Sute de recruți ruși care au ales să riște închisoarea decât să se întoarcă la războiul din Ucraina sunt sistematic închiși și apoi trimiși forțat înapoi pe front, scrie Verstka, preluată de Meduza. Cei care opun rezistență sunt legați, bătuți și îmbarcați cu forța în avioane, sub amenințarea armei. Ajunși în Ucraina, sunt forțați să se alăture unităților de asalt.
<< Serghei Krugli a decis să nu se mai întoarcă la război după ce a fost bântuit de halucinații în care apăreau capetele de oameni pe care fusese forțat să le adune după bătălii. Un tânăr în vârstă de 29 de ani din regiunea Sverdlovsk a Rusiei, el fusese recrutat în toamna anului 2022 și a plecat în concediu în martie 2023. Când s-a întors acasă, nu a putut dormi o lună întreagă.
Într-o zi, dimineața la ora 5.00, mama lui Serghei a sunat-o disperată pe sora ei. „Nu știu ce să fac cu el”, i-a spus. Când mătușa lui Serghei a venit să o ajute, și-a văzut nepotul epuizat de lipsa somnului, umblând prin casă și distrugând tot ce găsea. Când, în cele din urmă, au reușit să îl calmeze, el a căzut în genunchi și a început să repete: „Sunt chiar acolo, mătușă Katia, zboară în jur! Închide fereastra, închide fereastra!”.
„Ferestrele sunt închise, Serghei!”, i-a spus ea.
„Dar dronele, ele zboară în jur!”, a implorat el. „Mătușă Katia, am umblat în jurul câmpului, adunând capete. Unul dintre ele avea dinții aceia albi. Zâmbea. Capul lui era în mâinile mele și zâmbea”.
„Mi-a sfâșiat inima”, povestește Katia, pentru Verstka. „Acest băiat avusese o perioadă grea chiar și înainte de toate acestea – mama lui avea probleme cu alcoolul și cu bărbații, iar el nu și-a cunoscut niciodată tatăl. L-a crescut bunica”.
Acum, de parcă familia nu avea destule probleme, mama lui Serghei s-a trezit în imposibilitatea de a-și păstra locul de muncă. Serghei și mama lui au început să meargă din spital în spital, încercând să-l înscrie pe Serghei ca singur întreținător al familiei, ceea ce l-ar fi scutit de serviciul militar suplimentar. „Dar au realizat curând că birourile de recrutare le comunicaseră tuturor medicilor că nu trebuie să elibereze certificate medicale pentru rudele recruților și că toată lumea trebuie trimisă înapoi la război”, spune un prieten al lui Serghei.
Dar Serghei nu s-a întors pe front. A petrecut următorul an trăind acasă și având grijă de mama sa. Sperând să fie cu totul legal, a trimis la biroul local de recrutare și la procuratură toate documentele care atestau incapacitatea mamei sale de a lucra. În cele din urmă, banii primiți de la Ministerul Apărării s-au terminat.
„Cu timpul, a început să se calmeze puțin. Episoadele sale psihotice au revenit doar când mama lui a început să bea”, au spus prietenii lui Serghei, pentru Verstka. Mătușa Katia a încercat să fie de ajutor, încurajându-l că totul va fi bine. Dar în octombrie 2023, polițiștii au apărut la apartamentul familiei și i-au spus că trebuie să vină să dea o declarație cu privire la părăsirea unității sale. A mers cu ei.
„Vreau să trăiesc”
Când Vladimir Muronova a fost mobilizat, i s-a atribuit sarcina de infirmier într-o unitate medicală. Totuși, potrivit rudelor sale, el a servit în această poziție mai puțin de o zi: aproape imediat, superiorii săi au început să-l trimită în misiuni de luptă și, ulterior, să adune cadavrele celor căzuți.
„Ești de serviciu timp de trei zile la rând, iar apoi urmează o schimbare de tură, dacă supraviețuiești. Dacă stai mai mult decât atât, îți vei pierde mințile. Cadavrele sunt doar împrăștiate peste tot. Au început să pară ca și cum ar fi prietenii mei. Este oribil”, a scris el.
