Până la sfârșitul lunii iunie 2026, companiile ucrainene din domeniul apărării semnaseră cel puțin 47 de acorduri pentru proiecte comune cu parteneri europeni, potrivit calculelor realizate de The Insider. Integrarea este rezultatul programului Build with Ukraine, lansat de Kiev în 2025, care urmărește înființarea unor întreprinderi din industria de apărare în Europa, cu participare ucraineană.
Programul oferă Ucrainei acces la finanțare și la capacități de producție, în timp ce Europa obține posibilitatea de a-și testa armele pe câmpul de luptă, integrând totodată inovațiile ucrainene dezvoltate în condiții reale de război. Pentru Kiev, acest aranjament oferă și o protecție suplimentară industriei sale de apărare: este puțin probabil ca Moscova să își asume riscul de a lovi instalații de producție aflate pe teritoriul unor state membre NATO.
Ascensiunea fără precedent a complexului militar-industrial al Ucrainei
Ucraina își redefinește rapid relația cu Europa, afirmându-se ca un partener legitim în industria de apărare datorită unei rețele tot mai extinse de acorduri de coproducție și proiecte comune de inovare.
La începutul invaziei pe scară largă, declanșată de Rusia, baza industrială de apărare a Ucrainei era încă în mare parte construită pe structurile de producție moștenite din perioada sovietică și nu era pregătită să susțină un conflict prelungit și de mare intensitate. Producătorii interni puteau repara și moderniza platformele militare existente, însă nu dispuneau de capacitatea necesară pentru a fabrica, în cantități suficiente, sistemele avansate cerute de câmpul de luptă modern. În consecință, Ucraina s-a bazat inițial într-o mare măsură pe ajutorul militar occidental pentru a înlocui pierderile și a-și menține capacitatea de luptă.
În ultimii doi ani, însă, această relație s-a transformat treptat dintr-una axată pe transferul de echipamente într-una bazată tot mai mult pe cooperare industrială, schimb de tehnologii și coproducție cu parteneri europeni și, într-o măsură mai mică, nord-americani.
Puțini observatori ar fi putut anticipa o asemenea transformare. În doar patru ani, capacitatea de producție a sectorului ucrainean de apărare a crescut, potrivit datelor disponibile, cu aproximativ 4.900%, de la 1 miliard de dolari la 55 de miliarde de dolari. În același timp, numărul companiilor specializate în tehnologii de apărare a înregistrat o creștere remarcabilă, de aproximativ 12.400%, de la doar 10–12 firme la un număr estimat de 1.500, cu ritmuri de creștere chiar mai ridicate în cazul companiilor active în segmente specifice, precum cel al vehiculelor aeriene fără pilot (UAV/drone).
Dincolo de cifre, complexul militar-industrial al Ucrainei s-a transformat și din punct de vedere structural, evoluând dintr-un sector moștenit din perioada sovietică, controlat în mare măsură de stat și puternic birocratizat, într-un ecosistem hibrid, mai descentralizat, dinamic și capabil să inoveze într-un ritm accelerat. Acesta reunește mari conglomerate din industria de apărare, startup-uri de mici dimensiuni și numeroase companii aflate între aceste două extreme.
O asemenea transformare, realizată în condițiile extrem de dificile ale unei invazii de amploare, a permis sectorului să își extindă producția internă de diverse capabilități militare, să dezvolte tehnologii de apărare unice și să creeze centre de inovare bazate pe un flux continuu de feedback din partea unităților de pe front. Acest mecanism permite proiectarea, testarea și îmbunătățirea continuă a noilor echipamente și sisteme în condiții reale de luptă.
Ca urmare, Ucraina a dobândit un avantaj relativ în materie de inovare în anumite domenii în care viteza de adaptare și feedbackul operațional sunt mai importante decât volumul de producție. Acest lucru este cel mai evident în cazul dronelor FPV (First-Person View), al vehiculelor terestre fără pilot, al software-ului pentru managementul câmpului de luptă, al sistemelor de război electronic și al tehnologiilor antidronă. În schimb, industria de apărare a Rusiei, mai centralizată și organizată pe o structură integrată pe verticală, s-a confruntat în general cu dificultăți în a reproduce același nivel de flexibilitate și rapiditate, deși și aceasta s-a adaptat și și-a îmbunătățit performanțele în ultimii doi ani, reducând parțial decalajul față de Ucraina.
