Își folosește terminalul din Krk pentru a pune în plan secund agenda verde a Uniunii Europene, notează The Economist.
<< Insula croată Krk este săracă în vocale, dar bogată în plaje spectaculoase. Cei care sosesc cu avionul pe aeroportul insulei ar putea observa ceea ce pare a fi o navă ancorată în larg. În realitate, este un terminal plutitor de gaze naturale lichefiate (GNL). De la inaugurarea sa, în 2021, acesta a devenit un nod european esențial pentru importul de GNL, provenit în mare parte, dar nu exclusiv, din Statele Unite. Terminalul este și unul dintre motivele pentru care obiectivele Statelor Unite și ale Europei în regiune, care timp de decenii au fost aliniate, intră tot mai des în conflict. În cele șase state din Balcanii de Vest care nu sunt membre ale Uniunii Europene, politicile „America First” încep să împingă Uniunea Europeană în plan secund.
Divergențele au fost evidente la reuniunea desfășurată în aprilie la Dubrovnik, o altă stațiune croată de pe litoral, la care au participat state membre ale UE din regiunile Adriaticii, Mării Baltice și Mării Negre. Statele Unite au fost reprezentate la summitul Inițiativei celor Trei Mări de secretarul american al energiei, Chris Wright. Acesta a promovat „Trump Peace Pipelines Framework”, despre care a afirmat că ar permite Europei Centrale și de Est să elimine dependența rămasă de gazele rusești și să le înlocuiască cu gaze americane. În cadrul summitului, Croația a semnat un acord pentru conectarea terminalului din Krk la Bosnia și Herțegovina, care în prezent își procură toate necesitățile de gaze din Rusia. Tot în aprilie, o companie americană a semnat un contract în valoare de 6 miliarde de dolari pentru furnizarea de GNL către Albania.
Toate acestea arată că obiectivul Statelor Unite depășește simpla eliminare a importurilor de energie din Rusia către Europa. Washingtonul urmărește, așa cum se afirmă în Strategia Națională de Securitate din noiembrie 2025, să restabilească „dominația energetică”, să „proiecteze putere” și să reducă influența politicilor climatice europene pe care le consideră dăunătoare și care „amenință Statele Unite”. Țările din Balcanii de Vest folosesc în prezent cantități reduse de gaze naturale, iar Uniunea Europeană intenționează, pe termen lung, să elimine treptat utilizarea acestui combustibil. Oficialii europeni se tem că înlocuirea gazelor rusești cu cele americane va submina tranziția acestor state către surse regenerabile de energie și le va îngreuna alinierea legislației lor energetice la cea a Uniunii Europene, la care aspiră să adere.
Ofensiva americană este de natură să aducă beneficii aliaților politici și partenerilor de afaceri ai lui Donald Trump, care, cel mai probabil, vor obține contracte pentru infrastructură și servicii, afirmă Ivan Brodić, redactorul publicației croate de specialitate, Energypress. De exemplu, interconectorul de gaze dintre Bosnia și Croația fusese discutat ani la rând. Însă liderii politici din Bosnia, divizați pe criterii etnice între bosniaci (musulmani), croați și sârbi, nu reușiseră niciodată să ajungă la un acord. În aprilie însă, autoritățile bosniace au modificat brusc o lege și au desemnat drept principal investitor al proiectului o companie deținută de americani, fără experiență anterioară în domeniul gazelor naturale sau al conductelor. Din conducerea companiei fac parte un fost avocat al lui Donald Trump și fratele lui Michael Flynn, fostul său consilier pentru securitate națională.
Michael Flynn este lobbist pentru Milorad Dodik, liderul de facto pro-rus al entității sârbe din Bosnia și Herțegovina. Dodik beneficiază deja de intervențiile administrației Trump. În luna mai, Christian Schmidt, Înaltul Reprezentant în Bosnia și Herțegovina – funcție internațională creată în baza acordului de pace din 1995 care a pus capăt războiului civil din această țară – a anunțat că demisionează, sub presiunea Statelor Unite. El se opusese atribuirii fără licitație a contractului privind gazoductul, considerând că aceasta încalcă normele Uniunii Europene. Schmidt se aflase de mult timp în conflict cu Dodik. Potrivit analistului Adi Ćerimagić, politica Statelor Unite în Bosnia este acum „dictată de acești investitori și de aceste investiții”.
Importanța investițiilor în energie pentru politica Statelor Unite se extinde la nivelul întregii regiuni. Gazprom, compania rusă de stat din domeniul gazelor, deține de mult timp pachetul majoritar de acțiuni la NIS, cea mai mare companie petrolieră și de gaze din Serbia. Însă sancțiunile americane împotriva Rusiei obligă Gazprom să își vândă participația către MOL, compania energetică de stat a Ungariei. Ivan Brodić estimează că Statele Unite vor exercita presiuni puternice asupra Serbiei pentru ca aceasta să cumpere gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA. Interesul american nu se limitează însă la gaze. Luna aceasta, guvernul Serbiei a lansat o cerere de oferte pentru construirea unei noi hidrocentrale, precizând că doar companiile americane sunt eligibile să participe.
Și Macedonia de Nord a depins în trecut de gazele rusești. În februarie, aceasta a semnat un acord prin care se angajează să cumpere GNL american. Chiar și micul Kosovo a intrat în atenția Washingtonului. Țara nu dispune de o conductă care să o conecteze la rețelele regionale de gaze. În 2021, premierul Albin Kurti a suspendat proiectul de conectare a Kosovo la Macedonia de Nord.
Cu toate acestea, chiar înaintea alegerilor din Kosovo, din 7 iunie, însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite la Priștina a îndemnat autoritățile kosovare să reia proiectul, avertizând că, în caz contrar, Kosovo riscă să rămână singura țară din Balcanii de Vest „fără acces la GNL american”. Declarația a fost interpretată pe scară largă drept un îndemn indirect de a vota împotriva lui Albin Kurti. Acesta a câștigat alegerile, însă este posibil să decidă totuși construirea conductei. Mesajul transmis de Statele Unite este clar: dacă vreți să beneficiați în continuare de sprijinul nostru, ignorați europenii și cumpărați gazul nostru.
În măsura în care GNL-ul american ajută țările din Balcanii de Vest să renunțe la gazele rusești, Uniunea Europeană salută această evoluție. Problema, din perspectiva europenilor, este folosirea presiunilor politice și promisiunea unor avantaje pentru apropiați ai puterii, atât de partea americană, cât și de cea balcanică, pentru a facilita încheierea acestor acorduri. De asemenea, europenii regretă perspectiva ca state din sudul Europei, care dispun de un potențial considerabil pentru producerea energiei solare, eoliene și hidroelectrice, să fie împinse în schimb să utilizeze gaze naturale americane. Uniunea Europeană, cu regulile sale privind buna guvernanță și obiectivele sale de tranziție verde, întâmpină dificultăți în a concura cu companii care oferă beneficii personale liderilor politici din Balcani în schimbul semnării unor contracte pentru achiziția de gaze. Însă, într-o lume în care regulile cedează tot mai mult teren în fața raporturilor de putere, europenii ar putea fi nevoiți să găsească o modalitate de a răspunde pe măsura ofensivei americane. >>
Donald Trump alungă companiile chineze și păstrează tehnologia lor
