Trei militari americani au fost uciși aseară în timpul unui atac cu dronă asupra unei baze militare din Iordania, situată în apropierea frontierei siriene. Președintele Joe Biden a acuzat milițiile susținute de Iran, care au efectuat lovituri reciproce împotriva forțelor americane timp de luni de zile, dar până astăzi fuseseră atente să nu escaladeze prea dramatic, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
Pentru a înțelege cum evoluează situația, trebuie să înțelegem imperativele și motivațiile Statelor Unite și Iranului.
Statele Unite sunt interesate de Orientul Mijlociu de ceva timp, desigur, și au fost mai mult sau mai puțin active acolo încă de la Operațiunea Furtună în Deșert, al cărei scop era să împiedice Irakul să-și atace vecinii și astfel să preia controlul asupra aprovizionării cu petrol a zonei. Irakul nu mai reprezintă amenințarea de altădată, dar este în continuare în sfera de influență a Iranului. Mai recent, Washingtonul s-a concentrat asupra mișcărilor subnaționale care ar putea destabiliza regiunea. Pe scurt, poziția SUA în Orientul Mijlociu este aceeași ca în anii 1950: să mențină fluxul de petrol și să minimizeze violența blocând țări și mișcări considerate ostile intereselor americane. Astfel, forțele SUA și aliații săi sunt răspândiți în întreaga regiune.
Marea parte a activității recente a Iranului se opune acestei poziții. Cu aproape două săptămâni în urmă, Iranul a lansat rachete către ținte din nord-vestul Siriei, Kurdistanul irakian și sud-vestul Pakistanului, aparent ca răspuns la un atac terorist în orașul iranian Kerman. De asemenea, Teheranul sprijină rebelii Houthi din Yemen, care utilizează arme și informații furnizate de Iran pentru a ataca petroliere și alte nave în Marea Roșie și căile navigabile învecinate. În ultimele săptămâni, SUA și anumiți aliați au dus o luptă navală împotriva rebelilor Houthi.
Astfel, obiectivul SUA este să se asigure că aliații săi nu sunt răsturnați de la putere sau destabilizați – ceea ce necesită sprijinirea forțelor strategice. Obiectivul Iranului este să submineze poziția SUA și să devină cea mai puternică forță din regiune – ceea ce necesită retragerea SUA. Nu este suficient ca SUA să se retragă din regiune; Iranul trebuie să fie perceput ca forțându-o să plece. Secundar, trebuie să fie văzut ca lider al luptei împotriva Israelului prin forțele sale proxy, în principal șiite, și să demonstreze astfel slăbiciunea actorilor sunniți.
Dacă SUA sunt forțate să plece, atunci Iranul se află în poziția de a-și impune puterea asupra Canalului Suez și posibil mai departe. Dacă Iranul este învins, SUA vor domina regiunea. Iranul are o armată mai slabă și este mult mai puțin influent, și pare să fi decis că lovirea SUA cu puterea pe care o are vor determina SUA să plece în cele din urmă. Dar mizele sunt diferite. SUA vor supraviețui dacă „pierd”. Viitorul Iranului este pus în pericol.
SUA trebuie să atace ținte notabile din Iran dacă vor să arate că sunt pregătite să lupte – și să câștige. Iranul va trebui să răspundă în mod similar. Dacă se va trece la fapte, conflictul va implica folosirea puterii de rachete și aeriene pentru a minimiza pierderile umane. Iranul va folosi trupe terestre împreună cu dronele sale, iar SUA vor încerca să distrugă fabricile de drone și zonele de depozitare. Teheranul va încerca o campanie scurtă, dar foarte intensă, pentru a descuraja aliații SUA să se alăture confruntării.
Dacă Statele Unite trebuie să se angajeze într-un război de mare intensitate împotriva Iranului, atunci vor fi mai puțin capabile să furnizeze sprijinul necesar Ucrainei. Prin urmare, ar trebui să fim atenți la posibila implicare a Rusiei, deoarece ar oferi Moscovei oportunitatea de a deveni mai eficientă decât a fost până acum.
Presiune uriașă pe Biden pentru a ataca militar Iranul după moartea celor trei soldați americani
