O altă țintă în 2022 | Planurile Rusiei pentru Azerbaidjan

Sursa: Twitter

„Rusia a petrecut o mare parte din 2021 încercând să restabilească zonele-tampon pe care le-a pierdut după prăbușirea Uniunii Sovietice. A dislocat trupe la granița de vest cu Ucraina, a sporit integrarea cu Belarus, și-a continuat misiunea de menținere a păcii în Caucaz și a aprofundat cooperarea cu națiunile din Asia Centrală. În 2022, Moscova își va muta atenția către o țară din Caucazul de Sud, care de ani buni face echilibristică între Occident și Rusia: Azerbaidjan”, notează Geopolitical Futures.

<< Și va face acest lucru folosind, ca instrument de constrângere Uniunea Economică Eurasiatică, un bloc regional post-sovietic pe care îl domină.

Mâna Ascunsă

Luna trecută, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a vizitat Bruxelles-ul, la invitația secretarului general al NATO. În timpul întâlnirii lor, Aliyev a spus că Azerbaidjanul este un partener de încredere al NATO și menține legături strânse cu aliații NATO, în special cu Turcia. Comentarii ca acestea irită Kremlinul, care vrea să limiteze cât mai mult prezența NATO la periferia sa. Azerbaidjanul este o parte critică a acestei strategii, deoarece separă Rusia de forțele NATO din Turcia.

În ultimul timp, Moscova a folosit o combinație de cooperare economică și implicare militară (sub forma operațiunii sale de menținere a păcii din Nagorno-Karabah) pentru a-și menține prezența în Caucaz. Dar având în vedere problemele economice tot mai adânci și diversele alte priorități, capacitatea Rusiei de a concura pentru influența economică aici slăbește. De exemplu, reprezintă doar 5 la sută din exporturile azere, în timp ce Italia și Turcia (ambele, țări NATO) reprezintă 30 la sută și, respectiv, 18 la sută. Baku intensifică, de asemenea, cooperarea militară cu Turcia, care a sprijinit Azerbaidjanul în războiul din 2020, din Nagorno-Karabah.

Moscova, însă, are de jucat o mână ascunsă. Azerbaidjanul este foarte dependent de exporturile de petrol și gaze către Occident. Astăzi, aproximativ 68% din exporturile totale ale țării constau în țiței și produse conexe, iar 15,9% sunt gaze petroliere și alte hidrocarburi gazoase. Kremlinul, care înțelege mai bine decât majoritatea capcanele de a se baza atât de mult pe exporturile de energie, anticipează probabil că Baku va dori să-și diversifice vânzările în străinătate pentru a-și reduce vulnerabilitatea economică. Dar acest lucru va fi dificil pentru o țară precum Azerbaidjan, având în vedere nivelul concurenței și lipsa cererii pentru produsele sale non-energetice. Astfel, în ajunul vizitei președintelui Azerbaidjanului la Bruxelles, Kremlinul i-a amintit Baku-ului de beneficiile parteneriatului său.

Cu doar câteva zile înainte ca Aliyev să plece la reuniunea NATO, președintele de onoare al Consiliului Economic Eurasiatic, un organism de reglementare al Uniunii Economice Eurasiatice, a declarat că Azerbaidjanul ar putea obține statutul de observator în acest bloc, a cărui calitate de membru include Rusia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Armenia. Aderarea la uniunea vamală a blocului ar putea avea beneficii semnificative pentru Azerbaidjan, care primește aproximativ 18% din importurile sale din Rusia.

Moscova a făcut, de asemenea, sugestii subtile și pe altă direcție, referitor la avantajele cooperării lor. Diverse publicații mass-media ruse au promovat recent legăturile puternice dintre Azerbaidjan și membrii EAEU. De exemplu, filiala azeră a site-ului rus Sputnik News a publicat luna trecută un articol în care evidențiază beneficiile calității de membru. Potrivit publicației, aderarea Azerbaidjanului la EAEU ar crește exporturile țării din sectorul agricol și non-petrol cu ​​280 de milioane de dolari. De asemenea, a susținut că prin calitatea de membru ar putea crește produsul intern brut al Azerbaidjanului cu 0,6% față de nivelurile actuale și că fiecare locuitor al Azerbaidjanului ar profita cu 1.013 de dolari – o sumă substanțială într-o țară al cărei PIB pe cap de locuitor este de doar 4.202 USD.

