În contraofensiva ucraineană, care durează deja mai mult de două luni, există o poveste mult mai importantă decât luptele din regiunile Zaporojie și Donețk și de pe malul stâng al Niprului: Forțele Armate ale Ucrainei, datorită loviturilor regulate asupra punctelor de comunicații, s-au apropiat foarte mult de tăierea legăturile de transport și izolarea peninsulei Crimeea. Un rol cheie în acest lucru îl au rachetele cu rază lungă de acțiune Storm Shadow și dronele maritime kamikaze, scrie The Insider.
De ce este atât de importantă Crimeea pentru contraofensiva Forțelor Armate ale Ucrainei?
Peninsula Crimeea se află destul de departe de zona în care trupele ucrainene desfășoară operațiuni ofensive – regiunile Zaporojie și Donețk – chiar și de malul stâng al Niprului, unde sunt periodic debarcate grupuri de recunoaștere și sabotaj. Cu toate acestea, Crimeea joacă un rol extrem de important în menținerea capacității de luptă a grupărilor rusești, pe aceste direcții.
Potrivit părții ucrainene, până la 60% din aprovizionarea unităților militare ale Forțelor Armate ale Federației Ruse care acționează în regiunile Herson și Zaporojie este asigurată prin intermediul Peninsulei Crimeea. Prin Crimeea trec rutele de aprovizionare, acolo sunt amplasate puncte de comandă, baze de aprovizionare tehnică și depozite de muniție. Expertul militar ucrainean, Leonid Dmitriev, a evaluat astfel importanța peninsulei, într-o conversație cu The Insider: „Aceasta este și o bază de spate pentru acumulare, refacere, coordonare și susținere a acțiunilor militare ale grupului de ocupație care operează în sudul Ucrainei, componenta maritimă și aeriană, precum și platforme de lansare pentru atacuri cu rachete, aviație și drone de pe teritoriul Ucrainei. De asemenea, controlul asupra peninsulei blochează o parte din porturile maritime din nord-vestul Mării Negre”.
Conform estimărilor postului ucrainean Radio Svoboda, în peninsula Crimeea sunt amplasate șapte poligoane, 11 baze de combustibil, 24 de baze aeriene, 26 de obiective pentru apărarea antiaeriană și rachete, 27 de obiective de comunicații și puncte radar, 46 de depozite de muniție și puncte de stocare a resurselor materiale și tehnice, precum și 58 de obiective ale Flotei Ruse a Mării Negre.
Prin urmare, izolarea Crimeei, privarea acesteia de o legătură de transport stabilă cu teritoriul continental al Rusiei, de unde provine fluxul de mărfuri militare, și cu Ucraina continentală, unde trupele rusești țin acum apărarea, este o sarcină de importanță primordială. Probabil chiar mai importantă decât avansarea directă pe front.
Cum pun ucrainenii peninsula sub controlul focului
La începutul lunii august, reprezentantul administrației militare regionale Odesa, Serghei Bratciuk, a făcut o declarație semnificativă: potrivit spuselor sale, pe peninsula Crimeea nu a mai rămas niciun loc sigur unde Forțele Armate ale Ucrainei nu ar putea ataca cu mijloace de lovire de la mare distanță.
Dacă ne uităm la cazurile confirmate de atacuri asupra diferitelor ținte din Crimeea și Sevastopol, din ultimele luni, nu putem decât să fim de acord cu opinia lui Bratciuk.
În primul rând, în iulie-august, au fost lovite podurile auto și feroviare care leagă Crimeea și Peninsula Arabat de partea continentală a Ucrainei, acum ocupată de Forțele Armate ale Federației Ruse, în special regiunea Herson – podurile Cionhar și Henicesk.
Deși e greu ca daunele să fie considerate critice și cu toate că rușii au reușit să stabilească rapid un pod-ponton, o parte semnificativă a traficului de mărfuri din Crimeea a fost redirecționată pe drumul prin Armiansk. Acest drum este mai lung și, în plus, intră în raza de acțiune a rachetelor de precizie și mare distanță GMLRS pentru lansatoarele de rachete cu rază medie HIMARS și M270, deținute de Forțele Armate ale Ucrainei.
În total, în iulie-august au fost înregistrate aproximativ 15 incidente cu atacuri de rachete sau atacuri cu drone asupra țintelor din Crimeea. Au fost atinse cu precizie câteva depozite de muniție, baze de reparații și stații de alimentare cu combustibil.
În cele din urmă, a fost atins Podul Crimeea – un obiectiv extrem de important nu numai din punct de vedere logistic, ci și simbolic. Prima oară, acesta a fost lovit pe 8 octombrie 2022, cu ajutorul unui camion încărcat cu explozibili. Explozia a scos din funcțiune pentru multe luni drumul auto și calea ferată. Al doilea atac reușit a avut loc pe 17 iulie 2023, cu ajutorul dronelor maritime (de această dată calea ferată a scăpat aproape neafectată).
