Pentru ce merită să votăm pe 27 septembrie

Mai sunt zece zile până la alegerile locale și lucrurile sunt tranșate. Va fi ca și până acum. Foarte puțini dintre noi vom avea norocul de a nu ne fi irosit votul. Unii, păstrând în funcții minoritatea oamenilor onești, competenți și dedicați, aflați deja în fruntea unor administrații locale.

Alții, și mai puțini, vom reuși să aducem oameni noi, pricepuți și dornici de evoluție în locul țoapelor și țopârlanilor care au condus orașe, comune, consilii locale și județene doar pentru a se umple de bani. Vor fi surprize, poate mai multe decât în trecut, dar totuși infime dacă ne raportăm la speranțele născute anul trecut, după cele două înfrângeri categorice suferite de PSD la europarlamentare și la prezidențiale.

Marea majoritate a românilor, însă, vor retrăi ce li s-a întâmplat în mai toate alegerile locale din ultimii 30 de ani. Unii vor rămâne cu buza umflată, demoralizați că au ratat o nouă șansă de a-i alunga pe ticăloșii care vămuiesc fiecare leu din taxele colectate. Alții vor contribui direct, cu ștampila, la perpetuarea rețelelor locale de putere.

Conștient sau nu, prin votul lor, milioane de români vor da dreptul unor primari, președinți de consilii județene și unei imense armate de consilieri să-i fure, să le ignore nevoile, să-și bată joc de orașe și de sate, de întregi comunități.

Conștient sau nu, milioane de români vor consolida și mai mult punctele nodale ale rețelelor de influență locale, ale căror principale obiective sunt extracția de bani publici prin metode ilicite și perpetuarea la putere.

Conștient sau nu, vor alege liderii și echipele care vor coordona și executa acțiunea de transfer de fonduri publice spre buzunarele triburilor mafiote din care fac parte. Ce vor primi în schimb? Panseluțe la prețuri de orhidee, asfalt de proastă calitate, apă caldă și căldură cu țârâita și multe reclame cu binefăcătorii lor pe televiziunile și siteurile de casă.

De ce am rămas blocați în acestă dezolantă Zi a Cârtiței? Pentru că au fost ratate ambele condiții obligatorii ca schimbarea de profunzime să aibă o șansă să înceapă: DNA aproape că nu mai există. Timorați, dar și loviți la temelie de schimbările legislative din epoca Dragnea și de deciziile CCR, procurorii s-au oprit din anchetarea corupților care stăpânesc cu mână de fier județe întregi. Iar câtă vreme aceștia sunt liberi și cu averile intacte, puterea lor de a bloca orice candidatură care nu le convine este colosală.

În acest context, a doua condiție pentru ieșirea din cercul vicios a devenit și mai greu de îndeplinit: apariția unor contracandidați puternici, cu șanse reale de a câștiga alegerile în orașele și comunele stăpânite ani buni de baronii locali. Au toate resursele necesare pentru a cumpăra sau a compromite orice persoană cu potențial electoral. Au avut 30 de ani la dispoziție să strângă și avere, dar și să își prindă în insectar judecători, procurori, ofițeri de informații, tot felul de funcționari publici, oameni de afaceri și jurnaliști. E foarte greu să te lupți într-un oraș mare cu asemenea armate private. Într-un oraș mic sau într-o comună e aproape o misiune imposibilă.

În ciuda celor de mai sus, dacă vom continua să dăm toată vină fie pe tartorii României profunde, fie pe autoritățile care îi lasă să prospere, ne vom minți singuri. Și dacă aceștia ar fi scoși din joc, toți, mâine, până ce oamenii onești și competenți nu își vor aduna curajul, nu vor intra în partide sau nu își vor asuma candidaturi independente, situația va rămâne neschimbată. De ce? Pentru că, în caz de cataclism, se vor găsi rapid locotenenți care să candideze în locul celui ”căzut la datorie,” sprijiniți cu banii, conexiunile și logistica ”Familiei.”

Fără un contracandidat nu doar bine intenționat, ci și puternic, inteligent și abil, dispus să facă o companie serioasă, eșalonul doi din complexul politico – mafiot va câștiga fluierând. Iar acesta nu este un scenariu ipotetic. E plină Moldova și sudul țării, în special, de clone ale unor baroni care au fost scoși pe tușă în trecut prin condamnări definitive. Da, lupta între un profesionist onest care s-a săturat să se lamenteze și vrea să treacă la acțiune și un clan mafiot este inegală. Cu toate acestea, nimeni nu o poate duce în locul său.

Este acesta un îndemn la resemnare? Din contră! Este o încercare de a vă reaminti că suntem unde suntem (și) din cauza noastră. Că avem o datorie de a nu abandona nici măcar când lupta pare deja pierdută, iar șansele de victorie infime. Am ratat șansa de a avea mai mulți candidați excepționali, dar putem măcar să nu ratăm votul. Iar aici un rol esențial îl vor juca cei care încă ezită dacă să meargă sau nu la vot.