Vladimir a plecat în concediu pentru prima dată în iunie 2023. S-a întors acasă tremurând constant, mâinile tremurându-i chiar și când își îmbrățișa cei doi copii. De fiecare dată când trecea o mașină pe stradă, se uita în sus spre cer, în căutarea dronelor, rachetelor sau bombelor. În cele din urmă, a decis că nu poate să se întoarcă, explicând familiei sale: „Vreau să trăiesc”. Mama, soacra, soția și sora l-au susținut pe deplin în decizia sa.
„Știa că a făcut o greșeală serioasă, că vor fi consecințe, dar s-a hotărât să-și asume responsabilitatea în cadrul legal. Ne-am gândit că va fi respectat cadrul legal. Dacă există un articol [în Codul Penal], va exista [teoretic] un proces și o sentință”, spune una dintre rudele sale.
Vladimir a decis să aștepte până la sfârșitul verii înainte de a se preda pentru dezertare. Între timp, unitatea sa îl suna constant la telefon, cerându-i să se întoarcă pe front. A aflat curând că cel puțin câțiva dintre colegii săi de unitate refuzaseră și ei să se întoarcă.
În această perioadă, în timp ce Vladimir încă era acasă, soția lui a rămas însărcinată cu al treilea copil al lor. Dar Vladimir nu va mai fi în preajmă pentru naștere: în octombrie 2023, poliția militară a apărut la domiciliul familiei și le-a lăsat un număr de telefon. Când Vladimir a sunat, i s-a spus să vină în orașul Svobodnîi pentru a da o explicație oficială în legătură cu absența sa. Autoritățile au promis că i se va permite să revină acasă..
Prins
După ce le-a dat autorităților declarația sa, Vladimir a fost dus la Garnizoana Militară Nr. 32 din Ekaterinburg, Rusia, unde a fost trimis să locuiască într-un bloc cu patru etaje împreună cu alți bărbați acuzați de părăsirea unităților lor din Ucraina. Acolo l-a întâlnit pe Serghei, care era ținut în același complex.
Serghei și camarazii săi fugiți de la datorie erau „depozitați și încuiați”, spun rudele sale. A spus familiei că erau atât de mulți oameni în unitate încât mulți trebuiau să doarmă pe podea și pe coridoare, noi bărbați sosind în fiecare săptămână. Conform documentelor oficiale obținute de Verstka, clădirea era unul dintre centrele militare de detenție pentru recruți care aveau mandate active și erau pe lista celor 800 de soldați acuzați de abandonarea posturilor lor, până în ianuarie 2024.
„Îi țineau captivi; chiar și deținuții sunt ținuți în condiții mai bune”, a spus una dintre rudele unui recrut, pentru Verstka. Mâncarea din unitate era proastă, deși bărbaților li se permitea să folosească aplicații de livrare pentru a comanda alimente de la un magazin de proximitate. Niciunul dintre ei nu fusese arestat oficial.
Întrebat dacă bărbaților li s-a oferit vreo explicație pentru încarcerarea lor, aceeași rudă povestește: „Li s-a spus că dacă se întorc în Ucraina, acuzațiile penale vor fi retrase, iar alocațiile, salariile și beneficiile vor fi restabilite. Cealaltă opțiune era să rămână acolo și să-și aștepte procesele. Aproape toată lumea a ales a doua opțiune”.
„Aceștia erau oameni pregătiți să-și ispășească pedeapsa pentru refuzul de a servi; erau dispuși să accepte toate pedepsele pentru acțiunile lor. Ei nu voiau să scape de responsabilitate; erau pregătiți să o accepte, să meargă la proces și să fie condamnați”, spune sora unuia dintre refuznici.
În jurul Anului Nou, a fost numit un nou comandant, iar lucrurile au devenit „complet dezechilibrate”, spun membrii familiilor acestor bărbați. Mai întâi, autoritățile au început să perceapă 30.000 de ruble (aproximativ 330 de dolari) pentru permisele de concediu de sărbători; mai târziu, chiar și întâlnirile scurte cu rudele au fost interzise temporar. Autoritățile au început, de asemenea, să folosească violența împotriva bărbaților, bătând până la șase dintre ei odată, sperând că în cele din urmă vor ceda și vor fi de acord să se întoarcă la război.
