung, cum ar fi cele cu Fundația Chanel și Festivalul de la Salzburg.

Sursa Meduza de la fundație a sugerat că plecarea lui Mavika s-a datorat faptului că ea nu a putut „să-și scaleze ideile” inventate în V-A-C la spațiul gigantic al GES-2. Cu toate acestea, versiunea cu pricina pare neconvingătoare: Mavika a fost întotdeauna percepută, în comunitatea artistică, drept un vizionar și un curator care poate lucra cu semnificații mari în locații de orice scară: cel puțin în spațiul Zattere sau MMOMA de pe Petrovka, cel puțin la Pavilionul Rusiei de la Bienala de Arhitectură de la Veneția.

Tereza Mavika a refuzat să comenteze „în circumstanțele actuale”. O sursă apropiată ei a mai subliniat, într-o conversație cu Meduza, că trecerea lui Mavika într-o nouă funcție nu trebuie luată ca o despărțire de fond: „Este ridicol, având în vedere că a venit și a programat proiectul până la sfârșitul anului. V-A-C este Tereza. Ea încă vine [la Moscova] și participă în multe feluri. Dar accentul [la GES-2] este acum mai mult pe management, care ajută la realizarea ideilor (…)”.

Același interlocutor al Meduza a adăugat că plecarea lui Mavika se poate explica prin oboseala acumulată în mulții ani în care a condus proiectul GES-2 și a supravegheat cea mai dificilă lansare a acestuia, precum și prin problemele de sănătate.

Unul dintre foștii curatori ai Casei Culturii, Ekaterina Krupennikova, care a părăsit GES-2 după 24 februarie, a spus că plecarea lui Mavika a fost un șoc pentru echipă. „Tereza a fost sufletul fundației [V-A-C] încă de la înființare. Eu, printre alții, am venit să lucrez în V-A-C cu ea, dar am plecat de la Casei Culturii fără ea”, a spus Krupennikova, pentru Meduza.

Un alt nivel de flexibilitate

Autorii canalelor Telegram despre cultură au dat de înțeles că Mavika nu a părăsit fondul din proprie voință. Avea propria ei părere despre orice și, de multe ori, era în contradicție cu viziunea lui Mihelson, care nu numai că a finanțat casa de cultură, dar aproba personal și, dacă era necesar, schimba concepte-cheie. Mavika a văzut GES-2 ca o instituție mai iubitoare de libertate, în timp ce Mihelson l-a văzut ca pe ceva mai neutru. Pentru ea, a fost un instrument de schimbare a mediului muzeal din Rusia, iar pentru el a fost o modalitate de a introduce societatea în cultura modernă.

Cu câteva zile înainte de deschiderea oficială a GES-2, care a avut loc pe 4 decembrie 2021, la fața locului a avut loc un eveniment privat – special pentru Vladimir Putin și primarul Moscovei, Serghei Sobianin. După aceea, în comunitatea artistică au existat zvonuri că Putin criticase proiectul lui Mihelson și îi spusese într-o conversație personală cu el că „nu a înțeles multe” (o sursă Meduza de la Kremlin nu confirmă acest lucru). În conformitate cu această versiune, omul de afaceri ar fi decis să o scoată pe Mavika din GES-2 și să-l retrogradeze în fundație. În acest fel, se presupunea că demonstra că părerea președintelui a fost ascultată și s-au luat măsuri.

O persoană apropiată lui Mihelson a declarat, pentru Meduza, că nu se convenise în prealabil cu omul de afaceri cu privire la expoziția care va deschide Casa Culturii. El, potrivit sursei, știa despre planuri în mod „aproximativ și dintr-o prezentare veche de cel puțin un an”. „[În fundație] s-a considerat că era normal să se aprobe bugetul, în detaliu, cu fondatorul, iar conținutul proiectelor în termeni generali. Mihelson a fost ofensat când nu a fost informat deloc [despre conținutul expoziției]. A decis să arate că nu este un proprietar cu numele și că este important pentru el ceea ce se întâmplă în Casa Culturii – și el este responsabil pentru asta. Probabil, din această cauză, poziția lui Mavika s-a schimbat”, a spus un cunoscut al omului de afaceri.

