<< Timpul de zbor între Seul și Tokyo este de puțin sub două ore. Cu toate acestea, ultima dată când un lider al Coreei de Sud sau al Japoniei a făcut o vizită de stat celuilalt a fost în 2011, când Lee Myung-bak, pe atunci președintele Coreei de Sud, a mers să-l vadă pe Noda Yoshihiko, prim-ministrul Japoniei de la acea vreme. Lee a lăudat proaspătul gest de bunăvoință al lui Noda, de a returna aproximativ 1.205 de cărți regale, pe care Japonia le furase din Coreea de Sud în perioada colonială. Noda a organizat o cină intimă la Kyoto, cu ocazia zilei de naștere a lui Lee, care împlinea 70 de ani, și a celei de-a 41-a aniversări a nunții. Cei doi lideri și-au exprimat dorința de a construi, între țările lor, o „relație orientată spre viitor” >>, notează The Economist.
<< Alături de China, Japonia și Coreea de Sud sunt puterile economice ale Asiei de Est. Spre deosebire de vecinul lor gigant, ele sunt democrații și aliați convinși ai Americii. Sunt, de asemenea, îngrijorate de influența tot mai mare a Chinei în regiune, ca să nu mai vorbim despre amenințarea din partea unei Coreei de Nord agresive. Dar în ciuda intereselor lor contemporane comune, trecutul le desparte. În timpul aceluiași summit, Lee și Noda au intrat într-un conflict pe tema „femeilor de confort”, așa cum eufemistic au fost numite coreenele și femei de alte naționalități, forțate să intre în bordeluri în beneficiul soldaților japonezi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bunăvoința s-a transformat rapid într-o rea-credință reînnoită. Un amestec de nemulțumiri istorice și dispute noi a continuat să tensioneze relațiile timp de un deceniu.
Problemele provin din amintiri contradictorii despre colonizarea Coreei de către Japonia, între 1910 și 1945, și suferința pe care aceasta le-a provocat-o coreenilor. În 2015, pentru un scurt moment, părea că cele două țări ar putea începe să lase trecutul în urmă. În acel an, liderii lor, japonezul Shinzo Abe și sud-coreeana Park Geun-hye, au convenit asupra unui acord „final și ireversibil” în problema femeilor de confort. Abe a oferit scuze oficiale. Guvernul său a acordat 1 miliard de yeni (7,4 milioane de dolari) unei fundații pentru a compensa victimele.
Succesorul lui Park, Moon Jae-in, a criticat aranjamentul încă de la început. În 2018, la un an după ce a fost ales, a dispus dizolvarea fundației. În acel an, Curtea Supremă a țării a confirmat de două ori hotărârile care ordonau firmelor japoneze să-i despăgubească pe sud-coreenii forțați să lucreze în fabricile lor pentru a ajuta în efortul de război japonez. Japonia, care consideră astfel de pretenții ca fiind soluționate printr-un tratat semnat în 1965, a fost îngrozită. Hotărârea a creat o barieră legală, formală în calea apropierii. Dar și atitudinile de ambele părți s-au înăsprit.
O „fereastră” de oportunitate pentru îmbunătățirea relațiilor s-ar putea deschide acum, chiar dacă doar pentru scurt timp. Moon și-a încheiat mandatul în luna mai. Succesorul său, Yoon Suk-yeol, a reînnoit apelul pentru legături „orientate spre viitor” cu Japonia. Kishida Fumio, prim-ministrul Japoniei, se confruntă cu alegerile pentru Camera superioară pe 10 iulie, pe care Partidul său Liberal Democrat (LDP) este pe cale să le câștige (între timp alegerile au avut loc, iar LDP și coaliția au obținut majoritatea – n.tr.). El va avea apoi la dispoziție până la trei ani, până la următorul scrutin național. Ambii lideri au subliniat importanța lucrului împreună într-un mediu regional tot mai provocator.