Mulți dintre bărbați au încercat să scape. Unii dintre ei și-au legat împreună lenjeria de pat și au folosit-o pentru a coborî de la ferestrele lor de la etajul patru, dar încercarea a fost abandonată când câțiva dintre ei și-au rupt mâinile și picioarele.
Alții au avut noroc să „se strecoare prin bucătărie”, dar unii dintre cei care au reușit să scape s-au întors, temându-se că consecințele ar fi chiar mai grave dacă ar fi prinși a doua oară.
Alții au profitat de vizitele de 15 minute cu rudele lor. După ce au trecut prin punctul de control militar și au recuperat pachetele cu țigări și gustări aduse de soții, aceștia au sărit în mașinile sau taxiurile din apropiere și au fugit.
În cele mai multe cazuri, autoritățile nu i-au urmărit imediat. Conform soției unuia dintre bărbați, totuși, nu este clar ce opțiuni aveau evadatii după ce părăseau unitățile: poliția îi găsa dacă mergeau acasă și nici nu-și puteau găsi un loc de muncă.
Serghei voia să scape, dar nu a reușit niciodată să facă acest lucru. Vladimir nici măcar nu a încercat; el a simțit că faptul de a rămâne în cazarmă și a-și aștepta procesul era cea mai bună decizie. În aprilie 2024, când i s-a născut fetița, a văzut-o doar în fotografiile trimise de soția sa.
Un strigăt de ajutor
În începutul lunii mai, aproximativ 40 de soldați înarmați cu puști și bastoane au intrat în unitatea unde erau ținuți presupușii dezertori și i-au forțat pe toți cei de pe un etaj – aproximativ 170-180 de persoane, conform rudelor – să iasă din clădire. Bărbații au fost transportați cu autobuzul la un aerodrom militar și de acolo au zburat direct în zona de război.
Bărbații rămași în unitate au început să intre în panică. Unul dintre ei, disperat să nu fie trimis înapoi pe câmpul de luptă, și-a tăiat venele și gâtul, conform surselor Verstka. A părăsit unitatea într-o ambulanță.
Vladimir l-a sunat pe investigatorul din cazul său. „Cum pot să facă asta?, l-a întrebat el. „Unul dintre acești tipi avea programată audierea de condamnare pentru 6 mai! Și l-au trimis [în Ucraina]! Cum este posibil așa ceva?”.
Data la care trebuia să se prezinte Vladimir în fața instanței era programată pentru luna iulie, așa că investigatorul i-a spus să informeze autoritățile militare că are restricție de călătorie, în cazul în care încearcă să-l trimită forțat înapoi la război. „Nu ar trebui să te ia”, l-a asigurat investigatorul pe Vladimir. De asemenea, el a trimis unității o declarație oficială confirmând că lui Vladimir îi era interzis să părăsească zona.
Nimic din toate acestea nu i-a fost de ajutor. Grupul lui Serghei și Vladimir a fost informat că va fi următorul.
În acest punct, aproape 70 dintre oponenți au decis să trimită un apel colectiv la comisarul pentru drepturile omului din regiunea Sverdlovsk, Tatiana Merzliakova. Identificându-se drept „cetățeni ai Rusiei suspectați că și-au părăsit unitățile fără permisiune”, bărbații au scris că mulți dintre ei nu au pus piciorul în afara cazarmelor și a cantinei unității de peste șase luni. Ei au precizat că le-a fost restricționată posibilitatea de a-și vedea copiii, soțiile și părinții, și că în întâlnirile scurte cu rudele, care le-au fost permise, adesea au trebuit să poarte cătușe. Unii dintre bărbați, se spune în scrisoare, s-au luptat cu gânduri sinucigașe.
Într-o discuție cu Verstka, soția unuia dintre bărbați a spus că a sunat la biroul lui Merzliakova și i-a spus unui reprezentant că soțului săi i-a fost refuzat tratamentul medical, în ciuda faptului că a pierdut 10 dinți, a dezvoltat abcese pe corp și în gură și a avut probleme de defecație. Ea rezumă răspunsul biroului în felul următor: „’Toată lumea vrea să găsească o scuză și să o ia pe calea ușoară. Nu știu ce sunt acești tipi, dar nu sunt bărbați; nici măcar nu pot merge la război’”.
