În februarie 2026, Statele Unite au finalizat oficial retragerea din Organizația Mondială a Sănătății, lăsând neplătită o datorie de 280 de milioane de dolari. America nu va mai achita contribuțiile obligatorii pentru sănătatea globală, nu va mai furniza date epidemiologice și nu va mai participa la combaterea pandemiilor și a altor situații de urgență la nivel mondial. Experții notează că efectele au apărut deja: informațiile despre infecții au devenit fragmentate, iar finanțarea se mută de la un sistem coordonat la acorduri bilaterale. OMS analizează mai multe modalități de a rezolva problemele apărute — de exemplu, o revenire parțială a SUA în sistemul global de sănătate. Cu toate acestea, cele mai sărace țări au fost deja afectate de lipsa finanțării și de întreruperea fluxului continuu de date, notează The Insider.
În timpul luptei împotriva epidemiei de COVID-19, Donald Trump a acuzat Organizația Mondială a Sănătății de o poziție pro-chineză, iar în urmă cu un an a inițiat procedura de retragere a SUA din OMS.
Reprezentanții OMS resping acuzațiile lui Trump și susțin că această decizie a dăunat atât Statelor Unite, cât și sănătății globale. În locul unui sistem mondial de protecție colectivă împotriva epidemiilor, fiecare țară va trebui acum să decidă pe cont propriu — în funcție de resursele și viziunea sa — cum să combată amenințările. Cele mai afectate vor fi țările sărace, care oricum au suferit pierderi mai mari în timpul epidemiilor comparativ cu statele bogate.
Ce este OMS
Organizația Mondială a Sănătății (World Health Organization) a fost fondată în 1948 ca agenție a ONU. Rolul său este coordonarea acțiunilor internaționale în domeniul sănătății: stabilește standarde și ghiduri globale, colectează și publică date științifice, sprijină țările în dezvoltarea sistemelor de sănătate și oferă o platformă pentru cooperare științifică multilaterală. În prezent, organizația are 194 de state membre.
Printre funcțiile sale practice principale se numără coordonarea supravegherii epidemiologice și a sistemelor de alertă, standardizarea protocoalelor clinice și de laborator, elaborarea de recomandări privind vaccinarea și gestionarea focarelor de infecții, precum și implementarea programelor de eradicare și control al bolilor (precum rujeola, poliomielita, malaria etc.). Multe țări se bazează pe ghidurile OMS atunci când își dezvoltă propriile strategii naționale de combatere a bolilor.
Finanțarea OMS provine din contribuții obligatorii ale statelor membre și, într-o proporție semnificativă, din contribuții voluntare direcționate (pentru proiecte specifice) din partea guvernelor, fundațiilor și partenerilor privați. Atunci când statele întârzie plățile sau le reduc din motive politice interne, organizația este nevoită să redistribuie resursele, amânând modernizarea infrastructurii, angajarea de specialiști și alte procese.
Statele Unite acopereau anual aproximativ 18% din bugetul OMS. Începând cu 20 ianuarie 2025, odată cu publicarea decretului de retragere, SUA au încetat plățile și contribuțiile și și-au retras întregul personal. În același timp, a rămas neachitată o sumă semnificativă aferentă contribuțiilor pentru anii 2024–2025 — aproximativ 280 de milioane de dolari. Aceasta reprezintă circa 40% din programul de eradicare a poliomielitei din bugetul aprobat al OMS pentru perioada 2024–2025 (694 milioane de dolari).
Fragmentarea rețelei globale de supraveghere epidemiologică
Una dintre sarcinile-cheie ale OMS este coordonarea sistemelor globale de alertă și a schimbului de date atunci când apar focare de infecții în lume. Pentru a preveni răspândirea bolilor, este esențial ca zonele periculoase să fie identificate cât mai rapid.