De când Yoon a preluat mandatul, legăturile dintre țări au început să reînvie. Și-a arătat intenția de a remedia lucrurile trimițând o delegație la Tokyo, în aprilie. Pe 29 iunie, liderii americani, japonezi și sud-coreeni s-au întâlnit pentru a discuta despre securitate în contextul unui summit NATO, pentru prima dată în aproape cinci ani. Pe 4 iulie, marile asociații de afaceri ale celor două țări au avut prima întâlnire în trei ani. Ele și-au îndemnat liderii politici să se grăbească să repare relațiile.
Asta depinde de rezolvarea mai întâi a conflictului privind munca forțată. Instanțele sud-coreene au aprobat confiscarea bunurilor aparținând Mitsubishi Heavy Industries și Nippon Steel, giganți industriali japonezi care au folosit munca forțată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Apelurile au întârziat procesul, dar activele, care includ brevete și venituri din Coreea de Sud, pot fi lichidate, iar veniturile pot fi date victimelor (sau, în cele mai multe cazuri, rudelor supraviețuitoare). Pe 4 iulie, guvernul lui Yoon a lansat un consiliu însărcinat să elaboreze un plan pentru a evita acest pas ireversibil.
Multe vor depinde de capacitatea lui Yoon de a menține poporul și opoziția de partea sa. Orice percepție conform căreia el face tot ce poate ca să dea și Kishida tot ce poate ca să ia va înfuria alegătorii. „Nu poți dansa tango singur”, spune Shin Kak-soo, fost ambasador al Coreei de Sud în Japonia.
Mulți politicieni japonezi consideră că echipele joacă tenis, nu dansează împreună. „Este foarte clar că mingea este în terenul Coreei – ei trebuie să se decidă”, spune un parlamentar LDP. Kishida, care în calitate de ministru de externe, în 2015, a condus negocierile privind nefastul acord privitor la femeile de confort, este el însuși ezitant. El trebuie să se ocupe, de asemenea, de „aripa” naționalistă a partidului său, care poate fi atentă la problemele istorice. Cu toate acestea, el poate fi convins încă să facă doi pași. Diplomații japonezi recunosc nebunia strategică de a continua să se certe cu Coreea de Sud.
Evitarea desființării va necesita „coregrafie” atentă și încredere reciprocă, care este insuficientă. Dacă eforturile eșuează, cu siguranță că relațiile se vor deteriora și mai mult. Cooperarea militară dintre America, Japonia și Coreea de Sud s-ar putea bloca. Restricțiile comerciale s-ar putea multiplica. Cu certitudine, China și Coreea de Nord s-ar bucura.
Interesele strategice comune ar trebui, teoretic, să creeze o „limită inferioară” a cât de proaste pot deveni relațiile, spune Sohn Yul, de la Institutul Asiei de Est, un grup de experți din Seul. Recentul baraj de lansări de rachete din Coreea de Nord și spectrul unui test nuclear reprezintă un stimulent puternic pentru Japonia și Coreea de Sud să colaboreze. Până acum, America a căutat doar să-și aducă la masă cei doi aliați, dar ar putea încerca să pună presiune asupra lor, deoarece disputa amenință să dăuneze eforturile de a-și aduna aliații din regiune împotriva Chinei.
Recompensele pentru îmbunătățirea relațiilor sunt mari. O soluționare cu succes a cazului în instanță ar putea genera o cooperare mai strânsă nu numai în ceea ce privește securitatea, ci și cu privire la o gamă mai largă de probleme, cum ar fi reziliența lanțului de aprovizionare. O extindere economică mai coordonată în Asia de Sud-Est ar ajuta la contracararea influenței Chinei în regiune. Cu toate acestea, istoria tulbure a țărilor impune, de asemenea, „o limită superioară” a modului în care pot ajunge în bune relații, spune Sohn. Fără a se confrunta cu trecutul, Japonia și Coreea de Sud se vor chinui pentru a înfrunta viitorul împreună. >>