Șeful GES-2, după plecarea lui Mavika, a fost ex-directorul general adjunct pentru probleme administrative, Artem Bondarevski, un jurist din zona educației, care înainte de a lucra la V-A-C nu avusese legătură cu cultura. Cu Mavika, el „a lucrat timp de doi ani, pe multe probleme, de la operațional la software”, a descris el situația, în fond.

„Artem este un avocat plăcut și profesionist”, afirmă, pentru Meduza, un bărbat care îl cunoaște de mulți ani pe Bondarevski. „Continuă să lucreze în specialitatea sa chiar și ca director [al Casei de Cultură]. Încearcă să se implice în toate, dar nu se știe cât va dura. Gândirea juridică și limbajul sunt diferite de cele culturale. În plus, în comparație cu Mavika, are un nivel diferit de flexibilitate. Nu are o discuție în contradictoriu cu Mihelson, ci una funcțională. Artem este bun în chestiuni organizatorice. A obținut spontan o funcție și a fost forțat să facă față unor sarcini traumatizante și dificile. A devenit pe nedrept un țap ispășitor. Nu este un mediu confortabil pentru el, nu se bucură de situație.”

Mihelson l-a promovat adjunct pentru că, pe parcursul a cinci ani, s-a convins de fiabilitatea și abilitățile sale, spun sursele Meduza. La început, Bondarevski nu a fost într-adevăr mulțumit de noua poziție și nu a înțeles ce să facă în acest loc, spun ei, dar două luni mai târziu s-a obișnuit și a ales o „politică delicată” care se potrivea majorității „atât de sus, cât și de jos”. Bondarevski nu a comentat.

Dacă până în decembrie 2021 ideile și deciziile fundamentale fuseseră la Mavika, din ianuarie Mihelson (pe care, așa cum a spus unul dintre curatorii care au vorbit cu Meduza, „nu mai era nimeni să-l rețină”) a început să participe activ la activitățile GES- 2.

Partea operațională a rămas la Bondarevski; partea artistică încă este la fostul director de artă al Fundației V-A-C, Francesco Manacorda, și la curatorul șef Ekaterina Ciucialina; dar partea de design implica pe toată lumea. Inclusiv pe directorul de dezvoltare, Victoria Mihelson, fiica omului de afaceri, după care a numit fondul.

Fostul curator Ekaterina Krupennikova este sigură că sub pretextul că „arta ar trebui să fie pe înțelesul tuturor”, conducerea GES-2 a introdus pur și simplu cenzura. „Fără dialog cu Mavika, viziunea conservatoare a lui Leonid Viktorovici [Mihelson] s-a consolidat treptat și a început să absoarbă tot ceea ce era avangardist, important, relevant, care fusese conceput programatic și structural”, explică ea. „A fost începutul sfârșitului, care a venit brusc după 24 februarie. Poți închide ochii la multe lucruri atunci când situația este pașnică. Dar când mor oameni [în Ucraina], când totul este șocant și traumatizant, nu poți să nu te gândești la modul în care proprietarul și sursele sale de venit afectează conținutul.”

Nu o platformă pentru acțiuni politice

La începutul lunii februarie, la GES-2 a fost planificat un atelier numit „Oerizontala vece”, unde curatorul de teatru Olga Tarakanova urma să vorbească despre putere în contextul istoric rusesc, folosind exemplul Novgorod Vece. Cu o zi înainte de eveniment, conceptul evenimentului s-a schimbat: s-a dovedit că proiectul va fi dedicat, printre altele, evenimentelor politice de actualitate. GES-2 a anulat evenimentul, după care Tarakanova a acuzat instituția de autocenzură.

Fundația a explicat, pentru Meduza, că atelierul anunțat de Tarakanova face parte din programul sezonului Santa Barbara și trebuia să fie un comentariu la una dintre lucrările expoziției, Scene din cultura occidentală. Tema și scenariul fuseseră aprobate în prealabil de curatorul programului, Varvara Ganiceva.