Această transformare a adus totodată industriei ucrainene de apărare mai multe conexiuni internaționale, permițându-i să privească dincolo de contextul războiului aflat în desfășurare și să adopte o viziune pe termen lung, mai structurată și mai sustenabilă.
Beneficiile cooperării internaționale
În acest context, deși modelul danez a atras o atenție considerabilă prin direcționarea finanțării externe către producția de armament din Ucraina, inițiativa Kievului „Build with Ukraine” (BWU) reprezintă o abordare complementară și din ce în ce mai ambițioasă.
Programul danez, lansat în 2024, se bazează pe investițiile directe ale statelor partenere în industria ucraineană de apărare. În schimb, BWU urmărește înființarea de facilități comune de producție, centre de fabricație și parteneriate de cercetare-dezvoltare în întreaga Europă, permițând companiilor ucrainene să își extindă producția, să atragă investiții străine și să se integreze în baza industrială și de apărare europeană.
În loc să relocheze integral producția în afara țării, modelul BWU este construit în jurul unor societăți mixte (joint ventures) și al unor acorduri de producție sub licență, bazate pe înțelegeri interguvernamentale. Conform acestui model, o parte din producția de echipamente de apărare ucrainene realizată în străinătate este destinată forțelor armate ale Ucrainei, iar restul este fie achiziționat de statul partener, fie autorizat pentru export.
Astfel, inițiativa BWU răspunde atât necesităților impuse de război, cât și obiectivului de a transforma industria ucraineană de apărare într-un furnizor mai competitiv pe piața europeană și internațională a echipamentelor militare.
În primul rând, și cel mai evident, acest model le-ar permite companiilor ucrainene să producă în facilități sigure, aflate în afara razei de acțiune a rachetelor și dronelor rusești. Acest lucru ar crea capacități suplimentare de producție, susținute de surse stabile de energie și de o infrastructură industrială modernă, asigurând mai multe echipamente pentru satisfacerea nevoilor armatei ucrainene.
În al doilea rând, acordurile bilaterale cu statele partenere ar oferi întreprinderilor ucrainene din domeniul apărării acces la resurse financiare de care au mare nevoie, compensând insuficiența fondurilor guvernului ucrainean. Până în prezent, această lipsă de finanțare a împiedicat sectorul să valorifice pe deplin excedentul semnificativ al capacităților sale de producție.
Acest aspect este cu atât mai important cu cât Ucraina se confruntă cu necesități record de finanțare a apărării pentru anul 2026, cheltuielile estimate ridicându-se la 158,2 miliarde de dolari, cu aproximativ 20% mai mult decât în anul precedent.
În al treilea rând, producția realizată în străinătate poate deveni o cale de export pentru echipamentele de apărare ucrainene, lucru care în prezent este foarte dificil – dacă nu chiar imposibil – din cauza unui proces birocratic lent și complicat, precum și a controalelor stricte asupra exporturilor impuse de condițiile războiului. De mult timp, companiile ucrainene din industria de apărare solicită o politică de export mai simplă, mai clară și mai permisivă, pentru a putea valorifica oportunitățile tot mai numeroase de pe piață, a-și consolida activitatea și a reinvesti o parte din venituri în extinderea producției.
Inițiativa Build with Ukraine (BWU) reprezintă răspunsul guvernului la aceste solicitări și completează alte politici, precum regimul special Defence City, conceput pentru a accelera dezvoltarea producției interne de apărare prin condiții fiscale și de reglementare favorabile.
În al patrulea rând, coproducția în străinătate poate facilita integrarea mai profundă a companiilor ucrainene în ecosistemul european al industriei de apărare. Astfel, acestea vor avea acces la procese și tehnologii moderne de producție, își vor putea diversifica lanțurile de aprovizionare și vor parcurge mai ușor procesele de certificare necesare pentru Uniunea Europeană și NATO.
Din perspectiva Kievului, programul reprezintă o cale de a asigura sustenabilitatea pe termen lung, competitivitatea și integrarea internațională a industriei sale de apărare, fără ca statul ucrainean să renunțe la dreptul de a exercita control și supraveghere politică asupra acestui sector.