De exemplu, Centrele Naționale pentru Gripă (GISRS) asigură un flux continuu de informații despre virusurile gripale și stabilesc selecția tulpinilor pentru vaccinuri. Pe baza datelor GISRS, OMS emite de două ori pe an recomandări privind compoziția vaccinului sezonier (în februarie pentru emisfera nordică și în septembrie pentru cea sudică). Centrele din rețea compară variantele de virus aflate în circulație, evaluează similaritatea antigenică și genetică cu virusurile candidate pentru vaccin și aleg variantele cu cea mai mare probabilitate de potrivire pentru sezonul următor.
În situațiile în care apare deja o urgență, OMS desfășoară în regiunea afectată un sistem de reacție rapidă (EWARS – Early Warning, Alert and Response System). EWARS detectează infecțiile în stadii incipiente, sprijină serviciile naționale în combaterea bolilor și colectează și structurează datele epidemiologice din teren. Sistemul și-a demonstrat eficiența: din 2015, peste 100 de milioane de oameni au beneficiat de acest sprijin.
De exemplu, EWARS a avut un rol important în timpul epidemiei de holeră din Yemen (2017–2022), una dintre cele mai mari din istoria recentă, când aproape un milion de oameni au fost infectați. Sistemul a permis, în condițiile unei infrastructuri distruse, identificarea rapidă a focarelor și direcționarea resurselor către zonele prioritare. În Republica Democrată Congo, în timpul epidemiilor de Ebola (2018–2020), sistemul a facilitat transmiterea rapidă a datelor din teren și a accelerat intervenția echipelor mobile.
Un alt exemplu relevant este criza umanitară a rohingya din Bangladesh (din 2017), unde EWARS ajută la detectarea și limitarea focarelor de rujeolă, difterie și boli diareice acute în taberele supraaglomerate de refugiați.
Supravegherea epidemiologică necesită investiții constante în serviciile de laborator din țările cu venituri reduse. Sistemele globale de alertă privind infecțiile depind de o rețea de laboratoare naționale și regionale, care primesc echipamente, reactivi și instruire prin programele OMS. În același timp, Comisia revistei The Lancet privind diagnosticul arată că 47% din populația lumii are acces limitat la diagnostic sau nu are deloc acces.
Odată cu retragerea SUA, serviciile de laborator nu vor putea funcționa la fel de eficient ca înainte. Laboratoarele implicate în supravegherea epidemiologică se confruntă cu întreruperi în aprovizionarea cu reactivi, reducerea acoperirii de diagnosticare și scăderea capacității operaționale de reacție. Acest lucru slăbește direct abilitatea serviciilor medicale de a detecta rapid și de a limita focarele de infecții. În plus, retragerea SUA din OMS „reduce accesul la sisteme de monitorizare a bolilor în timp real, la recomandări tehnice și la rețele de avertizare timpurie — resurse care s-au dovedit vitale în timpul COVID-19”.
Vulnerabilitate în fața viitoarelor pandemii
OMS publică și actualizează constant recomandări privind supravegherea principalelor infecții, inclusiv mpox (variola maimuței), și coordonează schimbul de informații între serviciile epidemiologice naționale. Refuzul SUA de a participa la rețeaua globală de schimb de date va conduce la o vulnerabilitate crescută în fața pandemiilor, deoarece detectarea timpurie a amenințărilor se baza anterior pe monitorizare colectivă: cu cât țările împărtășesc mai rapid semnalele, cu atât mai devreme pot fi declanșate măsurile de carantină, laborator și vaccinare.
După retragerea SUA, datele despre focarele de infecții ajung la structurile OMS în mod incomplet și cu întârziere. În timpul pandemiilor, când infecțiile se răspândesc rapid, astfel de lacune în schimbul de informații sunt deosebit de critice — chiar și o mică întârziere în transmiterea datelor poate duce la o creștere bruscă a numărului de îmbolnăviri.
Ruptura lanțului de schimb de date va afecta negativ și sistemul de sănătate din SUA. De exemplu, ieșirea din rețeaua GISRS, care urmărește tulpinile circulante și le monitorizează evoluția, va face ca medicii americani să lucreze din nou izolat de mecanismul global de sănătate.