Pe 12 august, în zona podului au fost doborâte mai multe rachete S-200, modificate în varianta de atac, iar rețelele de socializare au fost inundate cu imagini pitorești cu fumul care învăluia podul la care sun amplasate cortine de fum. Este caracteristic faptul că atacul a avut loc în mod demonstrativ în timpul zilei.
Campania de atacuri aeriene de la mare distanță asupra țintelor din Crimeea și împrejurimi este realizată cu ajutorul rachetelor cu rază lungă de acțiune de tip Storm Shadow (versiunea franceză este denumită SCALP-EG – Système de Croisière Autonome à Longue Portée – Emploi Général). Marea Britanie a anunțat transferul rachetelor Storm Shadow pe 11 mai, iar Franța a făcut această dezvăluire pe 11 iulie. Greutatea focosului acestei rachete este de 450 kg, iar raza de acțiune, cel mai probabil, este de 300 km. În prezent, aceasta este arma cea mai puternică și cu cea mai mare rază de acțiune din dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei.
Astfel, în ultimele trei luni, prin lovituri cu rachete cu rază lungă de acțiune și drone, comandamentul ucrainean a reușit într-adevăr să avanseze semnificativ în ceea ce privește izolarea peninsulei. Iar dacă zona de conflict ajunge complet izolată, nu se pot trimite tehnică sau reînnoi rezervele, ceea ce face practic imposibilă apărarea. Cum arată acest lucru în practică, a fost demonstrat de armata rusă în toamna anului trecut, când, în urma loviturilor constante ale Forțelor Armate ale Ucrainei asupra podurilor, a fost creat un cap de pod pe malul drept al Niprului, împreună cu singurul centru regional ocupat în timpul acestui război – Hersonul.
Va reuși Ucraina să izoleze complet Crimeea de teritoriul Rusiei?
Chiar dacă ne imaginăm că ucrainenii reușesc să scoată din funcțiune căile rutiere și feroviare de comunicare cu Peninsula Crimeea, inclusiv podul peste Strâmtoarea Kerci, rămân posibilități de transport pe mare. Potrivit estimărilor ucrainene, traversarea cu feribotul poate asigura doar 8-10% din nevoile grupării rusești din Crimeea, dar se poate încerca o aprovizionare prin intermediul navelor.
De aceea, pare că nu este o întâmplătoare activarea de către ucraineni a ambarcațiunilor fără echipaj de tip kamikaze (BEK), care coincide ca timp cu debutul folosirii rachetelor cu rază lungă de acțiune Storm Shadow/SCALP-EG.
De la 24 mai 2023, au fost înregistrate șase atacuri ale BEK asupra navelor din apele Mării Negre:
- Pe 24 mai, la 140 km nord-est de Bosfor, trei BEK-uri au atacat nava de recunoaștere Ivan Hurs;
- Pe 11 iunie, la 300 km sud-est de Sevastopol, șase BEK-uri au atacat nava de recunoaștere Priazovie;
- Pe 25 iulie, la 370 km sud-vest de Sevastopol, două BEK-uri au atacat nava de patrulare Serghei Kotov;
- Pe 1 august, la 340 km sud-vest de Sevastopol, trei BEK-uri au atacat nava Sparta și navele de patrulare Sergei Kotov și Vasili Bîkov;
- Pe 4 august, în ancorajul bazei navale Novorossiysk, un BEK a atacat și a avariat nava de desant Olenegorsk Miner, care fusese folosită anterior pentru transportul automobilelor către peninsulă;
- Pe 5 august, la 50 km sud de Strâmtoarea Kerci, un BEK a atacat și a avariat petrolierul Sig, care se afla sub sancțiuni ale SUA pentru furnizarea de combustibil grupării rusești din Siria.
După cum se poate observa, activitatea dronelor maritime kamikaze ucrainene a crescut dramatic, în timp ce acestea atacă nu numai nave de război în marea liberă și la o distanță considerabilă de coastă, ci chiar și în rada bazei navale (în cazul Olenegorski), precum și nave civile foarte aproape de Crimeea (cazul tancului petrolier Sig).
Cu ce poate răspunde Rusia?
Forțele Armate ale Ucrainei nu poate desfășura o campanie de izolare a Crimeei fără platforme de lansare pentru rachete cu rază lungă de acțiune, precum și pentru producția și lansarea dronelor aeriene și maritime. Din acest motiv, comandamentul rus a schimbat în mod evident prioritățile în atacurile de grup cu mijloace de lovire de mare distanță către bazele bombardierelor Su-24M, modificate pentru lansările de rachete cu rază lungă de acțiune Storm Shadow.