La rândul lor, statele partenere obțin beneficii importante din aceste acorduri. Cooperarea cu firmele ucrainene le oferă acces la tehnologii testate în luptă și la conceptele operaționale asociate acestora, precum și la cicluri rapide de inovare, care aduc un suflu nou într-un sector de producție tradițional, adesea conservator și lent.
Companiile ucrainene și-au demonstrat capacitatea excepțională de a perfecționa rapid proiectele, în special în domeniul platformelor robotizate, al războiului electronic, al software-ului pentru managementul câmpului de luptă și al sistemelor antidronă. Producătorii europeni au astfel posibilitatea să participe la aceste procese de inovare și să beneficieze de expertiza unor ingineri, tehnicieni și specialiști ucraineni în domeniul apărării, recunoscuți pentru nivelul lor ridicat de pregătire.
În aceste condiții, Build with Ukraine are potențialul de a deveni un model avantajos pentru toate părțile implicate, depășind schema tradițională donator–beneficiar. În acest model, partenerii occidentali contribuie cu capital și capacități industriale, iar în schimb obțin acces la tehnologii validate pe câmpul de luptă, la procese rapide de inovare și la expertiza unică acumulată de industria ucraineană în timpul războiului.
Cum se integrează Ucraina în industria europeană de apărare
După un debut relativ lent, programul pare să fi căpătat un impuls considerabil în ultimele săptămâni. Potrivit statisticilor compilate de autorul analizei, până la sfârșitul lunii iunie existau aproape patru duzini de acorduri privind producția de echipamente de apărare, încheiate cu participarea a cel puțin 21 de state partenere din Europa și America de Nord.
Germania reprezintă, de una singură, mai mult de o cincime din totalul acordurilor, devenind astfel cel mai important partener al Ucrainei în domeniul coproducției. Cooperarea dintre Kiev și Berlin se extinde de la drone FPV și sisteme autonome până la tehnologii antidronă (counter-UAS), sisteme de aviație și proiecte legate de rachete, reflectând rolul tot mai important al Germaniei atât ca centru industrial, cât și ca pol tehnologic pentru integrarea industriei ucrainene de apărare.
Republica Cehă și Finlanda ocupă locul al doilea, cu câte patru acorduri fiecare (8,5%), în timp ce Regatul Unit, Danemarca și Spania au fiecare câte trei acorduri de producție comună (6,4%). Alte state ale căror industrii de apărare au încheiat parteneriate de tip joint venture cu Ucraina includ Franța, Norvegia, Polonia, Statele Unite și Canada.
Împreună, aceste date sugerează că „Build with Ukraine” a evoluat de la o serie de inițiative bilaterale într-un efort diplomatic și industrial mai amplu, care ar putea genera beneficii semnificative atât pentru Kiev, cât și pentru statele partenere.
Amploarea și domeniile vizate de aceste proiecte evidențiază, de asemenea, principalele direcții strategice ale cooperării. Peste două treimi dintre acordurile identificate se concentrează pe sisteme fără pilot și autonome, incluzând vehicule aeriene, terestre și navale fără echipaj, muniții de tip loitering (muniții rătăcitoare) și tehnologii de combatere a dronelor.
Printre exemplele notabile se numără multiplele proiecte de tip joint venture ale companiei Quantum Systems cu firme ucrainene în Germania, producția în Regatul Unit a dronelor de recunoaștere Shark și PD-2 de către Ukrspecsystems într-o facilitate în valoare de 200 de milioane de lire sterline, producția în Portugalia a unor nave ucrainene fără pilot, parteneriatele finlandezo-ucrainene privind UAV-uri și roboți tereștri, precum și proiectele comune cu companii din România, Danemarca și statele baltice axate pe fabricarea mai multor tipuri de drone.
Acest lucru reflectă atât avantajul comparativ al Ucrainei în domeniul tehnologiilor dronelor, aflate într-o evoluție rapidă, cât și conștientizarea tot mai accentuată în Europa că operațiunile militare viitoare vor depinde într-o măsură tot mai mare de sisteme autonome scalabile, de războiul electronic și de muniții eficiente din punct de vedere al costurilor.
Alte domenii de capabilități vizate de acordurile de producție comună includ fabricarea de artilerie și vehicule blindate, iar pe măsură ce aceste parteneriate se maturizează, o atenție sporită va fi acordată unor sisteme strategice precum rachetele de croazieră și cele balistice.
