Ecuația fundamentală este că, în timp ce întoarcerea ostaticilor valorează aproape orice pentru Israel, moartea unui număr mare de locuitori din Gaza nu înseamnă aproape nimic pentru Hamas.
În drama care se desfășoară în Orientul Mijlociu din 7 octombrie, am ajuns în stadiul melodramei. Pe fondul eliberării fragmentare a ostaticilor, mulți dintre ei sugari, în schimbul prizonierilor palestinieni, există o atenție de înțeles asupra reuniunilor pline de căldură. Dar povestea este departe de a se termina, iar la orizont planează alegeri chinuitoare și critice.
În calculul întortocheat al mișcării jihadiste globale, marele succes al zilei de 7 octombrie nu a fost doar masacrarea a 1.200 de oameni și nici documentarea satanică a scenelor de barbarie, mai rar văzute în lume. A fost prinderea a aproape 250 de ostatici.
Ecuația fundamentală care se pierde pentru unii observatori naivi din afară este că, în timp ce întoarcerea ostaticilor valorează aproape orice pentru Israel (deoarece este o democrație în care opinia publică contează), moartea unui număr mare de locuitori din Gaza nu înseamnă aproape nimic pentru Hamas (și îi este chiar utilă).
Era clar că, atunci când Hamas a vrut să pună capăt războiului, va începe în cele din urmă să folosească ostaticii pentru a câștiga timp, de-a lungul scalei glisante a unui tarif. Am văzut începuturile lui în încetarea focului care a început pe 24 noiembrie, în care „rata de schimb” a fost de aproximativ trei „teroriști de categoria ușoară” (condamnați pentru înjunghiere şi nu pentru omor) pe un singur ostatic civil, la un „flux” de aproximativ 10 pe zi.
Cele patru zile inițiale au fost extinse la șase, chiar dacă negocierile au continuat pentru a le extinde la 10 sau chiar mai mult. Hamas a desfășurat trucurile psihologice previzibile de a pretinde că ostaticii trebuie căutați, că alte grupuri au nevoie de persuasiune, separarea familiilor și așa mai departe. Acesta este modul său.
Poate că luptele s-au reluat în acest weekend, dar rămâne probabil că Hamas va dori, totuși, destul de curând să prelungească și mai mult armistițiul pentru a încetini avântul operațiunii Israelului și pentru a-și spori șansele de a putea rămâne, cumva, la putere, cel puțin într-o nouă entitate, în curs de dezvoltare, care ar putea fi cunoscută sub numele de Gaza de sud.
În perspectivă, Hamas va încetini, de asemenea, lucrurile prin creșterea „costului” per ostatic, în special pe cei despre care se poate pretinde că sunt militari (care îi include atât pe soldații prin conscripție, cât și pe cei din rezerve, al căror statut de militar este în mare parte neadevărat). Pentru ei, Hamas va cere un număr mult mai mare de prizonieri, mult mai periculoși. Ei vor include oameni precum criminalul Yahya Sinwar, creierul zilei de 7 octombrie, care a fost eliberat în 2011 în schimbul a peste 1.000 de teroriști adevărați, care l-au adus acasă pe Gilad Schalit.
Pentru public, obiectivul principal este întoarcerea ostaticilor noștri
VA CONTINUA Israelul încetarea focului când va trebui să elibereze ucigași periculoși sau când va mai primi doar trei ostatici, sau chiar unul, pe zi? Probabil că opinia publică o va cere.
Asta pentru că opinia publică din Israel nu a fost niciodată alături de guvern când a proiectat ideea, în prima săptămână a ofensivei, că scopul principal este eradicarea Hamas. Pentru public, scopul principal este returnarea ostaticilor. Rândul Hamas poate urma după aceea. Hamas este precum cancerul – posibil inevitabil.
Nu vă mirați dacă se dovedește că, pentru eliberarea ultimului ostatici, Hamas va cere nu numai eliberarea totală a tuturor prizonierilor din Israel, ci și încetarea luptelor, lăsându-și forța armată intactă și la butoane, cel puțin în sudul Gazei.
În opinia publică globală, așa cum le place israelienilor să o ignore sau să pretindă că o ignoră, există o ecuație mai complexă care include doi factori: Israelul ține în mod destul de îndoielnic mulți prizonieri palestinieni în detenție administrativă, fără acuzații, iar Israelul i-a oprimat cu adevărat pe palestinieni timp de aproape 60 de ani, în Cisiordania.
