<< Cu atenția lumii concentrată asupra Ucrainei, China își intensifică represiunea în Hong Kong. Alegerea unui fost polițist brutal drept 0noul director executiv al orașului și arestarea unui cardinal catolic în vârstă de 90 de ani pentru eforturile sale de a sprijini protestatarii pro-democrație sugerează că situația merge din rău în mai rău >>, scrie Chris Patten, pentru Project Syndicate.
<< O mare parte din lume rămâne concentrată pe evoluțiile îngrozitoare din Ucraina, unde armata președintelui rus, Vladimir Putin, continuă să comită crime de război împotriva unei țări suverane despre care el pretinde că este o parte inalienabilă a Rusiei. Între timp, povestea din Hong Kong a mers din foarte rău în și mai rău.
Într-un proces de selecție ridicol „îmbrăcat” în democrație, Partidul Comunist din China l-a instalat recent pe un fost polițist, John Lee, ca noul director executiv al regimului său marionetă. Lee nu este orice polițist hârșit. El a primit postul pentru că a supervizat reprimarea brutală din 2019 a demonstrațiilor din Hong Kong, după ce două milioane de locuitori au protestat împotriva planului guvernului orașului de a permite extrădarea suspecților de infracțiuni în China continentală. Această modificare propusă a legii a fost necesară, a spus un consilier pro-Beijing, pentru a face inutile răpirile de către serviciile de securitate ale Chinei.
Reprimarea operată de Lee a înlocuit dialogul cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc și arme. Chiar și unii dintre cei care acordau asistență medicală manifestanților au fost arestați și bătuți. Astfel de metode au adus rușine forțelor de poliție din Hong Kong, care nu mai pot fi numite cele mai bune din Asia. Lee s-a comportat ca și cum i-ar fi suprimat de bunăvoie pe tinerii demonstranți din Piața Tiananmen în 1989 – un episod pe care el și alții ca el încearcă acum să-i împiedice pe cetățenii Hong Kong-ului să și-l amintească în privegheri și slujbe religioase.
Am dobândit unele cunoștințe despre ordinea publică atunci când am prezidat comisia care a reorganizat serviciul de poliție în Irlanda de Nord, după Acordul de Vinerea Mare, din 1998. Abordarea lui Lee față de demonstrațiile din 2019 a fost cu mult sub ceea ce solicită poliția bună și la ceea ce publicul din Hong Kong are dreptul să se aștepte. Din păcate, tocmai de aceea a fost ales să conducă orașul un om care nu cunoaște deloc politicile economice și sociale care au făcut ca Hong Kong-ul să aibă atât de mult succes.
Poate că a fost un semn mai rău că numirea lui Lee a coincis cu arestarea, pe 11 mai, a cardinalului Joseph Zen, un fost episcop de Hong Kong, care este unul dintre cei mai celebrați și admirați clerici din Asia. Cardinalul Zen a fost reținut împreună cu alți trei care, ca el, erau administratori ai unui fond de ajutor umanitar care a oferit asistență juridică și financiară pentru peste 2.200 de persoane care au fost arestate deoarece au participat la demonstrațiile din 2019. Deși fondul fusese deja lichidat sub presiunea poliției, cardinalul în vârstă de 90 de ani și colegii săi au fost arestați pentru că ar fi colaborat cu forțele străine, încălcând legea draconică a securității naționale a Chinei.
Cardinalul Zen a fost de mult timp unul dintre cei mai curajoși și mai hotărâți apărători ai drepturilor omului ai Bisericii Catolice de pretutindeni, nu în ultimul rând în China. Semnificația arestării sale a fost clarificată de cardinalul Charles Maung Bo din Myanmar, președintele Federației Conferințelor Episcopale din Asia. „Cum poate fi o infracțiune să ajuți persoanele acuzate să aibă apărare și reprezentare juridică?” a întrebat cardinalul Bo. „Hong Kong a fost unul dintre cele mai libere și mai deschise orașe din Asia. Astăzi, a fost transformat într-un stat polițienesc.”
Pentru mulți oficiali ai PCC, adevărata „crimă” a cardinalului Zen nu este doar apărarea lui obișnuită a libertății religioase în China și, prin curajul său pastoral și intelectual, potențiala sa amenințare la adresa totalitarismului partidului, ci și critica sa față de înțelegerile secrete ale Vaticanului cu conducerea chineză. Aceste pacte pretind să construiască punți între așa-numita biserică subterană din China, care a fost întotdeauna în comuniune cu Vaticanul, și auto-descrisa biserică patriotică controlată de guvernul de la Beijing.
Presupusele beneficii ale acestui acord, care este menit să îmbunătățească modul în care sunt tratați toți catolicii din China (pastori și laici), sunt în mod clar atât de considerabile încât au fost ținute secrete. Poate că sunt prea multe de raportat. Dar nu pare derezonabil să ne întrebăm de ce, dacă afacerea este atât de bună, nimeni nu are voie să știe despre ce este vorba.
În orice caz, acordul nu a făcut nimic pentru a ușura situația catolicilor sau a altor creștini din China, unde președintele Xi Jinping este în mod clar în spatele unei represiuni la nivel național împotriva practicii religioase. Crucifixele au fost îndepărtate, bisericile închise și episcopii bisericilor subterane destituiți; un episcop binecunoscut, James Su Zhimin, a petrecut ani buni în închisoare și nu a fost văzut de aproape 20 de ani.
În provinciile Jiangxi și Yujiang, preoții au fost puși în arest la domiciliu sau interziși de la îndatoririle pastorale, în timp ce copiilor li s-a interzis să meargă la biserică. Oficialul PCC cu responsabilitate generală pentru Hong Kong a dobândit experiență suprimând bisericile creștine din zona Wenzhou din provincia Zhejiang, care este considerată un centru al creștinismului din China.
Bisericii din Hong Kong, care are aproximativ 400.000 de membri, i se spune clar să aibă grijă să nu-și jignească noii stăpâni CPC. Anul trecut, poliția orașului a zădărnicit o veghe pentru cei uciși în Piața Tiananmen în 1989, iar anul acesta Biserica a anulat evenimentul.
Ca răspuns la toate acestea, Vaticanul a emis doar o declarație jalnică că urmărea arestarea cardinalului Zen „cu o atenție extremă”. Asta chiar ar trebui să-i pună liderii chinezi în locul lor?
În timp ce dorința Vaticanului de a îmbunătăți relațiile dintre catolicii chinezi, guvernul chinez și Sfântul Scaun este de înțeles, poziția sa față de China aduce în minte comportamentul Bisericii față de naziști în anii 1930 și 1940. Sper că nu se dovedește a fi la fel de dăunător pentru integritatea Bisericii precum au fost acele evenimente.
Mulți catolici îl vor considera pe cardinalul Zen – care, așa cum a arată Universitatea Notre Dame, „are o conștiință alimentată de credința sa” – drept un exponent mai autentic al opiniilor catolice despre drepturile omului decât oficialii Vaticanului. Și, chiar dacă se concentrează asupra Ucrainei, democrațiile liberale trebuie să continue să vorbească împotriva atacului Chinei asupra libertății și statului de drept din Hong Kong. >>
The Times: Cinismul lui Kissinger îi vine ca o mănușă lui Putin