„În mai puțin de o zi, autorul invitat [Tarakanova] a decis să schimbe tema și subiectul întâlnirii, în ciuda înregistrării deja închise (peste 80 de persoane) și a anunțului lansat inițial. În acest sens, curatorul programului, Varvara Ganiceva, a decis să-l anuleze”, susține fundația. Potrivit V-A-C, modificările propuse „au depășit subiectul programului public al sezonului” și au mutat discuția la nivel politic, lucru care „nu a îndeplinit așteptările celor înscriși”. „GES-2 este un spațiu cultural, nu o platformă pentru acțiuni politice”, au spus interlocutorii Meduza.

(…)

Absența poziției este și ea o poziție

Cu toate acestea, GES-2 a comentat declanșarea „operațiunii speciale” din Ucraina, dar sec – și în așa fel încât să nu se certe cu autoritățile: „GES-2 este o instituție culturală creată de oameni. Cu toții avem emoții și sentimente puternice acum. În circumstanțele actuale, toată munca noastră vizează evitarea înstrăinării, sprijinirea locuitorilor orașului, vizitatorilor și angajaților. Casa de Cultură va continua să organizeze evenimente care pot fi organizate.”

Această abordare nu a fost pe placul unor membri ai echipei, artiști și al lui Ragnar Kjartansson (acesta și-a încheiat înainte de termen proiectele de la Moscova). O altă persoană cheie a plecat și ea – directorul artistic V-A-C, Francesco Manacorda. El a anunțat că „actualele evoluții i-au schimbat semnificativ condițiile de muncă și personale” și că „nu va putea continua treaba cu aceeași dăruire cu care s-ar fi putut mândri”. Decizia a venit „cu mare dificultate și regret”.

Manacorda fusese respectat în echipă, nu a fost ușoară despărțirea de el. Și deși mai mulți angajați au recunoscut, pentru Meduza, că „a început să-și piardă independența” după plecarea lui Mavika, Manacorda a rămas totuși o figură importantă pentru GES-2. În același timp, curatorul din Occident nu le-a spus niciodată colegilor ruși cum ar trebui să lucreze și în ce direcție să se miște.

După plecarea lui Francesco Manacorda, personalul s-a schimbat și el: Varvara Ganiceva, Ekaterina Krupennikova, Ekaterina Porutcik, Nikita Rasskazov, Evgheni Uhmîlin, Alexandra Hazina, precum și mediatorul Daniil Dvinskih au părăsit centrul de recreere. În același timp, cei mai mulți dintre ei, așa cum spun ei înșiși, urmau să renunțe chiar înainte de deschiderea GES-2.

Fiecare are motivele lui pentru a pleca. Pe unul „a început să-l deranjeze amestecul lui Mihelson în politica instituției”: „După deschiderea unei platforme mari, s-au intensificat controalele, procedurile de aprobare a conținutului, a trebuit să comunic constant cu avocații, este greu”. Un altul obosise fizic după o lansare problematică. Unul a ajuns la burn out după cinci ani de muncă, pe când altul a decis să părăsească Rusia.

Unul dintre cei plecați a spus, pentru Meduza, că nu vrea să lucreze într-o instituție internațională fără străini, precum Mavika și Manakorda, și fără dialog cu colegii occidentali. Altul nu a fost mulțumit de opacitatea luării deciziilor în echipă: „Nu era clar cine [ce decizii] ia — Leonid Viktorovici [Mihelson], Victoria [Mihelson], Tereza [Mavika], Francesco [Manacorda], consiliul de administrație, șefii de departamente — și nici modul în care acestea ne afectează activitățile. Uneori se schimba radical”.

Cel puțin două dintre persoanele de mai sus au demisionat din cauza poziției neexprimate de către GES-2 cu privire la evenimentele din Ucraina. În ceea ce-l priveşte pe mediatorul Daniil Dvinskih, contractul nu i-a fost prelungit pentru că „a comis un act de vandalism”, scriind un slogan antirăzboi pe zidul CC.