Instalarea în Cisiordania și absurditățile pe care le creează, în primul rând sistemele juridice paralele, ia în derâdere presupusa democrație a Israelului. Acționezi astfel și nu vei mai putea atribui antisemitismului toate criticile.
Totuși, aici suntem. Israelul ar putea avea opțiunea de a declara victoria și de a rămâne la conducere în nordul Gazei, unde ocupă în prezent orașul Gaza, „capitala”. Poate fi util să instalezi acolo o versiune a autorității palestiniene. Poate că palestinienii se vor gândi din nou când vor vedea Nordul înflorind sub un adevărat plan global de reconstrucție și dezvoltare, comparativ cu un Sud purulent sub mafia teroristă fundamentalistă.
Dar dacă Israelul se gândește serios să elimine Hamas din întreaga Fâșie Gaza, se va confrunta cu o adevărată provocare. S-ar putea să constate că nu are o carte albă pentru a face tot ceea de este necesar. Faptul că Hamas folosește scuturi umane este recunoscut, dar asta nu înseamnă că uciderea acestor scuturi umane este acceptabilă. Fiind o economie orientată spre export, Israelul nu poate deveni un paria.
Un Israel care le oferă palestinienilor un viitor autentic, cu independență demilitarizată la orizont, ar putea câștiga puțin mai multă frânghie. Dar asta ar necesita înlăturarea prim-ministrului Benjamin Netanyahu și a coaliției sale de extremă dreapta.
Hamas speră că, după aproximativ o lună de liniște, cu imaginile devastării din Gaza răspândindu-se în întreaga lume și cu amintirile din 7 octombrie dispărând, Israelul va fi forțat să depună armele. Dar dacă războiul se reia, va fi acea situație în care forța irezistibilă întâlnește un obiect de neclintit.
Forța irezistibilă aici ar fi Israelul. Are o armată de top 15 mondial, o forță aeriană de top 5 și o instalație de arme nucleare și este un centru tehnologic global cu o economie la nivel european și are o alianță cu SUA. Are, de asemenea, sprijin global și chiar regional în poziția la care a ajuns printr-un rar consens intern: acela că Hamas trebuie zdrobit.
Lumea urăște și jihadismul
ASTA PENTRU CĂ, în timp ce israelienii tind să se plângă de faptul că lumea este împotriva lor, realitatea este că lumea urăște în mare măsură jihadismul (în afară de proștii progresiști din campusurile americane). Acest lucru este dublu pentru partenerii sunniți regionali ai Israelului – inamicii Frăției Musulmane, din care Hamas este o ramură.
Obiectul de neclintit ar fi Hamas, care se bucură de o serie de avantaje.
Hamas funcționează ca o mafie criminală care i-a ucis, speriat sau alungat pe toți moderații. În absența opoziției, a crescut o generație incapabilă de gândire critică și îndoctrinată să-i urască pe evrei.
Blocada Israelului asupra teritoriului – o sufocare completată de Egipt în sud – a creat o nihilistă mentalitate de asediu, care dă vina pe alții pentru toate problemele. Blocada există pentru că Hamas controlează zona, dar este nevoie de gândire critică pentru a vedea acest lucru.
Mai mult, Hamas nu trebuie să-și facă griji cu privire la victimele civile. Există o oarecare dezbatere dacă liderii săi se tem pentru propria lor viață – dovezile merg în ambele direcții – dar cu siguranță nu le pasă de civilii din Gaza. În orice caz, moartea civililor ajută Hamas să-și continue narațiunea martirilor, să se prezinte ca victimă și să creeze presiune asupra Israelului.
În primul rând, însă, Hamas ține încă mulți ostatici. Poate rezista și împinge Israelul să îndrăznească să atace în sud, unde sunt două milioane de oameni, inclusiv refugiați din nord, dintre care jumătate sunt în corturi sau așa ceva. Pariază că lumea, și în special SUA, vor forța Israelul să tragă frâna, să acorde prioritate ostaticilor și să accepte un acord care să permită Hamas să rămână la putere.
Dacă se va întâmpla asta – dacă Israelul va obține întoarcerea ostaticilor, dar nu eradicarea Hamas – atunci gruparea jihadistă va revendica o formă de victorie. Și oricât de ruinată va fi Fâșia Gaza, milioane de oameni furioși și confuzi din regiune vor crede asta. Jihadismul va fi întărit, spre oroarea tuturor oamenilor decenți din lume.
Este neclar clar în ce direcție va merge. Urmează alegeri dificil de făcut. Ar fi mai bine dacă Israelul ar avea o conducere credibilă.
Războiul dintre Israel și Hamas arată cât de vitală este mass-media globală în timp de război
