Sediul Operei din Paris, cu o arhitectură somptuoasă, Palatul Garnier sărbătorește 150 de ani de existență pe 5 ianuarie 2025, după ce scena sa a găzduit evoluțiile celor mai mari cântăreți și ale celor mai mari balerini din lume, informează AFP, citată de Agerpres.
Pe 5 ianuarie 1875, după lucrări de 14 ani coordonate de arhitectul Charles Garnier, această clădire monumentală comandată de Napoleon al III-lea, care a costat 36 de milioane de franci (329 milioane de euro în zilele noastre), a fost inaugurată cu mare fast de Patrice de Mac-Mahon, președintele Republicii Franceze, în prezența a 2.000 de invitați veniți din Franța și toată Europa, inclusiv capete încoronate.
‘La inaugurarea sa, era cel mai mare teatru de operă din lume: 173 de metri lungime, 125 de metri lățime’, a declarat ghidul și conferențiarul Jean-Jacques Serres, cu ocazia unui tur al clădirii. Având o lățime de 27 de metri, o lungime de 48 de metri (inclusiv culise) și o înălțime de 60 de metri, ‘scena sa era cea mai mare din acea vreme’. ‘Este de trei ori mai mare decât o scenă de pe Broadway!’, a adăugat el.
În prezent ascunsă de o prelată instalată pentru renovare, fațada clădirii, cu materialele sale policrome, măștile aurite, medalioanele și alegoriile sale, frapează prin opulența sa și contrastează cu arhitectura riguroasă a baronului Haussmann, creatorul planului de modernizare urbanistică a Parisului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
‘Cei doi bărbați nu se înțelegeau. Haussmann a realizat, în jur, câteva clădiri puțin mai înalte decât se prevăzuse inițial. Garnier, furios, a adăugat câțiva metri la fațada sa’, a explicat același ghid.
*Loja fantomei
Interiorul este la fel de maiestuos, cu scara sa monumentală și diferite tipuri de marmură.
Clădirea, declarată monument istoric în 1923, este vizitată de foarte mulți oameni în fiecare an – un milion de vizitatori în 2023 – nu în ultimul rând datorită pânzelor viu colorate și a personajelor aeriene cusute în tavanul sălii de spectacole, semnate de Marc Chagall.
Acea comandă, un omagiu adus unui grup de 14 compozitori de operă și balet, a venit din partea ministrului culturii André Malraux, în 1964, căruia nu îi plăcea plafonul original, deteriorat, realizat de Jules-Eugene Lenepveu.
Din rândul lojelor, cea cu numărul 5 este specială: ‘Este cea rechiziționată de fantoma Eric, în romanul lui Gaston Leroux’, a explicat Jean-Jacques Serres. Autorul ‘Fantomei de la Operă’ (1910) și-a imaginat acest personaj care, ascunzând sub o mască un chip deteriorat după un accident, venea să asculte o soprană de care era îndrăgostit.
Ce se mai poate spune în plus despre scena Palatului Garnier? Acolo au evoluat cei mai mari balerini ai lumii, de la rusoaica Tamara Toumanova la francezul Patrick Dupond, precum și marii interpreți de operă Maria Callas și Feodor Șaliapin.
Tocmai în ‘cușca’ scenei, adică spațiul care o înconjoară deasupra și dedesubt, vor avea loc lucrări de modernizare și renovare a echipamentelor începând cu vara anului 2027, ceea ce va împiedica organizarea de spectacole timp de doi ani.
*Adăpost
La al cincilea nivel de dedesubt se află un rezervor uriaș de apă, folosit de Charles Garnier ca o contragreutate pentru a stabiliza fundațiile clădirii, apă fiind foarte prețioasă deoarece ‘focul era principalul inamic al teatrelor’, reamintește Jean-Jacques Serres. ‘În zilele noastre, rezervorul este folosit de pompieri’ pentru a se antrena la scufundări în mediu închis.
De asemenea, vizitatorii pot pătrunde în vechea sală a mașinilor, cu șirurile sale de cabestane și frânghii. Manevrate de ‘fochiști’ cu ajutorul unor contragreutăți, acestea erau folosite pentru a ridica și a coborî cortinele și pânzele ‘trompe-l’oeil’ depozitate mult mai sus, deasupra scenei. De atunci, ele au fost înlocuite cu motoare electrice.
Ridicând privirile, vizitatorii pot vedea primul nivel inferior și trapa sa, care îi permite lui Giselle, eroina de balet, să dispară de pe scenă, în timp ce pe un perete poate fi văzută inscripția ‘Adăpostul A’ – Opera din Paris a fost folosită ca refugiu ‘pentru locuitorii districtului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial’ – și o linie ‘H’ pentru înălțime, marcând nivelul atins de apă în timpul inundației din 31 ianuarie 1910.
Un alt element remarcabil: așa-numita scară ‘elefant’, pe care a mers un pahiderm împrumutat de la un circ pentru o reprezentație a spectacolului de operă ‘Indes Galantes’ a compozitorului Jean-Philippe Rameau.
La etajele superioare se află vestiarele personale sau colective ale celor 154 de dansatori ai corpului de Balet și, în partea de sus a clădirii, cinci studiouri de repetiții. Totuși, de când s-au mutat la Nanterre (la vest de Paris), în 1987, nu-i mai căutați: în Palatul Garnier nu mai există ‘les petits rats’ (‘Micii șobolani’), numele sub care sunt cunoscuți tinerii elevi la Școala de Dans a Operei din Paris, care iau lecții și joacă în producții de balet.