Unii dintre curatorii rămași au spus, pentru Meduza, că în condițiile cenzurii de stat, casa de cultură nu se poate pronunța cu fermitate împotriva acțiunilor Rusiei. Dar există și cei care susțin că activitățile GES-2 ar fi trebuit restrânse, în semn de protest. (…)

„Lipsa unei poziții este și ea o poziție”, comentează Ekaterina Krupennikova. Poate fi echivalată cu poziția statului. Este tragicomic să ceri o poziție de la un șef al Novatek (Mihelson este președintele consiliului de administrație al acestei companii – n. Meduza). Dar, până la urmă, putea fi exprimat măcar un punct de vedere uman, durerea. Astăzi, după părerea mea, munca la CC nu are sens. Aceasta este o instituție din alte vremuri, [ar fi putut exista] acum 15 ani, sau mai înainte”.

„Am început simțind că lucrăm la cel mai progresist, ca spirit, proiect din Rusia”, spune unul dintre curatorii care a părăsit compania, într-un interviu pentru Meduza. „Și am sfârșit în punctul în care conservatorismul și precauția câștigă (…)”.

Poziția oficială a GES-2 cu privire la evenimentele din Ucraina (a fost prezentată, pentru Meduza, de către fundație) este următoarea: CC este „un teritoriu neutru și apolitic în care nu sunt posibile declarații emoționante și necugetate ”. „În special” acele afirmații care ar trebui, în mod logic, să fie urmate de încetarea lucrului. GES-2 se poziționează ca un proiect nu numai al lui Mihelson și al echipei, ci și al „cetățenilor cu opinii diferite”, prin urmare, conform logicii lor, este incorect să se exprime o poziție.

În ciuda dezacordului unor experți cu această poziție, casa de cultură nu a rămas fără curatori – două duzini de oameni continuă să lucreze acolo. Mulți dintre aceștia doresc să coopereze cu GES-2, în ciuda situației dificile în care se afla instituția. Ei enumeră următoarele motive: lucrează la un „proiect unic”, care nu are echivalent în Rusia, o „echipă puternică”, locația centrului cultural în sine este chiar în centrul Moscovei, salariul este mai mare decât cel de pe piață (de la 70.000 la 500.000 de ruble pe lună, în funcție de poziție), bugete de proiect practic nelimitate.

(…)

Nikita Rasskazov. Rasskazov a demisionat pe 25 februarie pentru că „nu putea reprezenta o instituție care tace și recurge la presiuni administrative asupra artiștilor și angajaților”.

Rasskazov consideră că GES-2 nu a reușit să păstreze caracterul orizontal al activității fundației și al valorilor acestuia. (…)

Cu toate acestea, interesul publicului moscovit pentru GES-2 este în creștere. Potrivit reprezentanților Casei de Cultură, dacă în 4 decembrie veneau în medie 1350 de oameni pe zi, de exemplu, pe 7 martie au fost 1700 de oameni, iar pe 9 aprilie 2442. Uneori nu poți sta la o cafea, în weekend, mai ales după ce Mihelson a ordonat o reducere de 50% la întregul meniu – pentru a „sprijini vizitatorii în vremuri dificile”.

Cinema „Udarnik”

În aprilie, au existat zvonuri că unul dintre oficialii de rang înalt a devenit interesat de viitorul GES-2, iar Mihelson însuși ar fi intenționat să scape de dificilul proiect. Această discuție a început cu o postare pe canalul de Telegram al jurnalistei Ksenia Sobceak:

  • Leonid Mihelson arevun număr foarte mare de întâlniri cu administrația prezidențială pentru a-i fi luată clădirea GES-2, la care a construit mulți ani. Este aceeași clădire de pe promenada Bolotnaia, în fața căreia a fost instalată sculptura Bolșaia Glina nr. 4. Achiziția centralei electrice a costat 2,78 miliarde de ruble, alte opt miliarde de ruble, conform contractului de investiții, urmau să fie investite. Ulterior, suma a crescut la 10 miliarde, dar numai Mihelson știe câți bani au fost de fapt cheltuiți.
  • Dorința lui Mihelson este destul de explicabilă, din cauza situației geopolitice actuale, acolo nu există expoziții internaționale și nu sunt așteptate unele. Dar el este presat activ să organizeze diferite tipuri de acțiuni patriotice în casa de cultură, în special, concertul lui Gazmanov. Pentru Leonid Viktorovici nu este deloc ușor să cadă sub sancțiuni suplimentare, dar se pare că nici Gazmanov nu vrea.

