<< Marea Britanie nu a fost singura țară din G7 care s-a ales cu un nou prim-ministru în ultima săptămână. La 22 octombrie, Giorgia Meloni a depus jurământul de șef al celui mai de dreapta guvern al Italiei de după cel de-al doilea război mondial. S-a mișcat repede. La mai puțin de o lună după ce ai partidul său, Frații Italiei, au obținut mai multe locuri decât orice alt partid, la alegerile generale, doamna Meloni a intrat cu pași mari în Palatul Quirinal, o fostă reședință opulentă a papilor, pentru ceremonia de depunere a jurământului. Ea a alcătuit cu îndemânare un guvern de coaliție care pare că poate să dureze mai mult decât sunt obișnuiți să vadă italienii, iar în prezent și britanicii. Liberalii nu vor aplauda. Mulți au oroare de opoziția partidului ei față de avort și uniunea între gay (deși ea a promis că nu va schimba status quo-ul în niciunul dintre cele două cazuri) și de atitudinea ei neprimitoare față de imigrația ilegală. Cu toate acestea, ea oferă trei consolări principale >>.
- O analiză The Economist
<< Pare să aibă o poziție solidă față de Ucraina. Vede în Vladimir Putin prădătorul care este, nu apărătorul valorilor tradiționale pe care unii din zona de dreapta și-l imaginează că este. A făcut tot posibilul, în primul său discurs în calitate de prim-ministru, ținut în parlament, pentru a sublinia sprijinul Italiei pentru Ucraina „nu numai pentru că nu putem accepta… încălcarea integrității teritoriale a unei națiuni suverane, ci pentru că este cea mai bună modalitate de a ne apăra și interesele noastre naționale”. Desigur, partenerii ei de coaliție, Matteo Salvini de la Liga Nordului și Silvio Berlusconi de la Forza Italia, au istoricul lor de a-i intra în grații dlui Putin. Dar atât de dominant este partidul ei în cadrul coaliției, încât le va fi greu să o schimbe asupra acestei chestiuni esențiale. De asemenea, datorită predecesorului ei, Mario Draghi, Italia a făcut o treabă bună în diversificarea aprovizionării cu energie. Dacă vine o iarnă rece, anul acesta sau anul viitor, iar dl Putin încearcă să facă Europa să înghețe, pentru a o determina să-și anuleze sprijinul pentru Ucraina, pare puțin probabil ca Italia să se dovedească a fi o verigă slabă.
Mulți văzuseră în doamna Meloni o versiune feminină a premierului Ungariei, Viktor Orban, care este constant în conflict cu Uniunea Europeană pe tema corupției și a tendințelor autocratice ale regimului său. Dar ea nu pare să tânjească după o luptă cu Bruxelles-ul. Ca ministru de externe l-a ales pe Antonio Tajani, fost președinte al Parlamentului European. Pare probabil că se va ține (cu o mică modificare) de planurile de reformă economică convenite între dl Draghi și UE – care vin la pachet cu 200 de miliarde de euro de la UE, bani care urmează a fi plătiți în tranșe, pe măsură ce reformele progresează. Piețele par să vadă la fel lucrurile. Diferența dintre obligațiunile guvernamentale italiene și germane este aproape exact cea care fusese chiar înainte ca dl Draghi să demisioneze, în iulie.
Opțiunea doamnei Meloni pentru ministrul de finanțe a fost atent analizată. Își dorise un tip de bancher central respectat; și nu a reușit să obțină unul, ceea ce este descurajator. Dar rezultatul tot a fost unul rezonabil; noul ministru este Giancarlo Giorgetti, șeful adjunct al Ligii domnului Salvini. Deși Liga este încă privită ca un partid eurosceptic, dl Giorgetti provine din aripa sa pro-business. Într-adevăr, instalarea domnului Giorgetti s-ar putea dovedi chiar a fi o modalitate de a limita influența domnului Salvini, mai imprudent din punct de vedere fiscal.
Până acum, relativ liniştitor. Dar, pe măsură ce zona euro se îndreaptă către o probabilă recesiune, Italia oferă mai multe motive de alarmă decât orice alt membru al UE. Refuză cu încăpățânare să crească, iar doamna Meloni încă nu a prezentat idei interesante pentru a schimba asta. Mulți observatori sunt îngrijorați de faptul că procesul de reformă, pentru care dl Draghi făcuse atât de mult pentru a-l propulsa, va încetini sau se va inversa în etatism și protecționism. Povara uriașă a datoriei Italiei (2,7 trilioane de euro, aproximativ 150% din PIB) ar putea crește insuportabil dacă ratele dobânzilor vor continua să crească. În vârstă de doar 45 de ani și cu o experiență guvernamentală limitată la trei ani, ca ministru al tineretului, în urmă cu peste un deceniu, doamna Meloni a condus de atunci ceea ce fusese până de curând un partid marginal ce luase doar 4% la alegerile din 2018. Își datorează succesul actual faptului că celelalte partide își făcuseră numărul și au dezamăgit alegătorii. Nu este clar cum va rezista ea furtunii care vine; și asta ar trebui să-i îngrijoreze deopotrivă pe italieni și pe ceilalți europeni. >>
