Există motive bune pentru optimism în ceea ce privește lupta Ucrainei pentru libertate, scrie Kurt Volker, într-o analiză CEPA.
<< În Philadelphia, pe 4 iulie 1776, americanii și-au declarat independența față de Marea Britanie. Doar 18 luni mai târziu, generalul George Washington, conducând o armată continentală destul de dezorganizată, trecea printr-o iarnă grea la Valley Forge, în timp ce forțele britanice ocupau Philadelphia și New York. Lucrurile păreau sumbre.
Acum știm că Washington a fost un general genial, că poporul american a avut o hotărâre de fier de a lupta pentru libertate și că, cu ajutorul unei puteri străine – Franța – cele 13 colonii au învins și au stabilit cu adevărat Statele Unite ale Americii. Dar în iarna anilor 1777-1778, nimeni nu putea ști asta. A fost nevoie de un efort enorm de voință, persistență și claritate morală în fața incertitudinii. Și de un pic de ajutor din afară.
Fără îndoială, la vremea respectivă, au fost mulți sceptici și „generali de fotoliu” care pur și simplu presupuneau că americanii vor fi învinși de forța copleșitoare și de resursele superioare ale Imperiului Britanic. Dar americanii au refuzat să renunțe. În cele din urmă, înfrângerea zdrobitoare a Marii Britanii a rezultat din linii lungi de aprovizionare, hotărâre americană și ajutor străin.
Ziua Independenței Ucrainei este pe 24 august, și pentru al doilea an consecutiv, aceasta a fost sărbătorită sub presiunea unei invazii ruse cu adevărată amploare. După 18 luni de lupte brutale, multe părți din Ucraina de est și de sud sunt încă ocupate, iar o altă iarnă grea se apropie. Totuși, Rusia are linii de aprovizionare lungi, iar ucrainenii au o hotărâre de fier și ajutor din afară. Sună cunoscut?
Anul acesta, sărbătorirea independenței Ucrainei a avut loc într-un context de înmulțire a comentariilor, în Occident, care susțin că contraofensiva Ucrainei este un eșec, că Ucraina a luat decizii tactice și strategice proaste, că Occidentul însuși nu poate continua să sprijine Ucraina, militar și financiar, la același nivel ca până acum, că Ucraina nu-și poate recupera întregul teritoriu pierdut și că trebuie să înceapă să negocieze cu Rusia.
Ucrainenilor li se spune să privească realitatea și, în esență, să renunțe.
I-ar fi dat aceiași comentatori aceleași sfaturi și lui George Washington, în 1777? Posibil. Și ar fi fost la fel de greșite. Asemenea pesimism subestimează fundamental argumentul moral, hotărârea totală a oamenilor care își apără viețile și libertatea și importanța pe care o au toți oamenii liberi în reușita lor.
Ucrainenii nu sunt mai dispuși să renunțe decât erau americanii în 1777-1778. Deci, de unde vine apelul la Ucraina să negocieze? Vine de la cei concentrați pe dorința de a stabiliza relațiile cu Rusia, indiferent de situație. Acest lucru denigrează atât poporul ucrainean, cât și cauza libertății pentru care luptă. Unii occidentali pot simți că au luxul de a renunța la teritoriile Ucrainei împreună cu oamenii și libertatea ei. Ucrainenii nu au acest lux.
În toate acestea se ascunde faptul că, în contradicție cu narativul scepticilor, contraofensiva Ucrainei înregistrează cu adevărat progrese. Ucrainenii au slăbit și epuizat metodic forțele ruse, provocând până la 300.000 de victime, inclusiv 120.000 de morți. Au lovit în mod semnificativ lanțurile logistice rusești de aprovizionare. Au adus războiul în casele rușilor din Moscova și au lansat atacuri complexe cu drone asupra bazelor aeriene militare, forțelor navale și transporturilor maritime.
Ruşii nu au realizat câştiguri teritoriale de la distrugerea şi ocupaţia temporară a orașului Bahmut, în timp ce forţele ucrainene au menţinut presiunea pe întreaga linie de front, forţând Rusia să se apere în multiple zone, şi au pătruns în prima linie a zonelor puternic minate în sud, în apropierea localităţii Robotine. Acest lucru deschide calea pentru întreruperea liniilor de aprovizionare ale Rusiei către Crimeea şi provinciile Herson şi Zaporojie.
În Rusia, am asistat la o revoltă serioasă, asasinarea liderului revoltei, orchestrată de regim, când avionul său a fost doborât în apropiere de Moscova, fuga a un milion de tineri ruşi pentru a evita recrutarea militară, creşterea nerăbdării în regiunile non-ruseşti, şi altele. În timp ce Ucraina avansează pas cu pas, Rusia se dezintegrează.
Oricine se aştepta ca aceastaă contraofensivă a Ucrainei să realizeze câştiguri teritoriale rapide şi semnificative şi-a plasat aşteptările în locul greşit. Spre deosebire de ruşi, ucrainenii se preocupă de protejarea vieţilor soldaţilor lor şi procedează cu atenţie, tactică şi răbdare. Desigur, puteau merge mai repede dacă ar fi avut deja în dotare tancuri M1A1 Abrams, aeronave F-16 şi artilerie pe distanţe lungi ATACMs, dar aceste echipamente nu au ajuns încă pe câmpul de luptă din cauza deciziilor lente ale Occidentului. Cu toate acestea, Ucraina avansează.
Nimeni, astăzi, nu poate şti cu certitudine rezultatul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Poate că Ucraina va cădea. Poate că Rusia se va reface după ce s-a dezintegrat. Dar Ucraina are motive şi voinţă pentru a lupta, în timp ce ruşii nu au. Ucraina beneficiază de un ajutor semnificativ din afară, în timp ce ruşii au doar Iranul. Ucraina are o cauză morală, în timp ce ruşii nu au așa ceva.
Oricine ar fi pariat împotriva lui George Washington în 1777-1778 ar fi pierdut. Oricine pariază împotriva Ucrainei în 2023-2024 ar trebui să se pregătească pentru acelaşi rezultat. >>
