<< Ultimul summit al grupului a fost prezentat ca un eveniment esențial care ar putea schimba contururile relațiilor internaționale. Nu a realizat nimic de acest fel, dar faptul că nemulțumirile față de sistemul actual sunt împărtășite într-o măsură atât de largă și că atâtea țări sunt dornice să conteste status quo-ul ar trebui să servească drept avertisment pentru Occident >>, scrie Ana Palacio, pentru Project Syndicate.
<< Summitul BRICS – recent încheiat și strângând laolaltă pe liderii Braziliei, Rusiei, Indiei, Chinei și Africii de Sud – a fost prezentat ca un eveniment esențial care ar putea schimba contururile relațiilor internaționale. Unii l-au comparat cu conferința de la Bandung din 1955, care a pus bazele Mișcării de Nealiniere, în timp ce alții anticipau mișcări către un sistem alternativ de guvernare globală potrivit unei lumi multipolare. Dar summitul a arătat că împărtășirea nemulțumirilor nu conduce la o viziune comună.
Decizia blocului de a admite șase membri noi – Argentina, Egipt, Etiopia, Iran, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – ar putea părea să confirme predicțiile conform cărora BRICS va remodela ordinea mondială. Până la urmă, se susține că peste 40 de țări au concurat pentru a deveni membri, cu toate că o listă formală nu a fost dezvăluită vreodată.
Cu toate acestea, decizia de extindere – precum și eforturile de a reduce dependența de dolar – se rezumă la a alege roadele cele mai ușor de obținut. În ceea ce privește numeroasele provocări globale dificile care necesită o atenție urgentă, summitul a oferit puține soluții. Și poate fi de așteptat ca acest lucru să continue: în cele din urmă, BRICS a fost întotdeauna mai mult o declarație decât o substanță, fiecare membru folosindu-l ca platformă pentru a-și promova propriile interese. Un cadru mai larg și chiar mai eterogen de membri va împiedica obținerea consensului în toate chestiunile de importanță.
Să începem cu Africa de Sud, țara gazdă a summitului. Nu doar că țara a fost exclusă de la summitul G7 din acest an; ea a fost și criticată pentru presupusa sa poziție neutră în războiul din Ucraina, iar Statele Unite au acuzat-o că furnizează arme și muniții Rusiei. Într-un discurs ținut duminica trecută, președintele Africii de Sud, Cyril Ramaphosa, a remarcat că „unii dintre detractorii noștri preferă sprijinul deschis pentru opțiunile lor politice și ideologice” și a jurat să nu fie „tras într-o competiție între puterile globale”.
Între timp, Ramaphosa s-a străduit să sublinieze legăturile dintre Africa de Sud și China: relația bilaterală, remarcat acesta recent, este „aproape la fel de veche ca democrația noastră”. Cu toate acestea, „cel mai mare partener comercial” al Africii de Sud nu este China, așa cum susține Ramaphosa, ci Uniunea Europeană, iar Africa de Sud derulează mai multe tranzacții comerciale cu UE și SUA decât cu celelalte țări BRICS. Pentru Africa de Sud, BRICS este o platformă convenabilă prin care își poate consolida conducerea în Africa și la nivel global.
China a avut întotdeauna planuri similare pentru BRICS: să utilizeze formatul ca pe instrument de influență geopolitică, inclusiv prin promovarea unei viziuni alternative asupra guvernării globale. În acest sens, acest summit are o importanță deosebită. Venind imediat după acordul dintre Japonia, Coreea de Sud și SUA de a extinde cooperarea în domeniul securității și economiei, summitul i-a oferit Chinei oportunitatea de a impulsiona viziunea sa asupra BRICS ca o alternativă pe scară largă la G7, cu președintele chinez Xi Jinping ferm la cârma acestei inițiative.
Membrii BRICS sunt susceptibili să adopte unele dintre problemele preferate ale Chinei, cum ar fi contracararea „măsurilor unilaterale și protecționiste” precum sancțiunile comerciale. Și chiar în domeniile în care sunt în dezacord, China și-ar putea folosi greutatea economică – țara reprezintă 70% din PIB-ul blocului – pentru a-l influența. A fost, în definitiv, principalul susținător al extinderii grupului, o mișcare la care ceilalți, cu excepția Rusiei, au opus rezistență – până când nu au mai făcut-o.
Kremlinul, pe de altă parte, vede BRICS ca un mijloc crucial de contracarare a izolării internaționale a Rusiei. Președintele rus, Vladimir Putin, care a participat virtual pentru a evita arestarea în temeiul unui mandat emis de Curtea Penală Internațională, și-a folosit timpul spre a încerca să obțină sprijin pentru narațiunea sa privind războiul din Ucraina. Mai larg, Rusia, precum China, speră ca BRICS să poată construi alternative la inițiativele și alianțele conduse de Occident.
Nu toți membrii BRICS împărtășesc această viziune. India, care se află într-un impas frontalier prelungit cu China, dorește să reprezinte Sudul Global pe scena mondială, nu în ultimul rând pentru a consolida dezvoltarea economică. Dar dorește și să-și mențină o politică externă independentă. Este același motiv pentru care India s-a arătat reticentă în fața ideii Dialogului de Securitate a Cvadrilaterului (Quad) – cu Australia, Japonia și SUA – care aduce cu o alianță militară. Brazilia, o altă democrație imperfectă a BRICS, pare, de asemenea, să prefere o neutralitate reală și are ambiții să acționeze ca un echilibru diplomatic.
Viziunile și interesele divergente au afectat BRICS încă de la început. După cum a scris Jim O’Neill – cel care a inventat termenul (atunci BRICs) în 2001 – în anul 2021, în afară de „crearea Băncii BRICS, acum cunoscută sub numele de Noua Bancă de Dezvoltare”, și de reuniunile anuale, „este dificil să vezi ce a făcut grupul”. Nu prea s-a schimbat în cei doi ani de atunci, iar un val de noi membri cu greu va contribui la coerența grupului, cu atât mai puțin la eficacitatea sa.
Ultimul summit ar fi putut include discuții importante pe teme precum introducerea unei monede comune BRICS și acordul privind grâul din Marea Neagră, pe care Rusia l-a sabotat recent. Dar, așa cum se obișnuiește în cazul summiturilor BRICS, comunicatul de încheiere oferă multă retorică aspirațională – inclusiv angajamente privind „multilateralismul inclusiv” și „creșterea reciproc accelerată” – dar nu multe lucruri concrete. Criticarea ordinii mondiale este mult mai ușoară decât construirea uneia noi.
Dar chiar dacă acest summit BRICS nu marchează sfârșitul ordinii actuale, el evidențiază cât de mult împărtășite sunt nemulțumirile împotriva acesteia și cât de dornice sunt multe țări să conteste status quo-ul. Occidentul trebuie să acorde atenție semnelor de avertizare. >>