Ministerul Apărării al Federației Ruse a raportat de mai multe ori distrugerea țintelor desemnate în zona aerodromului Starîi Konstantinov din regiunea Hmelnițk, unde este amplasată Brigada 7 de aviație tactică, dotată cu Su-24, precum și distrugerea depozitelor de rachete Storm Shadow și a locurilor de producție ale ambarcațiunilor kamikaze (BEK).
În special, ministerul rus a raportat distrugerea depozitelor de combustibil de aviație în zona Starîi Konstantinov (27 iulie), a depozitului cu rachete Storm Shadow (24 iunie) și a lovit direct baza aeriană (6 august). În comunicatul din 14 august, Ministerul Apărării a menționat distrugerea locurilor de producție și depozitare a ambarcațiunilor kamikaze fără echipaj.
E drept, în primul rând, rachetele rusești au, conform obiceiuloui, dificultăți în a ajunge exact în locurile vizate. În al doilea rând, chiar și atunci când loviturile ajung cu precizie, este extrem de dificil să distrugi structurile arcuite din beton, construite la Starîi Konstantinov în perioada sovietică. Și în al treilea rând, partea ucraineană este bine informată cu privire la încercările de a distruge avioanele purtătoare de rachete Storm Shadow și SCALP-EG, motiv pentru care le mută zilnic dintr-un loc în altul. Pentru aceasta, a trebuit să restaureze rețeaua de aerodromuri sovietice de pe teritoriul Ucrainei și chiar să convertească unele drumuri obișnuite în piste de decolare și aterizare.
De asemenea, cel puțin de la succesul atacului ucrainean reușit de anul trecut asupra aerodromului Saki, partea rusă își mărește grupul de apărare antiaeriană din peninsulă – probabil în detrimentul acoperirii liniei frontului și chiar a teritoriului Rusiei. Se pare că dispozitivele antiaeriene rusești au reușit să doboare cel puțin o rachetă Storm Shadow deasupra Crimeei. Interesant este că acest eveniment a stârnit mânia bloggerilor Z, care i-au amintit lui Șoigu promisiunea de a lovi „centrele de luare a deciziilor” ucrainene drept răspuns la atacurile cu rachete occidentale asupra teritoriului peninsulei. Până în prezent, partea rusă nu a recunoscut oficial utilizarea rachetelor Storm Shadow asupra Crimeei.
Pe mare, rușii folosesc o metodă „băbească”, dar aparent destul de eficientă în combaterea ambarcațiunilor kamikaze ucrainene. Analistul militar naval, H.I. Sutton, a scris că rușii au instalat la intrarea în golful Sevastopol bariere plutitoare (bărieree plutitoare care blochează calea unor obiecte nautice mici), și au amplasat în apropiere un complex pentru delfini militari. Canalul Telegram, Mash, a scris că astfel de bariere au apărut și în apropierea Podului Crimeea după ultimul atac reușit al Forțelor Armate ale Ucrainei – deși această știre a fost însoțită de o fotografie făcută în Sevastopol, astfel că nu este clar dacă autoritățile ruse au întărit într-adevăr apărarea podului (mai ales că măsuri de protecție fără precedent au fost discutate încă dinaintea conflictului pe scară largă). În plus, pentru a acoperi podul, ar fi nevoie de numeroși kilometri de bariere – și se pare că rușii nu au blocat în acest mod nici măcar golful Novorossiysk, care are o lățime de 9 km.
Este posibil ca destinul Crimeii să semene cu cel al Insulei Șerpilor?
Insula Șerpilor, o bucățică de uscat situată la 35 km de coasta României, în fața Deltei Dunării, a devenit cunoscută la începutul războiului. Aici a fost rostită faimoasa frază-mem „Nava militară rusă, du-te în p*** mea”, rostită de un grănicer ucrainean în timpul unui schimb de mesaje radio cu un ofițer de pe crucișătorul de rachete de gardă „Moskva”, care îi propusese grănicerului ucrainean să se predea. De asemenea, publicistul extremist de dreapta rus, Aleksandr Dughin, a făcut o remarcă extravagantă despre Insula Șerpilor, menționând că „cel care controlează Insula Șerpilor controlează cursul istoriei mondiale”.