Reducerea sprijinului pentru țările cu venituri reduse
OMS a creat un sistem de programe de sprijin pentru țările cu venituri mici și medii (LMIC, low- and middle-income countries) pentru a le ajuta în combaterea infecțiilor și a situațiilor de criză:
- Programul OMS pentru situații de urgență în domeniul sănătății (WHE) — oferă asistență în diverse situații de urgență: de la focare de infecții până la crize umanitare, inclusiv supraveghere epidemiologică în situații de urgență (război, dezastre naturale, deplasări masive de populație);
- EWARS / supraveghere de urgență — sistem de alertă timpurie și răspuns în situații de urgență, menționat anterior;
- Global Malaria Programme — coordonează eforturile globale ale OMS pentru combaterea și eliminarea malariei;
- End TB Strategy — strategie globală pentru reducerea incidenței și mortalității cauzate de tuberculoză;
- Global HIV, Hepatitis and STIs Programmes — dezvoltarea de recomandări și strategii internaționale pentru prevenirea, diagnosticarea și tratamentul HIV, hepatitelor virale și infecțiilor cu transmitere sexuală, precum și sprijinirea țărilor în implementarea acestor standarde și monitorizarea rezultatelor;
- Essential Programme on Immunization — stabilește standarde internaționale și sprijină țările în imunizarea de rutină: de la calendare de vaccinare și evaluarea vaccinurilor până la instruire, planificarea aprovizionării și monitorizarea acoperirii vaccinale;
- WHO Prequalification — mecanism al OMS care evaluează calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentelor, vaccinurilor și testelor de diagnostic; include și o listă de produse aprobate pe care se bazează achizițiile internaționale și programele de ajutor în țările cu venituri mici și medii.
Programele OMS au funcționat destul de eficient — acest lucru poate fi observat analizând evoluția mortalității în țările sărace, în ultimii 20 de ani (2002–2021), în funcție de „asistența oficială pentru dezvoltare” (ODA / Official Development Assistance). Un studiu recent publicat în The Lancet Global Health, care acoperă 93 de țări cu venituri mici și medii în perioada 2002–2021, arată că ODA a îmbunătățit semnificativ situația globală a mortalității:
- mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut cu aproximativ 39%;
- mortalitatea cauzată de HIV/SIDA a scăzut cu aproximativ 70%;
- mortalitatea cauzată de malarie și malnutriție a scăzut cu aproximativ 56%.
Contribuția SUA la bugetul de sprijin pentru programele destinate țărilor sărace a fost considerabilă. Este suficient să privim procentul ajutorului oferit de SUA și USAID din totalul ODA:
Statisticile OCDE pentru anul 2023 arată că țările cele mai sărace supraviețuiesc datorită unui nivel ridicat de asistență externă — în medie 71 de dolari pe persoană. Populația acestor țări este de 736 de milioane de oameni, iar ponderea SUA în totalul ODA este de 22%, în timp ce ponderea USAID este de 19%.
Odată cu retragerea SUA, deficitul estimat de finanțare pentru cele mai sărace țări este de aproximativ 71 $ × 22% ≈ 15,6 $ pe persoană, adică în jur de 11,5 miliarde de dolari pe an pentru întreaga grupă (15,6 $ × 736 milioane).
După reducerea resurselor financiare totale destinate țărilor sărace, programele pentru tuberculoză/HIV/malarie și sănătatea copiilor din Africa și Asia au început deja să întâmpine probleme în achiziția și livrarea medicamentelor și a materialelor medicale consumabile. Acest lucru implică, de asemenea, faptul că în viitor mai puține persoane vor putea dobândi competențele necesare pentru combaterea acestor boli, iar laboratoarele vor fi mai slab echipate.
