Cancelarul german este condus de o teamă profund înrădăcinată față de Rusia și de dorința de a fi perceput ca un „cancelar al păcii”, scrie Politico.eu.
<<Cancelarul Olaf Scholz a semănat confuzie și consternare în întreaga Europă adoptând poziții contradictorii în privința Ucrainei, dar există o metodă în nebunia sa.
Scholz i-a lăsat perplecși pe aliații săi europeni refuzând să furnizeze Kievului rachete de croazieră, invocând riscurile represaliilor ruse, chiar în timp ce îi critica pe acei aliați pentru că nu oferă mai mult ajutor militar pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva Rusiei.
Reacția furioasă la aparenta incoerență a cancelarului a fost pe deplin vizibilă în ultimele zile, în special în contextul în care aliații europeni încearcă să proiecteze o hotărâre retorică în ceea ce privește sprijinul acordat Ucrainei.
„Europa se află în mod clar într-un moment în care va fi necesar să nu fim lași”, a declarat președintele francez, Emmanuel Macron, săptămâna aceasta, în comentarii care păreau să fie îndreptate către Scholz.
„Comportamentul lui Scholz a arătat că, în ceea ce privește securitatea Europei, este omul nepotrivit în locul nepotrivit la momentul nepotrivit”, a spus fostul secretar al Apărării din Regatul Unit, Ben Wallace, săptămâna trecută.
Dar ceea ce ar putea părea a fi incoerența lui Scholz este, de fapt, o strategie bine gândită.
De când Scholz a realizat că Ucraina este capabilă să se apere împotriva Rusiei, strategia sa a fost să acționeze în tandem cu Washingtonul, furnizând Ucrainei doar suficiente arme și echipamente pentru a supraviețui, inclusiv baterii antiaeriene și tancuri, în timp ce reține armele de care ar avea nevoie pentru a câștiga.
El nu a ascuns această abordare. Până în prezent, Scholz, care aparține Partidului Social Democrat din Germania (SPD), a refuzat să declare că vrea ca Ucraina să câștige războiul, spunând doar că „Rusia nu trebuie să câștige și Ucraina nu trebuie să piardă”.
Aceasta poate părea o problemă de semantică, dar pentru mulți ucraineni, a-l auzi pe liderul puterii politice și economice a Europei alăturându-se eforturilor lor pentru victorie ar oferi un impuls psihologic important, trimițând în același timp un mesaj clar către Moscova cu privire la angajamentul Berlinului.
Motivul pentru care Scholz refuză să declare că dorește ca Ucraina să câștige este, totuși, același motiv pentru care nu furnizează țării echipamentul de care are nevoie pentru a atinge acest obiectiv: o teamă profund înrădăcinată față de Rusia.
Urangst-ul lui Scholz constă în furnizarea armamentului pentru Ucraina, cum ar fi rachetele de croazieră Taurus – pe care aceasta le-ar putea folosi pentru a distruge Podul Kerci, legătura dintre Crimeea și Rusia, și posibil chiar pentru a lovi Moscova. El consideră că aceasta l-ar putea perturba atât de mult pe președintele Vladimir Putin încât acesta ar riposta împotriva Germaniei.
Dezbaterile din Germania referitoare la trimiterea tancurilor principale de luptă Leopard au fost similare. Și aici, Scholz și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la luarea unor măsuri care ar putea declanșa un conflict mai extins. El a cedat doar după ce Washingtonul a fost de acord să trimită un număr mic de tancuri Abrams. Însă, până atunci, Rusia avusese suficient timp să mineze fronturile într-o asemenea măsură încât Ucraina își pierduse inițiativa.
De data aceasta, însă, Scholz a fost categoric în refuzul său de a trimite rachete Taurus, temându-se că o astfel de acțiune ar putea duce, așa cum a afirmat recent, „la o anumită implicare în război”.
Cancelarul nu este singur în camera de panică a Germaniei.
Aproape 60% dintre germani se opun furnizării de rachete Taurus către Ucraina, potrivit unui sondaj publicat miercuri. Acest procentaj a crescut față de 49% în luna februarie.
Abordarea Berlinului față de ajutorul acordat Ucrainei este, probabil, cel mai bine surprinsă de zicala germană „prea mult pentru a muri, prea puțin pentru a trăi”.
Cu toate acestea, chiar și abordarea de a oferi ucrainenilor doar suficient pentru a se descurca este costisitoare. De aceea, cancelarul îi îndeamnă pe liderii altor țări europene să-și mărească contribuțiile.
Până în prezent, Germania a alocat ajutor militar în valoare estimată de 17,7 miliarde de euro. Aceasta o plasează pe locul al doilea, după Statele Unite, în ceea ce privește contribuția nominală, dar doar pe locul al 11-lea ca procent din PIB.
Acest lucru sugerează că germanii au capacitatea fiscală de a face mult mai mult. Cu toate acestea, nu doresc să o facă. Doar aproximativ 20% dintre germani cred că țara lor ar trebui să facă mai mult pentru a sprijini Ucraina din punct de vedere militar, conform sondajelor recente. În timp ce 40% cred că Berlinul a trimis suficiente arme, alți 40% cred că a mers prea departe.