„Asta mi-a spus un reprezentant al comitetului pentru protecția drepturilor omului”, afirmă femeia. „Vă puteți închipui? Le-am spus să meargă singuri în tranșee atunci, sau să-și trimită propriii soți și copii”.
Conform site-ului Biroului Comisarului pentru Drepturile Omului din Regiunea Sverdlovsk, la 6 mai Merzliakova a făcut o vizită la unitatea în care erau ținuți presupușii dezertori. „Nu am primit nicio plângere despre încălcări ale drepturilor civile din partea conducerii punctului de adunare”, a declarat ea ulterior. „Vizita a fost foarte valoroasă atât pentru militari, cât și pentru personalul meu, deoarece ne-am asigurat că le este furnizat tot ceea ce le trebuie”.
Verstka a contactat biroul lui Merzliakova pentru un comentariu, dar nu a primit niciun răspuns până la momentul publicării acestui articol.
„Va fi împușcat într-o săptămână sau două”
Inițial, soția lui Vladimir s-a opus ideii ca el să încerce să fugă, dar în cele din urmă a fost copleșită de incertitudine și i-a zis să fugă „la orice ocazie”. Cu toate acestea, el a spus familiei că este o variantă nerealistă, explicând: „Vin patruzeci de tipi cu bastoane, și dacă refuzi să mergi, te lovesc și te urcă în avion inconștient”. În plus, după apelul bărbaților către Merzliakova, măsurile de supraveghere la unitate s-au intensificat, poliția militară staționând în clădire pentru a preveni evadările.
În dimineața zilei de 16 mai, Vladimir i-a scris soției sale că numele lui se afla pe lista persoanelor care urmau să fie trimise la război în acea zi. „El a scris că era dus să se îmbarce în avion”, povestește ea.
Numele lui Serghei era, de asemenea, pe listă. Când a sunat-o pe mătușa Katia ca să îi spună asta, inițial ea nu l-a crezut. Apoi el a sunat-o prin video și i-a arătat cum 70 de persoane erau îndrumate spre autobuze în fața soldaților înarmați cu puști de asalt.
Sora lui Vladimir, disperată să-și salveze fratele, l-a rugat să-i trimită locația telefonului său pentru a o putea ghida spre aerodrom. Când a găsit aerodromul, s-a dus la poartă și a cerut eliberarea lui Vladimir conform restricțiilor de călătorie impuse de instanță. Comandantul garnizoanei i-a spus că a primit ordine de a închide cazul lui Vladimir și că acesta era trimis în Ucraina, deși a refuzat să-i arate documentele. „Am 170 de asemenea oameni acum. Trebuie să trec prin asta cu fiecare dintre ei?”, i-a spus el.
Explicația comandantului sugerează că cel puțin 170 de bărbați care au refuzat să mai lupte în Ucraina au fost privați de dreptul la un proces și au fost efectiv înlăturați din sistemul legal fără ca avocații lor, investigatorii sau procurorii să știe. „Nimeni nu știe care a fost baza pentru aceste ordine. Acești tipi nu vor să lupte – au refuzat deja o dată, și sunt pregătiți să meargă în închisoare pentru asta. Dar în schimb, acuzațiile sunt abandonate și sunt trimiși”, spune ruda unuia dintre bărbați.
După conversația purtată cu comandantul, sora lui Vladimir a avut voie să îl viziteze pe fratele ei pentru scurt timp. „Se schimbase atât de mult!”, afirmă femeia, pentru Verstka. „Arăta ca un deținut de muncă silnică. Era mult mai slab și arăta mult mai bătrân – ca un schelet. Era ca și cum ar fi fost în închisoare ani de zile fără mâncare”.
Aproximativ treizeci de minute mai târziu, Vladimir a fost trimis cu avionul în Ucraina. „Să fiu sinceră, știu că ne-am văzut pentru ultima dată”, spune sora lui, începând să plângă:
„Nu va fi de niciun folos acolo. Abia se poate ține pe picioare. L-au trimis acolo ca să-l termine. Nu va supraviețui. Va fi împușcat într-o săptămână, poate două. L-au trimis acolo pe post de carne de tun. Și pentru ce? Ca să continue să se plimbe în mașinile lor de lux și să stea degeaba. >>
VIDEO-FOTO | De la sclipici la purici. Cum s-a degradat starea armatei ruse după doi ani de război
