La începutul lunii ianuarie 2023, armata ucraineană a început să vizeze în mod regulat unitățile rusești de rafinare a petrolului și gazelor. Între 18 ianuarie și 3 februarie, Forțele Armate Ucrainene au efectuat șapte atacuri cu drone asupra infrastructurii petroliere, iar cel puțin alte două drone au fost doborâte în regiunea Nijni Novgorod, care găzduiește o rafinărie. În timp ce Ucraina a atacat ținte din industria petrolului pe tot parcursul războiului, atacurile anterioare au vizat unități din regiunile ocupate sau de la graniță. Acum, dronele ucrainene au început să lovească ținte în regiunile Leningrad, Volgograd și Iaroslavl. Portalul rus independent Vajnîe istorii, preluat de Meduza a cercetat semnificația atacurilor pentru următoarea fază a războiului.
Cât de vulnerabile sunt rafinăriile de petrol la atacuri cu drone?
Terminalul chimic Novatek din localitatea Ust-Luga, regiunea Leningrad, și-a întrerupt operațiunile după un atac cu dronă, la 21 ianuarie, la fel ca rafinăria de petrol din Tuapse, la 25 ianuarie. La 31 ianuarie, Ministerul rus al Energiei a anunțat că terminalul din Ust-Luga fusese repornit. O rafinărie din Volgograd, lovită într-un atac cu dronă în noaptea de 3 februarie, și-a oprit parțial producția pentru a putea fi efectuate reparații în urma daunelor, au declarat, pentru Kommersant, surse din uzină. Rapoartele oficiale spun că rafinăria operează în mod normal.
Potrivit lui Serghei Vakulenko, de la Carnegie Center, nu ar trebui exagerată vulnerabilitatea rafinăriilor de petrol în fața dronelor mici : „Standardele după care sunt construite și modernizate rafinăriile rusești provin din standardele tehnice ale epocii Războiului Rece. La vremea respectivă, ele au fost proiectate pentru a asigura reziliența instalațiilor chiar și în condiții de bombardament aerian cu bombe de 1000 de kilograme (1,1 tone). Asta înseamnă că dronele care cântăresc doar câteva kilograme pot declanșa un incendiu la o rafinărie, dar nu o pot distruge”. Chiar dacă o dronă lovește cea mai vulnerabilă parte, unitatea de fracționare a gazelor, ar provoca o explozie mare care ar putea scoate o uzină din funcțiune, dar nu ar distruge întreaga unitate.
Cu toate acestea, remarcă Vakulenko, rafinăriile Rusiei ar putea întâmpina dificultăți în repararea echipamentelor occidentale deteriorate, pe care au început să le folosească în mod extins după 2008. Din cauza sancțiunilor, firmelor ruse le-ar putea fi imposibil să obțină toate piesele și expertiza de care au nevoie, iar tehnologia chineză s-ar putea dovedi incompatibilă.
Sunt sistemele antiaeriene capabile să apere rafinăriile de petrol?
Există două modalități de a apăra țintele din interiorul teritoriului împotriva dronelor: protejarea frontierei de către inamic și protejarea în mod direct a țintelor.
Este dificil pentru Rusia să-și apere întreaga frontieră cu Ucraina din cauza lungimii acesteia, explică expertul militar israelian David Sharp. Dronele sunt o țintă dificilă pentru apărarea antiaeriană rusă. Fiind realizate din plastic și materiale compozite, dronele sunt greu de detectat prin radar. Ele zboară, de asemenea, relativ jos față de nivelul solului.
Potrivit lui Sharp, unele dintre dronele ucrainene care intră în teritoriul rus sunt interceptate de sistemele de apărare antiaeriană chiar în regiunile de la graniță, în special în regiunea Belgorod. „În mod ideal, apărarea antiaeriană ar trebui să prindă toate dronele aproape de graniță, dar acest lucru necesită multe multe sisteme de detecție pe distanțe lungi, inclusiv aeriene, precum aeronavele A-50”, spune el. De asemenea, acest lucru necesită efort coordonat din partea tuturor unităților de apărare antiaeriană: „Sunt implicate multe aspecte tehnice și organizaționale; nu poate fi totul ermetic”.
O altă opțiune ar fi plasarea de complexe de apărare antiaeriană în apropierea fiecărei unități care ar putea fi o țintă pentru atacuri cu drone, explică Sharp. Acest lucru ar necesita probabil sisteme cu rază scurtă și medie, precum Panțîrul rusesc. Totodată, ar putea fi necesar mai mult de un complex pentru fiecare unitate. După atacurile asupra terminalului din Ust-Luga și a rafinăriei din Tuapse, Vakulenko a scris că alte 18 rafinării rusești ar putea fi vizate.