Cu cât situația pare mai lipsită de speranță, cu atât mai multă nevoie este ca absolut toți blazații și dezamăgiții să se uite, totuși, după acei candidați care au făcut ceva în viață și în special la cei care au intrat de curând în politică! Și să voteze cu gândul că indiferent cât de departe de perfecțiune ar fi, tot sunt mai buni decât lighionele înșurubate în funcții bănoase, care distrug tot ce ating.

Și dacă voturile indecișilor nu vor schimba situația de ansamblu pe care o descriam mai sus, vor conta din alt punct de vedere. Vor face posibile ceva mai multe surprize. Iar victoriile neaștepate de pe 27 septembrie 2020 vor fi semințele din care ar putea răsări și mai multe surprize în 2024. Și mai contează dintr-un punct de vedere. Pot înclina balanța în raportul de forțe în bătălia PSD vs PNL și USR Plus.

Calculul pragmatic pe care ar trebui să îl facă nehotărâții se verifică ușor în ecuația de la București. Nicușor Dan, cu toate defectele sale, toate știute de foarte multă vreme, este o alegere infinit mai bună decât Firea. Măcar și pentru că furtul și risipa într-o primărie condusă de Nicușor Dan vor fi o fracție din jaful petrecut în mandatul ”voluntarioților.” Dar nu este singurul motiv.

Dacă reușește să păstreze Primăria Capitalei, victoria îi va oferi Gabrielei Firea trambulina perfectă pentru a prelua funcția de președinte al PSD. Ori, între un PSD condus de Ciolacu și unul condus de Firea, diferența de potențial nociv pentru România este colosală. Ciolacu visează cu ochii deschiși să ajungă la fel de toxic precum Dragnea. Firea este deja!

Dacă Firea încalecă PSD-ul, proiectele distructive ale lui Dragnea vor fi reluate cu o violență care ne va lăsa cu gură căscată. Pentru că toată oastea de strânsură a lui Dragnea, de la securiști la magistrați corupți, rămasă acum fără lider, se va reactiva instantaneu când Firea va ridica steagul. Și îi vor promite că o fac stăpâna României, așa cum i-au promis și cârciumarului din Teleorman. Și la câtă ambiție și foame de parvenire are, nu va sta nicio secundă să se gândească dacă nu cumva riscă să ajungă și ea ca Dragnea. Revărsarea de ură împotriva tuturor celor care le stau în cale și atacurile împotriva statului de drept se vor reîntoarce rapid la cotele de acum trei ani.

Un rezultat slab al PSD-ului la locale nu va însemna doar mai puține mâini băgate până la cot în banul public. Va însemna și mai multe șanse ca viitorul Parlament să arate mai decent decât cel actual. Legătura este de notorietate: baronii roșii care obțineau cele mai bune rezultate primeau dreptul de a-și impune mai multe marionete pe poziții eligibile la alegerile generale. De asta au arătat legislativele din 2012 și din 2016 ca adunarea servitorilor lui Bădălău, Buzatu, Stănescu și a celorlalți ciumeți din CEx-ul PSD.

Oricât de mult și-ar dori și unii baroni ai PNL să fie la fel de influenți la centru pe cât erau acoliții lui Dragnea, este limpede că o bună parte din pofte și le vor pune în cui. Nu atât de multe pe cât ar fi sănătos pentru România, și chiar pentru partid și binele propriu, dar este un pas înainte față de aranjamentele hidoase care au dus la popularea Parlamentului și a ministerelor cu specimene care îi provocau repulsie până și lui Dragnea.

Dacă alegerile locale vor crea condițiile reducerii semnificative a dependenței Legislativului și Executivului de ambițiile vătafilor de provincie, indiferent că sunt de la PSD, PNL sau UDMR, chiar și voturile aparent irosite s-ar putea să fi fost de folos. Pentru că vor înclina un pic mai mult balanța spre cei care cred în schimbarea României și încă nu și-au pierdut speranța că marile proiecte de modernizare a statului pot fi demarate curând.

În esență, votul din 27 de septembrie despre asta ar trebui să fie. Despre nevoia ca puținii oameni din stat care înțeleg de ce ar trebui redus numărul de județe, care înțeleg de ce ar trebui redusă drastic organigrama de șefuleți de provincie, care înțeleg de ce ar trebui reduse canalele de sifonare a bugetelor locale, să aibă o șansă de a înfrânge rezistența politicienilor care sunt foarte fericiți că pot tăia și spânzura pe moșiile lor și nu își doresc nimic mai mult. Nici pentru ei, nici pentru cei care îi slugăresc, nici pentru România.

Votați împotriva acestui tip de politicieni și votul vostru sigur nu se va irosi!