Sancțiunile fără precedent, pe fundalul războiului din Ucraina, forțează conducerea rusă să caute parteneri alternativi și să consolideze relațiile cu țări care până de curând se aflau la periferia atenției Kremlinului. În ultimele luni, cel mai adesea s-a vorbit despre noi proiecte și planuri comune ale Moscovei cu reprezentanți ai regiunii Orientului Mijlociu, notează Novaia Gazeta.Europa, care intră în detaliile acestui tur de forță al Rusiei, impus de noua realitate.
<< Moscova (în orice caz, până de curând) a reușit să construiască relații de încredere cu toți jucătorii cheie din Orientul Mijlociu, fie că este vorba de Iran, Turcia, Israel, Arabia Saudită sau Egipt. Și asta, în ciuda faptului că Orientul Mijlociu nu poate fi considerat ceva omogen și monolitic. Regiunea este un uriaș mozaic de țări foarte diferite, între care există adesea diferențe ideologice, în cel mai bun caz, și războaie în curs, în cel mai rău caz. Numai conflictul palestiniano-israelian durează de peste 70 de ani.
Pentru Moscova, una dintre cele mai urgente sarcini a fost de a căuta înlocuitori pentru importurile occidentale, inclusiv pentru numeroasele mărci care au părăsit în grabă Rusia, după 24 februarie. Cu alte cuvinte, Rusia vrea să substituie importurile de automobile, electrocasnice și chiar cinematografe cu produse similare din Orientul Mijlociu.
Ne uităm la câtă echivalență se va găsi în această înlocuire și, cel mai important, cât de pregătiți sunt acum reprezentanții Orientului Mijlociu să intre pe piața rusă.
Turcia: echilibristică pe muchie
Cele mai strânse relații economice și politice din Orientul Mijlociu dezvoltate de Rusia în ultimii ani sunt cele cu Turcia, în ciuda numeroaselor contradicții de pe agenda internațională.
Ankara adoptă acum o poziție în general foarte prudentă în criza ruso-ucraineană și chiar încearcă să joace rolul de mediator cheie între Moscova și Kiev. În același timp, deja pe 24 februarie, liderul turc, Tayyip Erdogan, a condamnat fără echivoc acțiunile Kremlinului, subliniind că Ankara „sprijină lupta Ucrainei pentru a-și proteja integritatea teritorială”.
Cu toate acestea, Turcia nu s-a alăturat sancțiunilor occidentale anti-ruse și nu a suspendat legăturile aeriene cu Rusia, precum au făcut-o partenerii săi din NATO.
Această decizie se datorează în mare măsură interesului Ankarei de a consolida cooperarea cu Moscova, pe fundalul unei crize economice severe în Turcia însăși. Potrivit analiștilor independenți turci, rata inflației din acest an a ajuns la 175%, iar lira a scăzut de aproape cinci ori față de dolar, în ultimii ani.
În plus, Moscova și Ankara sunt unite prin proiecte comune la scară largă. Este cel puțin cazul gazoductului Turkish Stream și al construcția centralei nucleare Akkuyu, a cărei primă unitate este planificată a fi finalizată până la aniversarea a 100 de ani a Republicii Turcia, în 2023.
La sfârșitul anului 2021, volumul comerțului ruso-turc se ridica la 33 de miliarde de dolari. Anul acesta, acordurile comerciale reciproce înregistrează performanțe și mai impresionante. Astfel, exportul de mărfuri turcești în Rusia, în primele șase luni, a atins un maxim al ultimilor opt ani. Pe lângă furnizorii tradiționali turci de produse agricole, Ankara a sporit oferta de dispozitive mecanice, materiale plastice și produse realizate din acestea (policarbonați, rășini epoxidice, plăci etc.), pompe de lichide, echipamente de aer condiționat, echipamente de ridicat, buldozere și prese. În plus, potrivit ministrului Transporturilor și Infrastructurii din Turcia, Adil Karaismailoglu, volumul comerțului de vehicule cu Rusia a crescut cu 58%, din ianuarie până în aprilie.
La începutul lunii iulie, ambasadorul turc la Moscova, Mehmet Samsar, a indicat că până la sfârșitul anului 2022, comerțul dintre cele două țări ar putea crește cu 15 miliarde de dolari și ar putea ajunge la aproximativ 50 de miliarde de dolari.