De asemenea, Kremlinul a menționat recent un sondaj din 2018 al Centrului analitic pentru Guvernul Federației Ruse, care a constatat că aproape 40% din comunitatea de afaceri din Azerbaidjan ar saluta relații economice mai strânse cu EAEU. Aceste cifre, speră Kremlinul, vor suna atrăgător într-o țară a cărei economie își revine după pandemie, dar încet. Deși Azerbaidjanul a suferit de pe urma efectelor economice ale pandemiei mai puțin decât vecinii săi – în mare parte grație exporturilor sale de energie – șomajul, sărăcia și emigrația (în principal în Rusia) rămân probleme semnificative.

Cu toate acestea, Rusia știe că nu se poate baza doar pe piața internă a EAEU pentru a atrage Azerbaidjanul, deoarece economiile unora dintre ceilalți membri ai blocului se zbate și ele. Astfel, EAEU este în discuții privind un acord de liber schimb permanent cu Iranul. (Cele două părți au semnat un acord comercial interimar în 2018). Blocul are și acorduri de liber schimb cu Serbia, Vietnam și Singapore, iar până în 2025, India, Israel și Egipt se vor adăuga listei. Aceasta înseamnă că, prin aderarea la bloc, Azerbaidjanul va avea acces la o serie de piețe suplimentare, nu doar la cele ale celor cinci membri ai săi.

Un alt beneficiu este că ar ajuta la îmblânzirea ostilităților cu rivalul istoric al Azerbaidjanului, Armenia. Prim-ministrul armean, Nikol Pașinian, a declarat că țara sa nu se va opune aderării Azerbaidjanului dacă acest lucru va contribui la pacea regională. Declarația este o ramură clară de măslin, având în vedere frecventele ciocniri dintre cele două țări.

Obstacole

Dar există și obstacole în calea Rusiei de a trage Azerbaidjanul în EAEU. În primul rând, dobândirea statutului de membru sau chiar a statutului de observator poate fi un proces de durată, care necesită un consens între toți membrii EAEU. Având în vedere cerințele legale de aderare la bloc, precum și tensiunile în curs cu Armenia, negocierile s-ar putea complica. Este posibil ca Moscova să fie nevoită să se ocupe de Azerbaidjan pentru o perioadă pentru a-l menține interesat, ceea ce este dificil de realizat având în vedere concurența din regiune.

În al doilea rând, Baku trebuie să ia în considerare reacțiile celorlalți aliați ai săi. Azerbaidjanul crește comerțul cu țările europene și aliații apropiați de Turcia. Preferă un echilibru între Occident și Rusia, decât să ia partea cuiva.

În al treilea rând, EAEU are probleme interne proprii. Statele membre nu sunt de acord cu privire la o serie de probleme și nu sunt întotdeauna dispuse să cedeze pentru a reduce diviziunile. De asemenea, concurează pentru influență cu Comunitatea Statelor Independente, o altă entitate condusă de Rusia, care este formată din națiuni post-sovietice. În plus, piața comună a EAEU este încă în dezvoltare, cu probleme legate de funcționarea pieței comune a gazelor și energiei și migrarea din țările mai puțin dezvoltate către țările mai dezvoltate.

În cele din urmă, Azerbaidjanul trebuie să vadă beneficiile aderării; azerii medii trebuie să sprijine procesul de integrare; și nu trebuie să existe limite pentru libera circulație a mărfurilor, chiar și prin regiunea Nagorno-Karabah, plină de conflicte. Fără îndeplinirea acestor condiții, este puțin probabil ca Azerbaidjanul să dorească să se alăture blocului. Obiectivul va fi dificil de realizat pe termen mediu, dar pentru Moscova, acesta este cel mai bun moment pentru a-și face mutarea, deoarece Baku-ul caută parteneri de încredere pentru a-și relansa economia, iar partenerii săi tradiționali sunt înfundați în propriile probleme. Atragerea Azerbaidjanului în EAEU ar fi o victorie pentru Kremlin. Nu este o cale ușoară, dar este una pe care Moscova o va urmări pe parcursul anului viitor. >>

De ce este important Serghei Șoigu, „fiara de la Moscova”, în ecuația războiului din Ucraina?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here