O altă evoluție importantă este accentul paralel pus pe cercetare și dezvoltare în comun. Deși extinderea producției de drone și a altor echipamente militare necesare urgent rămâne prioritatea principală, companiile ucrainene și europene analizează deja tehnologii de generație următoare.
Printre proiectele recente se numără cooperarea dintre Hensoldt și Fire Point pentru sistemul ucrainean de apărare antirachetă balistică Freya, colaborarea dintre MBDA și Luch Design Bureau privind racheta de croazieră antinavă Neptune-2, precum și parteneriatul dintre Airbus și dezvoltatorul ucrainean de drone SkyFall pentru integrarea interceptoarelor ucrainene de drone de mare viteză în arhitecturi avansate de comandă și control.
Alte inițiative se vor concentra pe dezvoltarea capetelor de ghidare pentru rachete, a sistemelor de propulsie și a tehnologiilor conexe. Programe precum BRAVE Germany și celelalte inițiative naționale din cadrul rețelei BRAVE ilustrează accentul tot mai mare pus pe inovarea în domeniul apărării și pe dezvoltarea colaborativă a tehnologiilor. Acestea oferă scheme comune de finanțare pentru startup-uri ucrainene și europene promițătoare, precum și hackathoane și oportunități de creare de rețele menite să stimuleze colaborări de lungă durată în domeniul tehnologiilor de apărare.
Pentru conducerea de la Kiev, aceste inițiative au și rolul de a demonstra Uniunii Europene și aliaților occidentali că Ucraina nu este doar un beneficiar al sprijinului militar, ci și un contributor activ la viitorul ecosistem european de inovare în domeniul apărării.
Din punct de vedere financiar, coproducția se bazează pe un mozaic de resurse care reflectă atât urgența cerințelor impuse de război, cât și interesele strategice europene. Finanțarea are două surse principale: contribuțiile naționale ale statelor partenere, gestionate de obicei de Ministerul Apărării sau de alte instituții administrative naționale, și fondurile Uniunii Europene reunite prin diverse mecanisme. În anumite situații, aceste resurse pot fi suplimentate cu profiturile excepționale obținute din activele rusești înghețate, care au fost deja utilizate pentru sprijinirea necesităților militare ale Ucrainei.
În același timp, companiile occidentale de top și, în unele cazuri, companiile ucrainene sunt așteptate să contribuie cu o parte din capitalul necesar pentru demararea proiectelor comune. În acest context, rolul Uniunii Europene a devenit tot mai important pentru depășirea deficitelor bugetare și pentru stimularea unei cooperări mai ample pe termen lung.
Ucraina poate participa acum la proiecte de cercetare și dezvoltare finanțate de UE prin intermediul Fondului European de Apărare (European Defence Fund – EDF) și poate beneficia de finanțare prin Instrumentul de Sprijin pentru Ucraina (Ukraine Support Instrument – USI), în cadrul Programului European pentru Industria de Apărare (European Defence Industry Programme – EDIP). Acest program alocă 300 de milioane de euro pentru perioada 2026–2027, destinate în mod specific consolidării capacităților de apărare ale Ucrainei și integrării companiilor sale în lanțurile europene de aprovizionare.
Aceste instrumente se adaugă resurselor distribuite prin mecanismul de împrumut Security Action for Europe (SAFE), care permite companiilor ucrainene să participe în calitate de contractori sau subcontractori la proiecte de apărare ce implică cel puțin un stat membru al Uniunii Europene. Mecanismul SAFE a fost deja activat pentru mai multe inițiative comune de producție în domeniul apărării în Polonia, România și Grecia.
Obstacole birocratice, financiare și organizaționale
În pofida acestor evoluții promițătoare, implementarea și extinderea programului Build With Ukraine continuă să reprezinte o provocare.
În ciuda unor actualizări și modificări importante realizate de autoritățile ucrainene, controalele stricte asupra exporturilor de echipamente militare – introduse inițial pentru a prioritiza aprovizionarea internă în contextul invaziei ruse – limitează în prezent potențialul deplin al coproducției și al vânzărilor internaționale realizate prin societăți mixte. Prin urmare, sunt necesare reforme suplimentare, precum și aplicarea eficientă a noilor reglementări.