În același timp, cercurile de afaceri din Turcia au primit deja un avertisment scris de la secretarul adjunct al Trezoreriei SUA, Wally Adeyemo, că firmele locale care fac afaceri cu companii rusești sancționate riscă să fie sancționate.
Într-un interviu acordat Novaia Gazeta.Europa, jurnalistul și politologul turc Hakan Aksai, specializat în relațiile turco-ruse, a subliniat că oamenii de afaceri turci sunt interesați de cooperarea cu Rusia și se străduiesc să ia locul firmelor occidentale care au părăsit piața rusă, dar până acum acționează foarte precaut. „Va depinde foarte mult de evoluția războiului din Ucraina, de amploarea presiunii sancțiunilor asupra Moscovei. În acest sens, mediul de afaceri turc urmărește îndeaproape situația și nu se grăbește să se implice în noi proiecte majore cu partea rusă”, a afirmat expertul.
Viitorul relațiilor ruso-turce depinde în mare măsură de viitoarele alegeri generale din Turcia, programate în iunie.
Pe fondul unor mari probleme economice în Turcia, ratingul liderului de la Ankara și al partidului său, Justiție și Dezvoltare, a scăzut în ultimele luni și, potrivit ultimelor sondaje, nu mai depășește 30%, în condițiile în care anul trecut fusese la nivelul de 45-50%. „Dacă opoziția va câștiga, Ankara va pune mai mult accent pe relațiile cu Occidentul. Cel mai probabil, contactele cu Rusia nu se vor deteriora, dar intensitatea lor, evident, nu va mai fi aceeași ca acum, sub Erdogan”, a adăugat Aksai.
Iran: parteneriat până la prima trădare
În ultimele luni, Iranul a atras atenția conducerii ruse, în primul rând ca țară care se află sub cele mai severe sancțiuni de mai bine de 40 de ani.
Moscova surclasează semnificativ Teheranul în ceea ce privește numărul de restricții impuse împotriva sa, dar calitatea sancțiunilor împotriva Iranului este incomparabilă în comparație cu Rusia: în special, sistemul bancar al Republicii Islamice este complet separat de lumea exterioară, iar petrolul se tranzacționează cu un număr limitat de țări și în volume mult mai mici.
Din cauza izolării Iranului și a dificultăților de a face acorduri reciproce, mediul de afaceri rus a intrat în această țară cu o precauție extremă, dar acum, probabil, companiile autohtone nu prea au de unde alege. Astfel, Gazprom și Compania Națională Iraniană de Petrol (CNIP) au semnat în iulie un memorandum de cooperare energetică în valoare de aproximativ 40 de miliarde de dolari, dar acest document este totuși o declarație de intenție și nu obligă niciuna dintre părți la nimic.
Deja din prima săptămână de război din Ucraina, liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, a susținut Kremlinul, spunând că Kievul „a devenit victima crizei create de Statele Unite”. El a adăugat ulterior că „NATO ar fi început un război cu Rusia dacă nu ar fi fost lansată o operațiune militară în Ucraina”.
În același timp, în societatea iraniană atitudinea față de Rusia este extrem de ambiguă. Pe de o parte, iranienii tratează cultura rusă cu mare respect și, în special, traduc activ scriitori în persană, inclusiv contemporani: Dmitri Gluhovski, Viktor Pelevin, Liudmila Ulițkaia. Pe de altă parte, Iranul are o memorie istorică foarte solidă, iar mulți iranieni încă îi percep pe ruși ca pe niște colonialiști care, în trecut, au și ocupat câteva teritorii iraniene.
În același timp, din perspectiva anti-americanismului, pentru mulți iranieni Rusia este văzută ca fiind atractivă.
„Cea mai importantă bază pe care Moscova și Teheranul se unesc acum este opoziția față de hegemonia Statelor Unite pe arena internațională”, și-a exprimat părerea, într-un interviu acordat Novaia Gazeta.Europa, politologul Zohra Gadbeygi, din Teheran.
