Cât de departe va merge pe acest drum, depinde doar de America, notează The Economist.
<< Ultima dată când oamenilor le-a păsat ce credea Canada despre China a fost acum jumătate de secol. În timpul războiului din Vietnam, SUA nu doreau ca vecina Canada să recunoască „China Roșie”, în favoarea Taiwanului. Dar Canada considera că relațiile cu Republica Populară Chineză erau importante pentru propriile sale interese și pentru cele ale lumii. Simțind că îndepărtarea de poziția Americii nu ar deteriora serios legăturile nord-americane, în 1970 Canada a recunoscut oficial China. Exemplul i-a fost urmat și de alte țări. La 55 de ani distanță, Canada — ca și alte puteri medii — își reconsideră din nou abordarea. Dar cât de mult se poate abate de la poziția vecinului său sudic, fără a-l deranja grav?
Relația Canadei cu China s-a răcit în 2018, când, în numele Americii, Canada a arestat-o pe Meng Wanzhou, o directoare executivă a Huawei. Ca răspuns aparent, China a reținut doi canadieni, Michael Spavor și Michael Kovrig. Toți trei au fost eliberați în 2021, dar legăturile au rămas extrem de tensionate. În aprilie, în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare, prim-ministrul Canadei, Mark Carney (al cărui partid a câștigat un nou mandat), a numit China cea mai mare amenințare geopolitică pentru Canada. Însă starea de spirit s-a schimbat în octombrie, când Carney a dat mâna cu președintele Chinei, Xi Jinping, în marja unei întâlniri a liderilor Asia-Pacific din Coreea de Sud. Ambele părți au folosit termeni precum „punct de cotitură”. Carney a acceptat invitația lui Xi de a vizita China.
Canada analizează acum cum să se reimplice. „Acum patru luni, nu exista nicio discuție serioasă… Cei care susțineau interacțiuni mai puternice cu China erau marginalizați”, spune Paul Evans, de la Universitatea British Columbia. „Boom. Lucrurile se schimbă”.
Există două motive principale. Primul este președintele Donald Trump care a erodat încrederea reflexivă a Canadei în America, prin impunerea unor tarife de 25% asupra bunurilor canadiene și prin afirmația că țara ar trebui să devină al 51-lea stat american. Atitudinea sa autoritară a determinat cafenelele canadiene să redenumească tot ce e Americanos în „Canadianos”, iar pe magazine le-a făcut să promoveze campanii „Cumpără canadian”. Un sondaj Pew realizat între februarie și aprilie a arătat că 34% dintre canadieni îi priveau favorabil pe americani, în scădere cu 20 de puncte procentuale față de 2024. Între timp, sentimentul canadian față de China a mers în direcția opusă. Un sondaj efectuat în septembrie de Angus Reid Institute a arătat că 27% dintre canadieni aveau o părere favorabilă despre China, față de 16% la începutul anului.
Al doilea motiv al schimbării este reprezentat de Carney însuși. Acesta a devenit prim-ministru în martie, după cei nouă ani de mandat ai lui Justin Trudeau. China consideră că acesta este un moment favorabil pentru o resetare a relațiilor. Ambii fac parte din Partidul Liberal, dar în timpul rupturii din 2018 Carney se afla la Londra conducând banca centrală britanică. Pentru China, asta înseamnă că nu are pete.
Întâlnirea din Coreea de Sud le-a dat undă verde oficialilor chinezi să reia dialogul cu canadienii. Când ministrul canadian al Agriculturii a vizitat China, anul trecut, nu a putut obține întâlniri oficiale, spune o persoană familiarizată cu călătoria. Anul acesta, în jurul momentului strângerii de mâini dintre Xi și Carney, actual ministru a reușit să se întâlnească cu oficiali de rang înalt din China. O lună mai târziu, o delegație de afaceri chineză a zburat la Toronto pentru a „implementa importantul consens convenit de liderii noștri”.
Mass-media de stat chineză a amplificat comentariul lui Carney potrivit căruia „centrul de greutate al economiei globale se deplasează” (departe de America). Totuși, China este conștientă că opțiunile Canadei sunt limitate. „Rămâne constrânsă de realitatea dependenței sale pe termen lung de Statele Unite”, a scris în iulie Su Xiaohui, de la un think-tank guvernamental. Unii comentatori online sunt de acord. „Politicienii canadieni doar se plâng ca să atragă atenția”, a scris unul. „De îndată ce americanii le oferă un mic stimulent, vor fi din nou prietenoși și smeriți”.
Dar Canada este dornică să găsească o marjă de manevră. Pe partea de bunuri, comerțul său cu America a avut în 2024 o valoare de 762 de miliarde de dolari, mult mai mult decât cei 86 de miliarde de dolari cu al doilea său partener comercial ca mărime, China. Pentru a-și reduce expunerea față de SUA, Canada vrea să-și dubleze exporturile către alte piețe până în 2035. În ceea ce privește China, există loc de creștere: aceasta absoarbe doar aproximativ 4% din exporturile Canadei.
America va complica însă în continuare situația. Târziu în 2024, luând exemplul administrației Biden, Canada a impus tarife de 100% asupra vehiculelor electrice (EV) fabricate în China. China a răspuns prin tarife asupra (semințelor de rapiță) — cel mai mare export al Canadei către China în 2024 — precum și asupra fructelor de mare și cărnii de porc. China s-a oferit să renunțe la tarifele pentru produsele agricole dacă și Canada face același lucru pentru EV-uri. Însă asta ar fi îngrijorat administrația Trump. Ar fi reprezentat o realizare majoră pentru producătorii chinezi de vehicule electrice, care în prezent sunt, de fapt, blocați pe piețele din America și Canada.
Canada ar putea începe prin a căuta să obțină progrese în domenii mai puțin sensibile politic, cum ar fi cooperarea în combaterea criminalității transnaționale și sporirea schimburilor între cetățeni. China pare dornică: în noiembrie, a ridicat în sfârșit o restricție impusă în timpul pandemiei asupra grupurilor de turiști care vizitau Canada. Pe măsură ce legăturile politice se încălzesc, tot mai mulți chinezi au ocazia să cunoască iarna aspră a Canadei. >>