Nu este exclus ca vârful Ministerului Apărării al Federației Ruse să fi împărtășit punctul de vedere al lui Dughin, așa că a depus eforturi colosale pentru a-și stabili poziția pe insulă și pentru a o transforma într-o zonă fortificată cu puternică apărare antiaeriană și mijloace de control al navigației în partea nord-vestică a Mării Negre. Forțele ucrainene au încercat în repetate rânduri să elibereze Insula Șerpilor sau să distrugă tehnologia rusă de pe insulă, inclusiv cu ajutorul dronelor de atac Bayraktar TB2, al loviturilor aeriene și chiar al elicopterelor, operațiuni efectuate de forțele speciale ale GUR și SBU. În cele din urmă, obiectele rămase pe insulă au fost lovite cu proiectile de artilerie de lungă distanță de la țărm, cu tunurile autopropulsate Caesar ale francezilor și cu artileria ucraineană „Bogdana”. După aceasta, menținerea controlului asupra Insulei Șerpilor a devenit lipsită de sens și rușii au fost nevoiți să retragă garnizoana de pe insulă.
Potrivit unor estimări, pe Insula Șerpilor și în împrejurimi, Forțele Armate ale Federației Ruse au pierdut echipamente în valoare de 1 miliard de dolari, dar în cele din urmă Ministerul Apărării a trebuit să declare un „gest de bunăvoință” și să-și evacueze oamenii și resturile de tehnică de pe insulă. Cu toate acestea, ucrainenii nu au stabilit o prezență permanentă pe insulă din aceleași motive care i-au forțat pe ruși să plece – vulnerabilitatea la atacuri de la mare distanță. Cu toate că insula este utilizată regulat în scopuri propagandistice, ea rămâne un teritoriu disputat. Ambele părți înțeleg că, în condițiile actuale, stabilirea unei prezențe durabile acolo nu este posibilă.
Foarte similar, în cazul Crimeei este pusă în aplicare o strategie similară, desigur, cu ajustări în funcție de amploare și luând în considerare faptul că peninsula nu este doar și nu în primul rând un imens obiect militar, ci și o locuință pentru 2 milioane de oameni, pe care se găsește industrie și infrastructură turistică.
Spre deosebire de atacurile cu drone asupra Moscovei, care au mai mult un efect psihologic și propagandistic, deși evidențiază vulnerabilitatea sistemului antiaerian dezvoltat în regiunea capitalei (pentru o analiză detaliată asupra acestui subiect, consultați The Insider aici), loviturile asupra podurilor și obiectivelor militare din Crimeea au cu adevărat consecințe serioase în sens militar strict.
Comandamentului Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) i-a reușit deja de trei ori să determine Forțele Armate ale Federației Ruse să se retragă voluntar din zonele de amplasare. Mai întâi din regiunile Kiev, Cernigov și Sumî din Ucraina (sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie 2022), apoi de pe Insula Șerpilor (iunie 2022), și în cele din urmă din zona de pe malul drept al Niprului, în regiunea Herson (noiembrie 2022). Este clar că desfășurarea unei acțiuni similare în cazul Crimeei va fi mult mai dificilă, dar acum forțele ucrainene dispun și de mijloace mai avansate pentru acest lucru (rachete cu rază lungă de acțiune și noua generație de drone maritime). Când FAU va avea la dispoziție și avioane de vânătoare F-16 și rachete cu rază lungă de acțiune mai mare decât a modeului Storm Shadow/SCALP-EG, cum ar fi rachetele suedezo-germane KEPD 350 Taurus, pentru Crimeea situația ar putea deveni critică.
Leonid Dmitriev consideră că în viitorul apropiat intensitatea loviturilor asupra obiectivelor militare din peninsula Crimeea va crește semnificativ: „În prezent, nu există obiective pe teritoriul Crimeei inaccesibile Ucrainei, prin diverse mijloace. Sigur va veni un moment când atât ritmul, cât și intensitatea loviturilor asupra obiectivelor militare din peninsulă se vor intensifica puternic”.
Trebuie amintit faptul că soarta Crimeei pare mai importantă pentru rezultatul războiului și pentru întreaga reglementare postbelică decât viitorul oricăror altor teritorii ale Ucrainei controlate în prezent de Rusia. Atât la Kiev, cât și la Washington și Bruxelles, se pleacă de la premisa că statutul actual al Crimeei, ca punct de plecare al conflictului, nu poate fi menținut (despre motivele pentru care Kremlinului probabil va trebui să returneze Crimeea, puteți citi într-un material extins al The Insider). Aici este relevant de reținut faptul că într-un articol de anul trecut al comandantului Forțelor Armate ale Ucrainei, Valeri Zalujnîi, și a deputatului Radei Supreme, Mihailo Zabrodski, Crimeea a fost numită unul dintre „centrele de greutate” în conflictul actual. Cu alte cuvinte, acțiunile de izolare a transportului către Crimeea, întreprinse în prezent, se încadrează într-o strategie mai amplă de creare a condițiilor pentru încheierea conflictului pe termeni favorabili Ucrainei.