Într-un fel sau altul, mediul de afaceri iranian și-a intensificat acum activitățile în direcția rusă. Ca cel mai promițător, a ieșit în prim-plan proiectul coridorului de transport Nord-Sud, care presupune aprovizionarea cu mărfuri din Marea Baltică spre India, dar a rămas pe hârtie vreme de peste 20 de ani. În iunie, partea iraniană a trimis o încărcătură-pilot prin Astrahan, pe această rută, iar în august, reprezentanții Rusiei, Iranului și Azerbaidjanului au semnat, la Teheran, un memorandum privind facilitarea tranzitului. Se așteaptă ca acest lucru să ajute la accelerarea procedurilor vamale între cele trei țări. La capacitate maximă, proiectul Nord-Sud presupune un volum anual de transport de 25-26 de milioane de tone de mărfuri diverse.
Ambasadorul iranian la Moscova, Kazem Jalali, a declarat, în iunie, că republica islamică ar putea servi drept centru de transport pentru importul de mărfuri, din țări terțe în Rusia, precum și pentru exportul de cereale și ulei de floarea soarelui rusesc.
În paralel cu aceasta, partea iraniană este pregătită să furnizeze bunuri de producție proprie, pe lângă produsele agricole tradiționale. În special, Moscova și Teheranul au ajuns la un memorandum de cooperare în domeniul aviației. Potrivit presei iraniene, presupune că Iranul va furniza Rusiei echipamente și piese de schimb pentru avioane, iar companiile aeriene rusești vor putea fi întreținute și reparate în centrele de service ale Republicii Islamice.
Între timp, cea mai mare parte a flotei aeriene a Iranului este compusă din avioane importate, inclusiv Airbus și Boeing, adesea fabricate acum aproximativ 30 de ani, sau chiar mai vechi. Astfel, conform portalului planespotters.net, vârsta medie a aeronavelor Iran Airtour este de 30,2 ani, ale Iran Aseman Airlines este de 28,7 ani, iar ale Iran Air este de 16,6 ani.
Avioanele proprii practic nu sunt produse în țară. Unul dintre cele mai cunoscute proiecte a fost crearea aeronavei de pasageri Iran-140, bazată pe modelul ucrainean An-140, dar din 2001 nu au fost produse mai mult de 15 avioane, iar proiectul în sine a fost suspendat după un accident aviatic produs la Teheran, în august 2014, când au murit 38 de persoane.
În plus, compania iraniană Iran Khodro (IKCO) a prezentat recent, la Moscova, un sedan de producție proprie numit Tara. Mașina, al cărei preț de pornire în Republica Islamică este de aproximativ 12.000 de dolari, a fost creată pe baza Peugeot 301. Inițial, iranienii de la Iran Khodro și francezii de la Peugeot Citroën intenționau să producă în comun Peugeot 301, dar după reînnoirea sancțiunilor anti-iraniene de către americani, în 2018, francezii au părăsit Iranul. Drept urmare, din 2020, iranienii au început să-și facă propria mașină, Tara.
Un alt domeniu promițător al cooperării ruso-iraniene este cinematografia. La Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, desfășurat în iunie, s-a anunțat că Rusia va achiziționa mai multe filme iraniene pentru proiecție, iar în viitor cele două țări vor lansa producția de filme în comun.
„Cinema-ul iranian este bine cunoscut publicului nostru încă din vremea sovietică. În ultimii ani, interesul pentru filmele iraniene a crescut în țara noastră, nu doar pentru lungmetraje, ci și pentru filme documentare. Aproape în fiecare an, postul de televiziune Rossia-Kultura difuzează lungmetraje iraniene care au câștigat premii la diferite festivaluri internaționale, iar de mai multe ori, la cererea telespectatorilor canalului, a fost difuzat din nou filmul din 1997, Copiii Paradisului; iar în 2019–2021, același canal a găzduit, pentru prima dată în spațiul rusofon, un întreg serial iranian, Șeherazada, care a fost deja difuzat de două ori și cu foarte mare succes. La Festivalul Internațional de Film de la Moscova, prezența cinematografiei iraniene crește în fiecare an, anul acesta urmând să fie difuzate 16 filme simultan”, a declarat, pentru Novaia, regizorul, editorul și producătorul iranian de film, Diana Adirhaieva.