„Pentru Rusia, apărarea rafinăriilor de petrol reprezintă o deviere semnificativă a resurselor – chiar și atunci când reușește. Multe sisteme de apărare antiaeriană trebuie să fie desfășurate fie pentru a apăra frontierele, fie pentru a apăra unitățile, sau pentru ambele. Ori le iei de pe linia frontului, ori mărești producția, ceea ce este foarte costisitor”, spune Sharp.
Rusia nu dispune de suficiente sisteme de apărare antiaeriană pentru a proteja toate unitățile răspândite pe întregul și vastul său teritoriu. Dacă atacurile continuă, conform analiștilor de la Consiliul Atlanticului, conducerea militară a Rusiei va trebui să decidă unde să folosească sistemele de apărare antiaeriană – pe front sau în interior.
Reprezintă atacurile asupra rafinăriilor de petrol o nouă strategie a Forțelor Armate ale Ucrainei?
Da și nu. Pe de o parte, aplicarea unui „braț lung”, adică lovirea unor ținte în adâncul teritoriului inamic, a devenit din ce în ce mai mult o prioritate și un factor important în dezvoltarea războiului, conform lui Sharp. Pe de altă parte, aceste eforturi au avut loc independent de situația de pe front, unde realitatea impune o strategie defensivă.
Expertul militar Kirill Mihailov este de acord: „Aceste atacuri joacă un rol important atât în apărare, cât și în ofensivă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA și Marea Britanie au petrecut mai mulți ani căutând modalități de a provoca tot mai multe pagube Germaniei fasciste prin bombardamente”. Atacurile asupra clădirilor rezidențiale și fabricilor nu au adus rezultate semnificative, dar mai aproape de 1945, SUA „au găsit punctul vulnerabil al Germaniei”. „S-au dovedit a fi fabricile de combustibil sintetic. Acestea erau instalații uriașe care nu puteau fi ascunse și necesitau mult timp pentru a fi reparate. Până la sfârșitul războiului, Aliații au privat practic Germania de resursele de combustibil”.
Ce pagube au produs economiei ruse atacurile cu drone asupra rafinăriilor?
Aceasta este o întrebare dificilă. Iată ce știm.
Potrivit Bloomberg, în perioada 25-30 ianuarie, Rusia a înregistrat o scădere de aproape patru procente în procesarea petrolului (comparativ cu ianuarie 2023). În ultima săptămână a lunii ianuarie, perturbările la uzinele din Ust-Luga și Tuapse, care fuseseră vizate de drone, ar fi putut începe să afecteze operațiunile la unitățile respective. În decembrie, aceste instalații au contat pentru aproximativ cinci la sută din procesarea petrolului din Rusia. De asemenea, s-a înregistrat o scădere de producție la rafinăria de petrol din Volgograd.
Potrivit ziarului rus Kommersant, rafinăriile au procesat cu 1,4% mai puțin în ianuarie 2024 decât în decembrie 2023 și cu patru procente mai puțin decât în ianuarie 2023. În timp ce aceasta se datorează parțial mentenanței anuale și reducerilor legate de angajamentele Rusiei în cadrul acordurilor încheiate cu Arabia Saudită pentru reducerea producției de petrol, o parte este și rezultatul opririlor ca urmare a atacurilor cu drone.
La 31 ianuarie, Ministerul rus al Energiei a anunțat oficial măsuri „pentru a compensa scăderea volumelor de benzină auto cauzată de reparații neprogramate la uzine”. Pentru a asigura suficient gaz pentru piața internă, autoritățile au redus livrările în străinătate. Acest lucru a determinat scăderea exporturilor de gaz cu 37% și a celor de motorină cu 23% în comparație cu ianuarie 2023. Nu este clar în ce măsură aceste reparații au fost legate de atacurile cu drone.
Experții spun că atacurile continue asupra rafinăriilor de petrol ar putea reduce volumele de export (produsele petroliere reprezintă în prezent o treime din totalul exporturilor de petrol, remarcă Vakulenko), ar putea crea o penurie de combustibil în țară și chiar afecta linia frontului – deși este dificil de evaluat în ce condiții s-ar întâmpla acest lucru și cât de grave ar fi consecințele.
Atacuri asupra infrastructurii critice, în loc de o „nesfârșită baie de sânge pe front”, sunt cele care i-ar putea provoca Rusiei daune cu adevărat serioase, scrie autorul și istoricul britanic Owen Matthews: „Poate că asta va face războiul prea scump și dureros pentru Putin”. >>
Raport: Rusia mai poate susține efortul război „doi sau trei ani”
