Prima civilizație urbană din istoria omenirii, Sumerul, ar putea avea o poveste de început mult diferită de cea predată până acum în manuale. Geologul român Liviu Giosan, cercetător la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și la Institutul Oceanografic Woods Hole din SUA, împreună cu arheologul american Reed Goodman, a lansat o teorie surprinzătoare: mareele și formarea deltelor Tigrului și Eufratului ar fi motorul real al urbanizării sumeriene.
Mareele – „irigatorii” care au creat orașele
Conform studiului publicat în revista PLOS One, acum circa 7.000 de ani, mareele pătrundeau adânc în canalele fluviale ale Mesopotamiei, udând terenurile fără ca oamenii să fie nevoiți să construiască sisteme complexe de irigații. Acest proces natural a permis dezvoltarea unei agriculturi stabile, bazată pe curmali și alte culturi, oferind baza de hrană pentru primele așezări urbane – Uruk, Ur sau Eridu.
Când însă deltele au colmatat nordul Golfului Persic, iar mareele au dispărut, locuitorii au fost forțați să creeze rețele uriașe de canale și diguri. Acest efort colectiv a dus la apariția structurilor sociale și politice complexe, a orașelor-stat și, în cele din urmă, la nașterea civilizației urbane.
Miturile sumeriene, oglinda naturii
Autorii merg mai departe și sugerează că marile mituri ale Sumerului sunt de fapt ecouri ale acestor transformări naturale:
• Mitul potopului, preluat ulterior în Biblie, ar fi o amintire a inundațiilor provocate de blocarea Golfului.
• Zeul Enki, stăpânul apelor, ar reflecta amestecul dintre apele dulci și cele sărate.
• Cultul lunii, legat de zeul Nanna, ar fi apărut din observarea ciclurilor mareelor, oferind primele metode de măsurare a timpului.
O contribuție românească la istoria lumii
Prin această teorie, Giosan și Goodman pun accentul pe schimbările aduse de climă în geografia Mesopotamiei ca factor decisiv al urbanizării. Pentru România, studiul este o victorie științifică importantă, confirmând rolul Universității Babeș-Bolyai ca actor de important în cercetarea internațională.