*Cinci detalii insolite
Fațada sa spectaculoasă, scara monumentală din marmură și foaierul grandios care seamănă cu Sala Oglinzilor de la Versailles: la 150 de ani după inaugurare, Palatul Garnier din Paris continuă să impresioneze, informează AFP.
Jurnaliștii de la AFP au publicat cu această ocazie cinci detalii insolite care merită să fie cunoscute de publicul larg despre această clădire emblematică într-o perioadă în care Opera din Paris organizează o serie de evenimente pentru a marca aniversarea sa în 2025, inclusiv o gală excepțională, pe 24 ianuarie.
Operațiune anti-atentat
Timp de un secol și jumătate, Opera din Paris a fost sinonimă cu Palais Garnier. Dar această instituție, fondată în 1669, a rătăcit mai întâi din loc în loc, schimbându-și adresa pariziană de 11 ori în 200 de ani.
Pe 14 ianuarie 1858, Napoleon al III-lea și împărăteasa Eugénie au scăpat miraculos de un atentat cu bombă în timp ce cortegiul lor sosea la operă, care, la acea vreme, se afla pe strada îngustă Le Peletier.
Împăratul francez a decis atunci să construiască un nou teatru de operă, cu spații înconjurătoare mult mai degajate, pentru a descuraja viitoare acțiuni violente. Acesta urma să fie Opera Garnier, tronând singură în zona sa urbană la capătul vastului bulevard Avenue de l’Opéra, care fusese special amenajat de baronul Haussmann la cererea lui Napoleon al III-lea.
Opera Le Peletier a fost complet distrusă de un incendiu în 1873, un dezastru care a accelerat finalizarea Palatului Garnier.
Electrificare rapidă
Pe 5 ianuarie 1875, impresionanta clădire proiectată de arhitectul Charles Garnier a fost inaugurată cu mare fast. Întregul Paris s-a adunat acolo sub strălucirea a mii de becuri cu gaz. Aflată pe atunci la începuturile sale, electricitatea nu era considerată încă suficient de fiabilă pentru a echipa întreaga clădire.
Dar, încă din 1881, cele 340 de becuri cu gaz din candelabrul teatrului au fost înlocuite cu becuri electrice. Opera Garnier a fost una dintre primele clădiri pariziene care a beneficiat de o instalație electrică completă.
Bulevardul din vecinătate, Avenue de l’Opéra, a fost prima mare arteră pariziană care a experimentat iluminatul stradal electric, în 1878.
Pictori pe balcon și tavan
Opera din Paris nu este doar un loc pentru muzică și dans. Este, de asemenea, un cadru privilegiat pentru pictori. Edgar Degas și-a petrecut o bună parte din viața artistică înfățișând în sute de lucrări dansatori, cântăreți, muzicieni și abonați din culise.
Pictorul a fost un vizitator regulat al Operei Le Peletier și, apoi, al Operei Garnier, preferând sobrietatea relativă a celei dintâi în locul supraîncărcării decorative a celei de-a doua.
Fapt cunoscut: Marc Chagall a pictat cupola teatrului în 1964, la cererea ministrului Culturii din acea vreme, André Malraux. Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că decorul original, realizat de pictorul academic Jules-Eugene Lenepveu, a rămas intact sub panourile lui Chagall.
Unele persoane cer ca acestea să fie demontate, cel puțin temporar, pentru a face din nou vizibil plafonul lui Lenepveu.
21 de bisuri pentru Maria Callas
Maria Callas a triumfat pentru prima dată la Opera din Paris pe 19 decembrie 1958, într-un recital unic transmis la televiziune, în fața unui public în care s-au aflat numeroase celebrități, printre care Charlie Chaplin și Brigitte Bardot.
‘La Divina’ a revenit pe scena Palatului Garnier în 1964 și 1965. Pe 20 februarie 1965, AFP descria triumful divei: ‘Douăzeci și unu de bisuri au salutat-o pe Maria Callas în această seară, când a interpretat ‘Tosca’ pentru prima dată la Opera din Paris. Din orchestră până în amfiteatru (…), aplauzele au răsunat, fanii au scandat ‘Ca-las, Ca-las’, în timp ce o ploaie de buchete a continuat să cadă pe scenă’.
Rockstar al baletului
La aproximativ douăzeci de ani după legendara sa fugă în Occident pe aeroportul Le Bourget, înșelând vigilența agenților KGB în timpul unui turneu, Rudolf Nureev a fost numit director al Baletului Operei din Paris în septembrie 1983 de către ministrul francez al Culturii din acea vreme, Jack Lang.
Pentru primul său sezon la Opera Garnier, Rudolf Nureev a ales să pună în scenă și să danseze celebrul balet rusesc ‘Raymonda’. Agenția de presă sovietică Tass a salutat spectacolul ca fiind ‘o completare a repertoriului teatrului parizian’, dar nu a făcut nicio mențiune despre dansatorul transfug.
Acest ‘rockstar al baletului’ – după spusele fostului dansator Manuel Legris, el însuși numit prim-balerin de Nureev în 1986 – a murit de SIDA pe 6 ianuarie 1993. În cadrul unui eveniment rămas unic în istoria teatrului parizian, trupul său neînsuflețit a fost omagiat în clădirea Palatului Garnier, sicriul artistului fiind purtat pe scara monumentală a clădirii de șase dintre fostele sale prim-balerine.
AFP: Bijuterii în valoare de aproximativ 300.000 de euro furate dintr-un mare magazin din Paris
