- „Rusia a lovit două orașe cu o populație majoritar românească – Reni și Izmail. Mă întreb dacă Georgică Simion, marele român de pretutindeni, și-a exprimat protestul față de acest act barbar sau doar l-a sunat pe șeful lui de la FSB și l-a rugat să fie mai atent”.
Așa suna o postare pe Facebook, de la sfârșitul lunii iulie 2023, a fostului ministru moldovean al Apărării, Anatol Șalaru, același care anterior vorbise despre faptul că liderul AUR a avut de-a lungul timpului legături cu ofițeri ai FSB, moștenitorul de drept al KGB.
Dintr-un anumit punct de vedere, data la care a fost publicată postarea poate fi înșelătoare, raportat la momentul de față. Scurgerea a jumătate de an de la publicarea ei riscă să facă observația depășită, când, din contră, ea devine mereu mai actuală.
Cum așa?
Ei bine, din cel puțin două motive?
Pe de o parte, întrucât bat la ușă alegerile, iar un moment mai propice decât proximitatea electorală ar fi cu greu mai potrivit pentru a obține lămuririle care se impun în ceea ce privește activitatea, agenda și conexiunile vechi și noi ale liderilor politici.
Iar George Simion, departe de a fi un exemplu de ireproșabilă transparență, sub acest aspect, are în realitate datorii în creștere față de opinia publică și față de electorat, pe acest subiect.
Suntem deja în 2024, ne pregătim de mers la vot, dar Simion și AUR încă nu au demontat în mod credibil acuzații de o asemenea gravitate (acuzații care, de altfel, au mai fost lansate și din zona spionajului ucrainean).
Pe de altă parte, actualitatea postării lui Șalaru este alimentată de prestația ulterioară a liderului extremist de la București.
În ceea ce privește bombardarea civililor din Ucraina, armata rusă nu s-a limitat la acel episod multiplul de la Reni și Izmail.
Natura acestor atacuri e una sistematică, iar bilanțul lor uman, unul răvășitor. Totodată, în ultimele luni, resturi de drone rusești care atacau porturile Ucrainei au fost identificate în mai multe rânduri și pe teritoriul… României.
Din acest motiv, între București și Moscova au existat coliziuni diplomatice, iar localnicii din zonele afectate (pe care AUR vrea ca și din 2024 încolo să-i reprezinte în instituțiile statului) au trăit momente dificile, dată fiind naturala lor expunere la riscurile derivate din strategia lipsită de scrupule a rușilor în Ucraina.
Te-ai fi așteptat de la vocalul Simion să picheteze zi și noapte ambasada puterii străine care creează asemenea situații chiar în România, să hățuiască, verbal măcar, dar non-stop, Kremlinul, MAE rus, pe ambasadorul Kuzmin, etc.
Dar, ca prin farmec, a fost destul de liniște!
În fața unor asemenea circumstanțe odios de extraordinare, Simion a amuțit ca o muscă lovită de gerul iernii, iar AUR s-a mobilizat ca atunci când, doborât de somn, lași totul și te afunzi în așternut.
Tragica experiență a Ucrainei este revelatoare inclusiv pe orizontală: dacă mâine Rusia ar fi în război cu orice altă țară, inclusiv cu România, modul în care l-ar purta ar respecta întocmai tiparul pe care-l vedem operațional în vecini. Altfel spus, populația civilă ar fi aproape la fel de expusă atacului armat ca militarii.
Până la urmă, în Ucraina vedem o armată rusă care acționează la fel cum tocmai o făcuse în Siria, cu puțini ani mai devreme. Spitale, piețe, gări, blocuri, teatre – nimic nu scapă vigilenței teroriste a soldatului rus și comandamentului care îi dictează țintele.
Este, tocmai din acest motiv, cu atât mai vinovată, până spre un soi de complicitate tacită, aparenta nepăsare a celor mai „patrioți” dintre „patrioții” momentului: George Simion și AUR. Desigur, e destul loc aici și de menționarea lui Șoșoacă și a partidului ei, dar în ceea ce o privește acest segment de „super-români”, aș zice că lucrurile se clarifică semnificativ uitându-te la pozele postate de Ambasada Rusiei…
Desigur, Simion, AUR și toți vectorii suspecți de afinități față de și legături cu Rusia putinistă vor miza neîntrerupt pe faptul că vigilența opiniei publice și a electoratului va fi anesteziată de trei lucruri „sfinte”, desprinse parcă din Manualul redactat în chirilice:
- Lamentările isterice că Sistemul corupt și „vândut Vestului” îi „lucrează” pe „patrioți”.
- Învelirea până la bagatelizare în tricolorul românesc, îmbrăcarea costumului național, participarea la diverse slujbe religioase, citarea din Biblie și din „strămoși”, afișarea alături de diverse fețe bisericești.
- Parazitarea subiectelor „care contează” (ultima mostră – protestele fermierilor și transportatorilor).
Bineînțeles că linia de graniță poate fi una foarte fină și degrabă inducătoare în eroare (motiv pentru care o și exploatează în asemenea hal). Dar, după cum ziceam și cu alte ocazii, judecați-i pe Simion, AUR și ceilalți asemenea nu după ceea ce pare compact în discursul lor, ci după fisurile dintre discursul practicat și acțiunile propriu-zise.
Pe fruntea spionilor și a agenților de influență nu scrie niciodată „spion” sau „agent de influență”. Din contră, fie stă scris pe ea opusul, fie este acoperită cu un fes gros (eventual tricolor sau de cioban nepervertit de modernitate; în orice caz, ceva extrem de respectuos cu fibra de PR agresiv a „patriotismului” și „valorilor tradiționale” – așa cum, de altfel, este azi moda fix Moscova).
În 2024, pe urmele lui Șalaru din 2023, și eu „mă întreb dacă Georgică Simion, marele român de pretutindeni, și-a exprimat protestul față de acest act barbar sau doar l-a sunat pe șeful lui de la FSB și l-a rugat să fie mai atent”.
Ar fi în interesul nostru comun ca, pe măsură ce se apropie alegerile, să ne întrebăm cât mai mulți măcar același și același lucru.