„Majoritatea filmelor iraniene sunt bine înțelese de compatrioții noștri, cu toate acestea, pentru o perspectivă mai bună, au nevoie uneori de o imersiune mai profundă, graduală și atentă în cultura iraniană, deoarece nu toate subtilitățile sale pot fi înțelese imediat de către spectatorul nostru, (…). Iranienii cunosc și iubesc bine cultura și literatura rusă, dar în unele imagini istorice viziunea iraniană asupra anumitor evenimente din trecutul nostru istoric comun diferă uneori de cea rusă. Dar acest lucru este și normal, pentru că suntem vecini, istoria interacțiunii noastre se întinde pe multe secole, s-au întâmplat în mod natural o mulțime de lucruri diferite. O privire din afară va ajuta să ne înțelegem mai bine și să îmbunătățim relațiile dintre țările și popoarele noastre în viitor”, a adăugat specialista.
Cooperarea dintre Rusia și Iran, în viitorul apropiat, va fi mai mult de natură tactică decât strategică, este convins politologul iranian Amir Chahaki, stabilit la Berlin și specializat în relațiile dintre Moscova și Teheran.
„Actuala convergență de poziții este mai mult de natură situațională, se datorează, printre altele, proximității geografice a țărilor noastre. Iranul va fi interesat să dezvolte relații cu Rusia dacă va ajuta în primul rând cu tehnologia militară. Dar această alianță poate să nu reziste testului de forță în cazul unei agravări a contradicțiilor de pe agenda internațională, de exemplu, asupra Siriei sau Palestinei. Adică, relațiile se vor dezvolta până la prima dezamăgire sau trădare”, a menționat expertul.
Lumea arabă: atitudine de expectativă
Încă din primele zile ale războiului din Ucraina, majoritatea țărilor arabe au adoptat o poziție destul de prudentă, exprimându-și îngrijorarea și făcând apel la pace către toate părțile din conflictul sângeros.
Acest lucru se datorează în mare măsură dependenței mari a țărilor arabe de importul de produse agricole din Rusia și Ucraina. (…)
Volumele livrărilor către Rusia din țările arabe au fost întotdeauna modeste. Totodată, fondurile de investiții ale monarhiilor arabe din Golful Persic au început în ultimii ani să se intereseze de proiectele de pe teritoriul Rusiei, dar acum multe dintre ele și-au suspendat activitățile în Rusia. În mod special, fondul suveran al Emiratelor Arabe Unite, Mubadala, care a investit deja aproximativ 3 miliarde de dolari în aproximativ 50 de companii rusești, a anunțat la sfârșitul, lunii martie, suspendarea investițiilor în Rusia din cauza conflictului de pe teritoriul ucrainean.
Potrivit Svetlanei Babenkova, candidat în științe economice, cercetător principal la Centrul de Studii Arabe și Islamice de la Institutul de Studii Orientale al Academiei Ruse de Științe, țările arabe adoptă acum o atitudine de așteptare. „Prognozele sunt în prezent destul de greu de făcut din cauza situației politice și economice, în continuă schimbare, din lume. În opinia mea, investitorii arabi nu vor părăsi complet Rusia. Este mai probabil ca aceștia să urmărească cum va evolua situația și, cât mai curând posibil, vor relua investițiile”, a declarat experta.
Potrivit acesteia, situția nu stă altfel nici în ceea ce privește utilizarea în Emirate a sistemului de plată Mir. Până acum, grupurile de lucru negociază pe această temă, iar Emiratele, cel mai probabil, adoptă și ele o atitudine de așteptare.
La rândul lor, țările arabe non-petroliere ar putea crește oferta de bunuri către Rusia, în viitorul apropiat.
„Presupun că, pe termen mediu, Egiptul poate să-și livreze pe piața rusă bumbacul renumit pe plan mondial”, menționează specialista.
Majoritatea experților sunt de acord că înlocuirea importurilor Rusiei cu cele din țările Orientului Mijlociu are anumite perspective, dar în cele din urmă totul va depinde de evoluția războiului din Ucraina. Și cu cât se va încheia mai repede, cu atât Moscova are mai multe șanse, cel puțin să nu reducă nivelul de interacțiune pe care încă îl are cu Turcia, Iran și alte țări din regiunea Orientului Mijlociu >>.
