Ponta și Lasconi – atât de multe îi unesc, tot mai puține îi despart

În această campanie electorală, doi candidați au ieșit puternic în evidență prin lipsa de pudoare cu care au parazitat fantoma lui Călin Georgescu: Victor Ponta și Elena Lasconi.

Victor Ponta a promis că dacă va ajunge președinte va închide dosarul lui Georgescu, ba chiar că îl va grația pe individ.

Problema aici este aceea că Ponta ori are de gând să devină dictator, ori pur și simplu minte pe toată lumea, dar mai ales pe Călin Georgescu și pe alegătorii săi din noiembrie.

De ce dictator? Pentru că președintele, într-un stat de drept, nu poate închide și nici nu poate deschide el însuși dosare penale.

Prin urmare, dacă Victor Ponta chiar ar fi să închidă dosarul lui Călin Georgescu, odată ce ar fi ales președinte, asta nu va putea-o face fără a instaura imediat dictatura în țara asta care dictatură a fost până mai acum 35 de ani.

Așadar, treaba cu Ponta, în chestiunea închiderii dosarului lui Georgescu, este aceea că fostul șef al PSD ori este sincer, dar va fi rău pentru toți românii, ori minte, dar va fi rău pentru Călin Georgescu.

Mai departe, grațierea… Păi de ce ar mai fi nevoie de grațiere din moment ce promiseseși că vei închide dosarul? Căci închizând dosarul, evident nu s-ar mai ajunge la condamanare, nici măcar la una în primă instanță, deci nici la grațiere.

Altfel spus, relativ la chestiunea grațierii, Ponta poate fi lejer suspectat că minte din start – anume, că de fapt nu va închide dosarul lui Călin Georgescu, așa cum promisese, ci îl va lăsa pe Georgescu să se perpelească ani în șir prin justiție.

Apoi, la vremea condamnării, o mai vedea el, președintele Ponta… căci între timp probabil altele i-or ajunge să-i fie prioritățile, iar condamnatul Georgescu va fi lăsat de izbeliște și, deci, parcat pentru niște ani la mititica.

Faptul că Victor Ponta minte cum respiră a fost teoretizat îndelung de către amicii și inamicii săi politici, deci nu mai insistăm. Faptul că este de un oportunism ieșit din comun până și pentru standardele deviante din politica românească, din nou, nu are sens să insistăm – parcursul său, inclusiv actuala sa ipostază de candidat la prezidențiale vorbesc de la sine.

Călin Georgescu și fanii săi pot, desigur, spera la ce e mai bun de la Victor Ponta – e dreptul lor, fără doar și poate, dar să fie conștienți mai ales de faptul că este și riscul lor.

Simplul fapt că fostul premier PSD le-a amestecat pe amândouă în aceeași oală – închiderea dosarului și grațierea condamnatului – sunt semne timpurii și puternice, totodată strașnic sprijinite de logică, cum că nu se va alege nimic bun de eventualele lor speranțe.

Celalalt candidat care a parazitat într-un mod nu mai puțin straniu, dar parcă mai neașteptat capitalul strâns de Călin Georgescu este Elena Lasconi.

De când a intrat în cursă Nicușor Dan, discursul deja precar și plin de fisuri al Elenei Lasconi a suferit câteva mutații deopotrivă penibile și periculoase:

  • O notă din ce în ce mai mesianică, de arhanghel singur ce luptă cu balauri mulți și care salvează tot ce prinde în vizor.
  • O complementară “îndumnezeire” – mie-e teamă că până și liturghiile sunt ceva mai subtile și pudice în ceea ce privește invocarea Domnului.
  • În fine, o autovictimizare într-atât de debilă, încât ai zice că Elena Lasconi trăiește în Rusia unei autentice victime a Sistemului, Alexei Navalnîi.

Victor Ponta și Elena Lasconi se bat parțial pentru segmente diferite de electorat (al lui Antonescu, în cazul lui; al lui Dan, în cazul ei), iar parțial pentru un segment comun de electorat (compus din fanii lui Georgescu și fanii lui Simion).

Cei doi mai au în comun distanțarea alor lor de ei (PSD, în cazul lui; USR, în cazul ei), o imprevizibizibilite vecină cu patologicul, un sentiment al importanței propriei persoane, întemeiat pe… nimic.

Desigur, oricând vei putea găsi ceva bine negre în plus la Ponta față de Lasconi, dar la fel de afectata este și faptul că la cât de hotărât a luat-o Elena Lasconi pe cărări bizare, poate fi doar o chestiune de timp până când dumneaei va recupera decalajul față de dumnealui.

În fine, sunt mânat de o neastâmpărată curiozitate legat de cum vor reacționa cei doi în caz că nu vor prinde turul doi: vor recunoaște sau nu rezultatul?

Ponta pare că pregătește terenul pentru un comportament tip Trump-2020. Poate că doar îl pregătește neserios, doar cât să mai culeagă niște voturi pe ultima sută de metri până în primul tur. Dar, cine știe, poate omul va fi în cele din urmă serios cu treaba asta (încă una) atât de insalubră.

Dar Elena? Ce va face oare Elena?

Cinici, fugari, fricoși. George Simion și Victor Ponta și-au trădat fibra