Sănătatea ca instrument de manipulare politică
Odată cu retragerea SUA din OMS, sănătatea devine tot mai mult un instrument politic de influență al anumitor actori. Dacă anterior țările negociau între ele standarde de supraveghere epidemiologică, schimb de date, recomandări privind vaccinarea și răspunsul la situații de urgență, iar apoi toți participanții se bazau pe ghiduri comune și pe o rețea unificată de coordonare, acum administrația SUA intenționează să treacă la o strategie de acorduri bilaterale pe termen lung cu state individuale.
Astfel de acorduri pot crea „rețele alternative” de sănătate (cu schimb de date, livrări de medicamente, programe comune). Totuși, ca acoperire, ele sunt inferioare OMS, deoarece sistemul acesteia a devenit un fel de cadru juridic și operațional al asistenței medicale globale.
Odată cu creșterea numărului de canale paralele de finanțare, politica medicală se fragmentează: diferiți donatori stabilesc priorități, termene, indicatori și condiții diferite, ceea ce reduce coerența acțiunilor și eficiența programelor pentru țările beneficiare. Experții consideră că, pe termen lung, acest lucru va duce la o deteriorare globală a stării de sănătate a populației și la creșterea costurilor pentru gestionarea crizelor.
La rândul lor, cercetătorii și organizațiile americane vor pierde accesul la date importante pentru sănătatea publică națională și vor ieși din colaborarea cu alte țări din cadrul OMS.
Ce urmează
După ce SUA au anunțat retragerea completă din sistem, OMS a declarat că mecanismul concret al ieșirii va fi discutat de Consiliul Executiv al OMS în sesiunea sa regulată, iar apoi de Adunarea Mondială a Sănătății în sesiunea anuală din mai 2026.
Trebuie rezolvate următoarele aspecte:
- ce obligații financiare mai revin SUA (contribuții, datorii, închiderea perioadelor bugetare);
- ce se întâmplă cu participarea SUA în programe și mecanisme de lucru (ce proiecte sunt oprite, care sunt preluate, care continuă prin alte formate);
- cum va fi organizată colaborarea viitoare (de exemplu, cooperare pe domenii specifice sub formă de parteneriat sau prin alte modalități).
OMS afirmă că va încerca să identifice soluții optime pentru a menține cooperarea cu SUA pe aspectele esențiale.
Washingtonul are propriile planuri. Potrivit The Washington Post, SUA intenționează să creeze o structură care să înlocuiască funcțiile OMS: supraveghere epidemiologică globală, rețele de schimb de date și sisteme de răspuns rapid. Această inițiativă a fost propusă de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al SUA, care a solicitat aproximativ 2 miliarde de dolari pe an pentru ea.
Experții privesc această inițiativă cu mult scepticism. Atul Gawande, profesor la Harvard Medical School, care între 2022–2025 a ocupat în Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională funcția de administrator adjunct pentru sănătate globală, a declarat că „această idee implică cheltuieli care depășesc costurile noastre pentru OMS, pentru a crea o structură a cărei sustenabilitate este discutabilă și care, în orice caz, va putea realiza doar o parte din ceea ce se putea face atunci când se lucra împreună cu întreaga lume”.
Oricum ar fi, un impact major asupra sănătății globale a fost deja produs de SUA: reducerea drastică a ajutorului extern în domeniul sănătății, inclusiv retragerea efectivă a USAID, a dus deja la peste 750.000 de decese. Acestea sunt cauzate în principal de lipsa medicamentelor pentru HIV, a tratamentelor antimalarice și a vaccinurilor, de reducerea supravegherii epidemiologice de teren și de închiderea unor clinici în țările cu venituri reduse. Potrivit estimărilor agențiilor internaționale, dacă participarea SUA la finanțarea programelor globale de sănătate continuă să scadă, mortalitatea suplimentară până în 2030 ar putea ajunge la aproximativ 23 de milioane de cazuri, în principal din cauza HIV/SIDA, tuberculozei, malariei și mortalității infantile prevenibile.