Amintiri despre Armata Roșie
Pentru a înțelege aceste tendințe și teama germană de a provoca Rusia, ajută să aruncăm o privire în istoria secolului XX a Germaniei. Germania a purtat două războaie împotriva Rusiei, cu rezultate dezastruoase.
La fel cum pierderile oribile suferite de Rusia în fața naziștilor în al Doilea Război Mondial sunt adânc înrădăcinate în psihicul colectiv al acestei țări, ar fi dificil să găsim o familie germană care să nu fie traumatizată de invazia Rusiei – fie că este vorba de un tată sau bunic pierdut în Stalingrad sau de civili prinși în Avangarda Armatei Roșii în avans.
Relațiile Germaniei cu Rusia, totuși, nu pot fi definite doar prin frică. Pentru mulți germani care au crescut în Germania de Est comunistă, Rusia este încă considerată mai degrabă un prieten decât un dușman. Germania de Est nu a fost niciodată subjugată de sovietici în aceeași măsură în care au fost Polonia și alte țări din Pactul de la Varșovia, iar astfel, atitudinile față de Rusia în estul Germaniei sunt – până în prezent – mult mai pozitive.
Această tendință se reflectă în sondajele politice, cu partidul pro-rus Alternativa pentru Germania (AfD) conducând în toate cele cinci landuri care alcătuiesc Germania de Est (cu excepția Berlinului).
Deși există mai puțină afinitate pentru Rusia în fosta Germanie de Vest, care adăpostește peste 80% din populația țării, există încă o credință răspândită că secretul pentru a trata cu Rusia este să te angajezi în dialog cu aceasta.
Mulți germani consideră că strategia de angajament a Germaniei de Vest din Războiul Rece – numită Ostpolitik și inițiată în anii 1970 de Willy Brandt, primul cancelar social-democrat al Germaniei de după război – a dus la sfârșitul Războiului Rece.
Ca un copil al acelei ere, Scholz înțelege mai bine influența Ostpolitik asupra psihicului german decât majoritatea.
De aceea, refuzul său de a trimite rachete Taurus – pe care l-a anunțat nu în parlament, ci în cadrul unei întâlniri cu redactorii-șefi ai celor mai mari agenții de știri din Germania – nu ar trebui privit izolat, ci mai degrabă ca parte a strategiei sale politice generale.
Reticența lui Scholz de implicare completă în favoarea Ucrainei sugerează că obiectivul său final este ca Ucraina să fie de acord cu negocieri de pace, mai devreme decât mai târziu. În acest sens, refuzul republicanilor din Congresul SUA de a impulsiona un alt pachet de ajutor pentru Ucraina joacă în favoarea germanilor.
Cu condiția ca totuși coaliția sa să nu se prăbușească în mod neașteptat până atunci, Scholz se confruntă cu alegeri în toamna anului 2025. Având ratingurile sale personale cele mai scăzute din istoria înregistrată pentru un cancelar, agenda coaliției în dezordine și economia în declin, el are nevoie de o problemă pe care să o promoveze în campanie.
Ar putea părea surprinzător pentru mulți din afara Germaniei – dar singura zonă în care cancelarul strânge constant voturi favorabile la nivel intern este gestionarea situației din Ucraina.
„Cancelarul păcii”
În ultimele zile, cancelarul și-a consolidat abordarea, începând să se prezinte ca Friedenskanzler, cancelarul păcii – o poreclă adesea folosită pentru a-l descrie pe Willy Brandt.
„Ca să fiu absolut clar: în calitate de cancelar german, nu-l voi trimite pe niciunul dintre soldații noștri Bundeswehr în Ucraina”, a declarat Scholz într-un videoclip săptămâna trecută, referindu-se la armata germană.
Indiferent de faptul că nimeni nu s-a așteptat vreodată ca el să facă acest lucru, declarația lui Scholz a venit în urma apelului președintelui francez Emmanuel Macron de a nu exclude nicio opțiune din discuție în Occident.
Cu toate acestea, ambiguitatea strategică este ultimul lucru pe care Scholz îl dorește. De aceea, el îi transmite atât de clar lui Putin – și restului lumii – ce nu va face pentru a sprijini Ucraina și de ce nu va face acest lucru.
În acest sens, cel puțin, recenta difuzare a unei înregistrări în care ofițeri militari germani discută despre politica și logistica trimiterea rachetelor Taurus în Ucraina i-a fost de ajutor cancelarului.
Deși ofițerii și-au exprimat frustrarea față de poziția lui Scholz, înregistrarea lasă să se înțeleagă că este puțin probabil să cedeze, mai ales că campania electorală se apropie.
„Vom spune alegătorilor că suntem partidul păcii SPD”, a spus Axel Schäfer, un membru veteran al Partidului Social Democrat din parlamentul german, săptămâna aceasta. „Avem un Friedenskanzler”. >>
Chiar și rușii pro-Kremlin sunt din ce în ce mai obosiți de războiul împotriva Ucrainei