Accesul la capital reprezintă o altă constrângere, în special pentru companiile ucrainene mai mici care doresc să își extindă producția în străinătate. Deși instrumente ale UE precum SAFE, EDIP și EDF oferă surse importante de sprijin, asigurarea accesului la investiții pe termen lung rămâne dificilă. Acordarea de credite de către guvernele statelor partenere poate varia în funcție de ciclurile politice, în timp ce costurile ridicate de pornire pot limita ritmul extinderii – sau pot duce la abandonarea completă a unui proiect atunci când cea mai mare parte a poverii financiare revine actorilor privați.
Aspectele de reglementare și de guvernanță reprezintă o provocare suplimentară. Companiile ucrainene trebuie să respecte un ansamblu complex de standarde naționale, internaționale și NATO privind certificarea, controlul calității și procedurile de securitate a informațiilor, precum și legislațiile naționale referitoare la controlul exporturilor.
Aceste reglementări, precum și diferențele dintre cadrele juridice ucrainene și cele ale statelor străine, pot complica înființarea unor societăți mixte și pot deveni o povară administrativă semnificativă, în special pentru întreprinderile mai mici, care dispun de capacități interne limitate de audit și de expertiză juridică. Recentul acord bilateral cu Finlanda privind dezvoltarea unui cadru comun pentru asigurarea calității echipamentelor de apărare este promițător și ar putea deveni un model pentru inițiative similare cu alți parteneri.
În general, întârzierile de natură reglementară sunt destul de frecvente, după cum demonstrează cazul Danemarcei, unde autoritățile au fost nevoite să abroge anumite reglementări interne privind protecția mediului și construcțiile pentru a autoriza înființarea unei facilități de producție de combustibil și componente pentru rachete realizate în cooperare cu compania ucraineană Fire Point.
Natura fragmentată a achizițiilor europene în domeniul apărării continuă, de asemenea, să favorizeze campionii industriali naționali, limitând potențial oportunitățile unei integrări mai largi a companiilor ucrainene chiar și după ce o societate mixtă își începe activitatea. Această situație poate conduce, de asemenea, la proiecte izolate și la pierderea avantajelor economiilor de scară.
În plus, provocările juridice legate de integritate și supraveghere, inclusiv investigațiile privind posibile cazuri de corupție în cadrul unor companii ucrainene din industria de apărare, pot afecta voința politică a partenerilor și pot întârzia implementarea proiectelor. Prin urmare, mecanismele eficiente de verificare (due diligence) vor deveni tot mai importante pe măsură ce cooperarea se aprofundează.
Capitalul uman și protecția tehnologiilor reprezintă alte domenii potențiale de tensiune. Extinderea producției transfrontaliere va necesita o mobilitate mai mare pentru ingineri, tehnicieni și specialiști din industria de apărare, iar cooperarea dintre entități publice și private care funcționează în cadre juridice diferite va trebui facilitată.
În mod critic, companiile ucrainene care deschid unități de producție în străinătate se confruntă cu riscul pierderii unor ingineri, tehnicieni și specialiști ucraineni calificați, atrași de companiile europene care dispun de finanțări mai consistente și de condiții de muncă mai avantajoase.
La fel de important, companiile ucrainene rămân preocupate de protejarea proprietății intelectuale și de păstrarea avantajelor competitive pe care le-au dezvoltat prin inovațiile realizate în condiții de război. Proiectele comune de succes și inițiativele de colaborare multinațională depind de acorduri transparente și clar definite, care să țină cont de toți acești factori.
În această etapă, inițiativa Build With Ukraine a câștigat cu siguranță teren și promite să ofere un sprijin esențial sectorului ucrainean de apărare aflat în creștere, oferindu-i vizibilitate internațională și contribuind în același timp la extinderea producției de echipamente militare indispensabile pentru apărarea națională.
De asemenea, inițiativa devine treptat un cadru pentru integrarea Ucrainei în baza tehnologică și industrială europeană de apărare, prin combinarea producției comune, a investițiilor, a transferului de tehnologie și a cercetării și dezvoltării colaborative.
Totuși, succesul său depinde de eliminarea unor bariere structurale existente în mai multe domenii și la diferite niveluri, atât în interiorul Ucrainei, cât și în statele partenere.
