Naționaliștii în privinţa vaccinului nu sunt imuni

Sursa: Pixabay

„Eșecul țărilor bogate de a-şi asuma conducerea unui răspuns global coordonat la pandemie a fost considerat un eșec moral. Dar acum, că răspândirea continuă a virusului în alte zone produce noi variante, se dovedeşte a fi și un eșec practic”, scrie Daron Acemoglu, pentru Project Syndicate.

<< Deși campaniile de vaccinare în masă iau avânt în Occident, sfârșitul pandemiei COVID-19 încă nu este nici măcar vizibil. Pentru acest lucru, Statele Unite și alte țări bogate nu au pe cine învinovăţi decât pe ele însele.

A fost clar, cel puțin de la începutul verii lui 2020, că, chiar și cu vaccinuri eficiente în mână, COVID-19 nu va fi oprit până când populațiile de pretutindeni nu vor obține imunitatea de turmă – acel prag la care ponderea persoanelor încă susceptibile la infecție este atât de mică încât nu se mai pune problema răspândirii. Nu este suficient ca o țară să ajungă ea însăşi în acest punct. Atâta timp cât virusul încă mai circulă în alte părți ale lumii, vor continua să apară mutații aleatorii. Unele se vor dovedi dezavantajoase pentru virus, dar altele îl vor face și mai contagios sau letal.

Din nou, știm deja acest lucru. Încă din decembrie, au fost identificate trei tulpini extrem de infecțioase ale virusului SARS-CoV-2. Cu o rată de transmisie semnificativ mai mare (și potențial o rată de fatalitate mai mare), varianta britanică, B.1.1.7, se răspândește deja rapid, în SUA și Europa. Varianta sud-africană, B.1.351, poate fi și mai contagioasă. Iar tulpina braziliană, P.1, ar putea fi cea mai periculoasă dintre toate.

Apariția de noi variante înseamnă că, chiar și atunci când Regatul Unit va atinge imunitatea de turmă (ceea ce pare probabil, la rata actuală de vaccinare), britanicii încă nu vor ieși la lumină. Cu excepția cazului în care Marea Britanie se izolează complet de restul lumii (ceea ce este, în esență, imposibil); cei care călătoresc în afara țării vor aduce înapoi noi variante, iar unele dintre acestea ar putea fi capabile să ocolească protecția oferită de vaccinurile actuale.

P.1 este deosebit de îngrijorătoare. A apărut în Manaus, care până în octombrie anul trecut înregistrase o rată de infecție de aproape 80%, peste pragul de 60-70% pe care oamenii de știință îl consideră suficient pentru atingerea imunitatăţii de turmă împotriva COVID-19. Dar, deoarece mai multe infecții permit mai multe mutații, a fi trecut de pragul imunităţii de turmă s-ar putea să nu fie suficient. Într-adevăr, apariția P.1, care a lovit orașul cu un alt val de infecții, implică faptul că imunitatea împotriva virusului inițial nu a oferit imunitate împotriva noii variante.

E drept, oamenii de știință ar trebui să poată reprograma vaccinurile pentru a fi eficiente împotriva noilor variante, odată ce au fost identificate; acesta este unul dintre avantajele tehnologiei ARNm, care stău la baza vaccinurilor Moderna și Pfizer-BioNTech. Dar această flexibilitate este o palidă consolare după ce o variantă intră într-o țară și forțează viața economică și socială să revină într-o stare de blocare. Odată ce acest lucru se întâmplă, întreaga populație trebuie să stea din nou la coadă pentru injecţii de rapel.

Acest scenariu poate fi evitat dacă restul lumii se vaccinează rapid, oprind răspândirea virusului și, astfel, oportunitățile sale de a dobândi noi mutații. Dar vaccinarea la nivel mondial pare imposibilă în acest moment, deoarece nu sunt disponibile suficiente doze în lumea în curs de dezvoltare. Dacă am fi reușit să furnizăm cele două miliarde de doze căutate de programul COVAX al Organizației Mondiale a Sănătății, ar fi fost încă extrem de dificil să se realizeze o vaccinare pe scară largă în zonele îndepărtate din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, din cauza lipsei infrastructurii elementare de sănătate și a rețelelor de transport.

Ar trebui să mai avem o şansă cu noul vaccin într-o singură doză, de la Johnson & Johnson, care nu are nevoie de logistica lanțului de aprovizionare la rece, necesară vaccinurilor ARNm. În mod tragic, totuși, naționalismul în materie de vaccin încă reprezintă un obstacol. Odată cu lansarea vaccinurilor chinezești și rusești, vom putea produce suficiente vaccinuri pentru a aproviziona întreaga lume. Ceea ce ne lipsește, însă, este cooperarea internațională.

Coordonarea administrării globale a vaccinurilor este crucială pentru a pune capăt pandemiei. De exemplu, este logic să se administreze cele mai eficiente vaccinuri în zonele în care virusul se răspândește cel mai repede. O complicație suplimentară este aceea că există, în prezent, date fiabile limitate despre vaccinurile chineze. Este posibil să fie nevoie să ne mulţumim cu posibilitatea ca acestea să fie mai puțin eficiente decât altele și ca virusul să poată avea o șansă mai mare de a continua să se răspândească și să sufere mutaţii în populațiile care au fost vaccinate cu astfel de seruri.

În ciuda precarității situației, guvernele occidentale și lobby-urile de afaceri sunt ocupate să vină cu idei proaste în loc de încerca să furnizeze mai multe vaccinuri lumii în curs de dezvoltare. Cea mai proastă dintre acestea, analizată acum atât în ​​SUA, cât și în Uniunea Europeană, este propunerea de a introduce „pașaportul de vaccin” care să le permită celor care au fost vaccinați să călătorească la nivel internațional.

Acum, există un argument bun pentru „acreditarea” persoanelor vaccinate în a folosi spațiile interioare aglomerate, încurajând astfel absorbția vaccinului. Dar, cu accentul său unic pe deschiderea călătoriilor globale, un pașaport de vaccin este o idee teribilă pentru o lume în care virusul se răspândește și încă suferă mutaţii ca urmare a eșecului nostru de a vaccina pe toată lumea. Pașapoartele de vaccin nu oferă protecție împotriva noilor variante precum P.1. E nevoie doar un om de afaceri bogat sau de un turist cu pașaport de vaccin și o nouă variantă pentru a declanșa o epidemie într-o țară care credea că a atins imunitatea de turmă.

Aceste probleme se vor înmulți până când vom începe tratarea pandemiei ca pe o criză globală. Într-o lume lipsită de cooperare internațională, o țară care reușește să-şi vaccineze cea mai mare parte a populației are o singură apărare: să abandoneze principiile de bază ale globalizării. Varianta minimală ar fi ca toți pasagerii internaționali să fie obligați să intre în carantină timp de două săptămâni, în locuri atent monitorizate, indiferent dacă sunt cetățeni sau nu străini și dacă au fost vaccinați împotriva variantelor cunoscute.

Chiar și această măsură de bază ar reprezenta un uriaș pas înapoi de la globalizare. Dar dacă țările occidentale continuă să se concentreze exclusiv pe vaccinarea propriilor populații, ignorând în același timp nevoia de coordonare globală, atunci ar trebui să se pregătească pentru un viitor fără călătorii internaționale neîngrădite. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here