Ultimele evenimente din Kazahstan: joi seara, forțele de securitate au alungat toți manifestanții din Piața Republicii din Almatî, epicentrul protestelor, lăsând în urmă morți și răniți.
„Pentru prima dată în istoria organizației, articolul OTSC privind securitatea colectivă a fost invocat în Kazahstan”, scrie Cordelia Buchanan Ponczek într-o analiză CEPA.
Redăm integral analiza:
<< Kazahstanul este în flăcări. Străinilor li se interzice oficial intrarea în țară. Și trupele sunt pe străzi. Pentru prima dată, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă a invocat clauza sa de securitate colectivă de la Articolul 4.
Târziu în noapte, pe 5 ianuarie, președintele kazah Kasim-Jomart Tokaiev s-a adresat națiunii pentru a declara starea de urgență, i-a numit pe protestatari „teroriști” și a cerut ca OTSC să vină în ajutorul Kazahstanului – sau, mai degrabă, să ajute la consolidarea a ceea ce-a mai rămas din guvernul kazah, acum ascuns în acele clădiri care nu au fost incendiate.
Parașutiști ruși au sosit a doua zi. Alți membri OTSC — Armenia, Belarus, Kârgâzstan și Tadjikistan — se mobilizează și sunt pe drum.
#Kazakhstan Armed security forces are in Almaty. There are also armoured personnel carriers, armoured vehicles, and military trucks. Local police reported that dozens of protesters had been killed. pic.twitter.com/h1vzkKdmjV
— Hanna Liubakova (@HannaLiubakova) January 6, 2022
Viteza evenimentelor din Kazahstan este fără precedent: protestele au început abia duminică (2 ianuarie), după ce prețurile gazelor s-au dublat, apoi au escaladat rapid. Natura protestelor și a opoziției rămân neclare, deși amploarea arată că aceasta este mai mult decât o simplă revoltă legată de costul vieții. Răzmerița pare spontană și încă nu se știe dacă există o mișcare identificabilă sau cineva care să o reprezinte. Amploarea protestelor nu este masivă, dar un lucru este clar: unii manifestanți sunt dispuși să folosească mai mult decât sloganuri pașnice pentru a-și exprima punctul de vedere.
OTSC este o alianță militară condusă de ruși, formată în 1992, după prăbușirea Pactului de la Varșovia. Este mult mai mică, cu doar șase membri și mai puțin ambițioasă, dar a fost punctul central al activității rusești reînnoite încă de anul trecut, când SUA au părăsit Afganistanul și au apărut temeri legate de un vid de securitate în Asia Centrală.
Astăzi se comportă însă mai mult ca Pactul de la Varșovia, intrând într-un stat aliat cu Rusia pentru a susține o conducere amenințată de o revoltă populară. Kremlinul și aliații săi susțin afirmațiile regimului că revolta a fost condusă de „bande teroriste antrenate de străini”. Nu se cunoaște cât de mult sprijin a existat pentru trimiterea de trupe: din 2010, la inițiativa Rusiei, deciziile OTSC legate de Articolul 4 au fost luate prin vot secret.
#kazakhstan Capture of military in Kazakhstan pic.twitter.com/5fPYcvhUDr
— @ahoraenlasredes (@ahoraenlasredes) January 5, 2022
În mod ironic, Armenia deține președinția rotativă a OTSC și, prin urmare, premierul armean Nikol Pașinian, care a ajuns el însuși la putere prin proteste pașnice, a făcut anunțul că alianța va răspunde. Armenia a încercat să invoce Articolul 4 al OTSC în timpul celui de-al doilea război cu Azerbaidjanul, în 2020, dar a fost respinsă de Putin. De data aceasta, Kremlinul simte nevoia unei implicări directe – Rusia trimite 3.000 de soldați, Belarus 500, Armenia 70, Tadjikistan 200, iar Kârgâzstanul este încă indecis, președintele kârgâz spunând că niciun efort militar nu va fi îndreptat împotriva protestatarilor.
Este de remarcat faptul că cea mai puternică țară din Asia Centrală, Uzbekistan, nu face parte din OTSC și, prin urmare, nu face parte din intervenție. Președintele Tokaiev și președintele uzbec Șavkat Mirziioiev au discutat situația prin telefon, iar comunicatul de presă a anunțat că: „Liderul Uzbekistanului a reafirmat sprijinul pentru națiunea fraternă și conducerea Kazahstanului în normalizarea situației, asigurând stabilitatea și bunăstarea în țară.” Nu a existat nicio mențiune de sprijin dincolo de aceste cuvinte.
Deci, ce urmează?
-
Intervenția OTSC ar putea calma protestele, permițându-i președintelui Tokaiev să recâștige controlul asupra țării cu o combinație de mână de fier și câteva concesii minore. În acest caz, Tokaiev își va consolida cu succes statutul de lider, dar se va confrunta cu un proiect de lege de la Kremlin. Dependent în întregime de Rusia pentru supraviețuire, Kazahstanul va afla, asemeni Belarusului, că asistența rusă nu este ieftină.
-
Sau Tokaiev va fi înlăturat din interiorul elitei și înlocuit – probabil de cineva cu sprijinul Rusiei (oricare ar fi rezultatul, dependența militară și economică a Kazahstanului de Rusia, de la securitate la remitențele muncitorilor, este enormă).
-
Un al treilea potențial deznodământ: intervenția OTSC eșuează, iar situația rămâne extrem de instabilă – ar putea duce la un război civil între loialiștii regimului și forțele de opoziție (au existat informații că depozitele de arme au fost sparte de către protestatari.) Deși acesta este cel mai puțin probabil scenariu, dacă se va materializa va provoca haos în regiune, cu consecințe necunoscute pentru granițele Kazahstanului sau stabilitatea regimurilor vecine.
Oricum, unele lucruri sunt deja clare. Epoca fostului președinte kazah Nursultan Nazarbaiev, șef de stat din 1990 și până în 2019, s-a încheiat. Tokaiev l-a înlăturat săptămâna aceasta pe Nazarbaiev din funcția de șef al consiliului de securitate și i-a concediat pe alții cu legături strânse cu el, inclusiv pe șeful poliției secrete. Acum întrebarea esențială este dacă Tokaiev poate păstra controlul asupra situației sau dacă și el va cădea.
Imaginea Kazahstanului ca cea mai stabilă și mai prosperă țară din Asia Centrală nu mai poate fi reparată; această izbucnire de violență va avea implicații economice grave. Oricât de bogată în petrol ar fi țara, revoltele sunt dăunătoare pentru afaceri. Obligațiunile țării s-au prăbușit, ridicând costul împrumuturilor kazahe. Țara este bogată și, probabil, cel mai apropiat partener al Rusiei din anii 2000, dar o campanie sângeroasă împotriva disidenței populare amenință cu o izolare de lumea non-rusă și de piețele de capital majore, precum și riscul de-a ajunge la un statut de vasalitate în stilul Belarus.
Pentru OTSC, desfășurarea de trupe în Kazahstan pecetluiește tranziția organizației spre un model de Pact de la Varșovia, unde scopul său cel mai important este de-a suprima revoltele populare din țările membre și de-a consolida stabilitatea autocraților favorizați de Kremlin. Acest lucru poate că i se potrivește mănușă lui Putin și miniștrilor săi, dar îi va respinge pe cei – inclusiv mulți cetățeni din națiunile OTSC – care sperau că vechile vremuri proaste au trecut pentru totdeauna. >>
