„Orașele ucrainene bombardate și cadavrele copiilor nu sunt arătate la televiziunea rusă. Tinerii curajoși din Rusia care protestează împotriva războiului sunt bătuți și arestați, în timp ce majoritatea oamenilor tac – nu există proteste în masă, nici greve. Mă doare să văd că mulți dintre concetățenii mei susțin războiul împotriva Ucrainei: și-au pus Z-ul în ferestre și pe mașini”, scrie într-un editorial din The Guardian Mihail Șișkin, unul dintre cei mai apreciați scriitori ruși ai momentului.
<< Televiziunea rusă arată acum în mod repetat un interviu cu celebrul actor Serghei Bodrov, o figură adulată în Rusia. „În timpul unui război nu se poate vorbi rău despre propria persoană”, spune el. „Chiar dacă greșeste. Chiar dacă țara ta greșește în timpul războiului, n-ar trebui s-o vorbești de rău pentru asta.” Și chiar asta fac oamenii, sunt dispuși să-i susțină pe „ai lor”, chiar dacă împușcă ucraineni.
Lumea modernă este separată de majoritatea rușilor printr-o revoluție, cea mai importantă a omenirii: trecerea de la supremația conștiinței colective la prioritatea individului. Oamenii s-au identificat cu tribul de mii de ani și au fost complet dependenți de liderul haitei – șeful, hanul sau țarul. Abia în ultimele câteva secole a început să apară o ordine socială umană fundamental diferită, una în care individul este liber. Înainte de-a putea fi scris celebrul text care începe cu cuvintele „Noi, oamenii”, a trebuit să apară o nouă umanitate și să fie conștientă de demnitatea sa umană.
Această diferență uriașă de civilizație nu a fost încă depășită. Aceasta este drama patriei mele: un număr mic dintre compatrioții mei sunt pregătiți pentru a trăi într-o societate democratică, dar majoritatea covârșitoare încă se înclină în fața puterii și acceptă acest mod patrimonial de viață.
Dacă de-a lungul generațiilor toți cei care gândesc singuri vor fi rași, singurele calități care vor prevala vor fi tăcerea și satisfacția față de autorități. Dar îi poți învinovăți pe acești oameni dacă aceasta ar fi singura lor strategie de supraviețuire? Unde ajung azi cei care nu tac? Ei merg la închisoare. Sau trebuie să emigreze înainte de-a fi prea târziu.
Două încercări de-a introduce o ordine socială democratică în Rusia au eșuat deja. Prima democrație rusă, din 1917, a durat doar câteva luni. A doua, în anii 1990, a durat câțiva ani cu mare dificultate. De fiecare dată când țara mea încearcă să construiască o societate democratică prin stabilirea de alegeri, un parlament și o republică, se trezește într-un imperiu totalitar.
O dictatură și un dictator nasc o populație de sclavi sau o populație de sclavi naște o dictatură și un dictator? Găina și oul. Cum poate fi rupt acest cerc vicios? Cum poate începe o nouă Rusie?
Germania lui Hitler și-a găsit calea de ieșire din cercul vicios al dictaturii. Germanii au învățat multe despre cum să se confrunte cu trecutul și să se împace cu vinovăția și au fost capabili să construiască o societate orientată spre democrație. Cu toate acestea, renașterea națiunii lor a fost bazată pe o înfrângere militară totală, zdrobitoare. Rusia are și ea nevoie de o astfel de oră zero. Un nou început democratic în Rusia este imposibil fără a plăti un preț și a recunoaște vinovăția națională.
Nu a existat destalinizare în Rusia și nu au existat procese de la Nüremberg pentru Partidul Comunist. Acum, soarta Rusiei depinde de de-putinizare. Așa cum populației germane „ignorante” i-au fost arătate lagărele de concentrare în 1945, tot așa și rușilor „ignoranți” trebuie să li se arate orașele ucrainene distruse și cadavrele copiilor. Noi, rușii, trebuie să ne recunoaștem deschis și curajos vinovăția și să cerem iertare.
Scriitorul german Georg Büchner a scris acest lucru într-o scrisoare către mireasa lui în 1834: „Ce este ceea ce se află în noi și minte, ucide și fură?” Doar această întrebare poate accelera cea mai importantă revoluție a omenirii la ruși: conștientizarea că responsabilitatea nu revine superiorilor tăi, ci ție.
Nici NATO, nici ucrainenii nu pot de-putiniza Rusia. Noi, rușii, trebuie să ne curățăm singuri țara. Pot oamenii mei s-o facă? După război, lumea va ajuta Ucraina să se reconstruiască. Dar Rusia va fi economic în ruine. Prăbușirea imperiului va continua în plină forță. Alte popoare și regiuni îi vor urma pe ceceni spre independență. Federația Rusă se va dezintegra. Dar forța centrifugă a popoarelor și regiunilor din ultimul imperiu al lumii poate fi purificatoare și poate reabilita, precum poate fi și distructivă. Conștiința rusă trebuie să învețe să accepte că pot exista mai multe state cu limba rusă ca limbă de stat. Imperiul trebuie îndepărtat din minți și suflete ca o tumoare malignă. Numai atunci noile state pot iniția reforme.
Dar se poate stabili o democrație fără o masă critică de cetățeni, fără o societate civilă matură? „Frumoasa Rusie a viitorului” (acesta este motto-ul lui Alexei Navalnîi) ar trebui să înceapă cu alegeri libere. Dar cine le va îndeplini și după ce reguli? Aceleași zeci de mii de profesori îngroziți care au tras sforile la alegerile putiniene din țară? Și putem fi siguri că în alegerile rusești cu adevărat libere „trădătorul național” din opoziția democratică va câștiga, și nu „patriotul” care a luptat împotriva „fasciștilor ucraineni”? O populație care speră într-un țar binevoitor nu poate fi transformată într-o oră în una de alegători responsabili. Și cine va implementa reformele democratice? Oficialilor care au fost acuzați de corupție și criminalitate sub regimul Putin nu trebuie să li se permită să construiască un nou stat. Și toți sunt viciați.
Lumea cere un „Nüremberg rusesc”. Dar cine în Rusia va organiza aceste proceduri legale? Cine va face această mare reevaluare a trecutului? Cine va descoperi crimele și-i va pedepsi pe vinovați? Infractorii înșiși? Se poate înlătura și înlocui Putin, dar cum se pot înlocui brusc milioane de oficiali corupți, ofițeri de poliție mercenari și judecători conformiști?
O renaștere lungă și dureroasă este singura cale de urmat pentru Rusia. Și toate aceste sancțiuni, sărăcia și excluderea internațională nu vor fi cel mai rău lucru pe care-l vom întâlni pe parcurs. Va fi mai groaznic dacă nu va exista o renaștere interioară pentru poporul rus. Putin este un simptom, nu boala.>>