De asemenea, unul dintre curatorii care a demisionat nu exclude ca Mihelson să se gândească la vânzarea Casei Culturii, întrucât instituția ar putea deveni un „activ toxic pentru el”.

Cu toate acestea, Meduza nu a reușit să găsească nicio dovadă că negocierile privind vânzarea GES-2 sunt în desfășurare și nici informații despre omul de afaceri cu care ar putea să discute această tranzacție. În plus, de la începutul lunii decembrie, în comunitatea artistică s-a discutat că Mihelson plănuiește să continue dezvoltarea insulei Bolotnaia, unde se află HPP-2; aceste conversații nu au încetat nici după 24 februarie.

Potrivit sursei Meduza de la biroul de arhitectură APEX, care dezvoltă un nou proiect, Mihelson plănuiește să atașeze la CC spațiul cinematografului Udarnik. Până de curând, fusese înregistrat la omul de afaceri Șalva Breus, iar acolo urma să deschidă un muzeu de artă modernă. Sursa Meduza de la Departamentul Patrimoniului Cultural din Moscova a confirmat că V-A-C intenționează să achiziționeze situl și că fundația va participa la o licitație deschisă, în vară. Potrivit unei surse din APEX, dacă înțelegerea va fi finalizată, noul spațiu va fi prezentat după 2025; el va fi folosit la „activităţi educative şi de agrement”.

Fundația Mihelson a transmis că „nu este în măsură să comenteze” viitorul cinematografului Udarnik, întrucât V-A-C „își implementează programele, momentan, exclusiv în spațiul centrului cultural GES-2”.

În ceea ce privește interacțiunile lui Mihelson cu Kremlinul, surse din Administrația Prezidențială (AP) au confirmat, pentru Meduza, că omul de afaceri continuă să comunice cu oficialii „pe probleme legate de Casa Culturii” și că o face „la fel de strâns ca înainte de lansarea acesteia”.

Oficialii instituțiilor din capitală și federale, spun interlocutorii, au sugerat într-adevăr ca GES-2 să organizeze unele evenimente culturale, dar mai probabil nu este vorba despre spectacolele cântărețului Oleg Gazmanov (despre care scrisese Ksenia Sobceak în postarea ei de rezonanță), ci despre „concerte și premieri” – precum cele care au loc în parcul Gorki. Încă nu s-au ajuns la acorduri în acest sens.

Interlocutorii Meduza din Administrația Prezidențială notează că nu au cunoștință de planuri de a vinde sau transfera de la Leonid Mihelson către vreo instituție. De asemenea, ei subliniază că GES-2, după ce a pierdut oportunitatea de a interacționa cu Occidentul, se poate reorienta către țările asiatice.

În ce direcție va merge casa de cultură în noile condiții, nu este evident. Expozițiile asamblate din lucrări gata făcute contrazic filosofia Casei Culturii, iar a face artă în Rusia, unde este interzis prin lege să reacționezi la situația din Ucraina, este problematic. Domeniul culturii moderne din țară este fragmentat: unii sunt suspendați de la muncă, alții sunt paralizați de catastrofala situație politică și sunt în apatie, iar alții au fugit în străinătate.

În același timp, GES-2 rămâne singura instituție din Moscova asociată cu arta contemporană, care continuă să funcționeze după 24 februarie.

Următorul proiect expozițional din Casa Culturii este programat pentru vară. Nu se știe nimic despre el, dar sursele Meduza spun că se va concentra asupra colecțiilor private și artiștilor ruși pe care V-A-C îi susține încă din prima zi. >>

„Trebuie să cumpărăm totul”. Soldații ruși, trimiși să lupte fără echipamentele necesare, în războiul din Ucraina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here